La nici un an de la infiintare, trupa Spin a facut din melodia Singur pe drum revelatia verii, iar din aparitia pe scena Festivalului "Cerbul de Aur", un prilej de castigare a simpatiei publicului si a presei. Succesul lor a venit fara ca Roxana Andronescu, vocea trupei, sa fie blonda cu ochi albastri, fara sa aiba masuri de manechin. Are, in schimb, o voce de mare forta si limpezime, care a cucerit, imediat, publicul. Costumatia ei de amazoana - piele neagra si bocanci pana sub genunchi - o recomanda ca pe o printesa razboinica (prietenii ii spun, in gluma, Ro-"Xena"), gata sa scoata sabia de la sold si sa intinda arcul de pe umar. Ceea ce nu i-ar fi prea greu, pentru ca este, peste toate, si cascadoare, si actrita (abia iesita din facultate, cu o mare "foame" de roluri si de scena). Scorpion, 28 de ani, Roxana mai are o problema: vrea sa fie numarul unu! Ori in frunte, ori deloc!
De fata asta vom mai auzi
- Cine erai tu inainte de Spin, Roxana Andronescu?
- Acum un an eram o absolventa de actorie care se zbatea sa intre undeva, intr-un teatru, si sa joace, sa-si practice meseria de actrita. Faceam si muzica. Trecusem prin doua trupe, Nb&C si Cappuccino. In toamna trecuta, am fondat grupul Spin, impreuna cu chitaristul Marius Popa si cu claparul Catalin Tuta, apoi am mai chemat langa noi inca trei oameni, pe George Sarluceanu, Sorin Patru si Bogdan Giurea, toti muzicieni cu experienta. Am stat toata iarna si primavara in studio, am iesit pe piata la mijlocul verii si ne-am facut remarcati si repede indragiti de public, pe care nu l-am "mituit" cu refrene facile sau texte puerile, ci l-am castigat cu o muzica de calitate. Lansarea oficiala a albumului de debut, Spin, o vom face acum, in septembrie. Pentru ca asteptam ca lumea sa se intoarca din vacanta si sa se focalizeze pe muzicile care i-ar putea insoti toamna. Spin e numai buna! Are romantism, inspiratie, dramatism, texte bune, melodie frumoasa si usor rafinata, in genul pop-rock.
- Avand in vedere ca mai sunt si alti Scorpioni in trupa, care e atmosfera intalnirilor voastre?
- Adevarat, suntem trei Scorpioni in trupa, eu, Bogdan si Sorin, dar nu ne-am intepat niciodata. Suntem toti de aceeasi parte a baricadei. Am o relatie frumoasa cu toti colegii mei, chiar daca eu sunt singura fata din trupa, iar ei, restul, cinci baieti. Nu sunt deloc rasfatata lor, ba chiar nu ma dau in laturi sa car, impreuna cu ei, sculele, sa montez microfoanele, sa mixam impreuna, sa-mi spun parerea despre cum suna un instrument sau altul. Cand trecem de la sala de repetitii la scena, e intre noi o unitate absoluta, totul merge snur.
- Te vad asa sigura pe tine, incat nu pot sa nu te intreb: n-ai avut niciodata vreun moment de ezitare, de stangacie pe scena?
- Ba da, la inceputurile mele... prin 96, cand cantam cu Nb&C. Am fost anuntata cu surle si trambite drept vocea cea mai grozava a trupei, iar eu am vrut sa-mi fac o intrare triumfala, incaltata cu niste bocanci cu toc, erau la moda atunci. Imi placeau bocancii aia pentru ca, neavand o statura de top-model, imi faceau picioarele sa para mai lungi! Dar din cauza lor, m-am impiedicat si m-am lungit pe scena, in uralele publicului, in fata unei Sali Polivalente pline. Asa se intampla cand esti cu nasul pe sus, trebuie sa dai cu el de podea ca sa intelegi cine esti! Chris Rea are o melodie in care spune: "Uneori, cand uiti cine esti, Dumnezeu iti pune o coaja de banana in drum, ca sa aluneci si, cazand, sa te trezesti la realitate". Iar eu eram asa de plina de mine, si cand m-am trezit la podea, nici nu vreau sa-mi amintesc ce-a fost in sufletul meu pret de cateva secunde. M-am ridicat si am inceput si eu sa rad si sa glumesc cu publicul, ca sa ma salvez de la ridicol. Intotdeauna am avut o mare putere de improvizatie, care mi-a folosit nu de putine ori ca sa ma salvez din situatii dificile, nu am ramas niciodata intre ghilimele de papagal. Am vazut multe dintre colegele mele de breasla in asemenea situatii, pe care n-au stiut sa le speculeze in favoarea lor, luand-o in tragic, iesind plangand de pe scena, drept urmare fiind taxate si de public, si de presa de scandal, care e la panda mereu. Asa ca pe mine scena m-a invatat in primul rand lectia modestiei: nu ma laud niciodata cu ceea ce am facut sau sunt in stare sa fac, ci vorbesc despre ceea ce as vrea sa fac. Aici, lista e mult mai lunga. Din frageda copilarie, nu m-am limitat la a toci cartea: intotdeauna am fost ba la gimnastica, ba la inot, ba la dans modern, ba la canto la Scoala Populara de Arta, tot timpul cu un model de urmat, cu un tel de atins. Ce mai, am fost un copil foarte ocupat, iar acum, femeie la 28 de ani, sunt si mai si.
- Ai terminat Facultatea de Teatru si faci muzica. Nu-ti lipseste actoria?
- Ba da, extraordinar de mult. Incepusem finante-contabilitate, o facultate care era foarte departe de ceea ce sunt eu, de fapt: un om de scena. Nu ma vedeam ca "muzician-finantist", asa ca mi-am inghetat anul si am vrut sa fac music-hall, o facultate care s-a desfiintat, chiar cand am vrut eu sa dau admitere. Apoi, am dat la Actorie, pentru ca ma ducea tot spre scena. Gratie lui Virgil Ogasanu, la clasa caruia am avut norocul sa fiu, am prins asa un mare drag de meseria asta, incat o am acum in sange. Am jucat doar in piesele montate in facultate la Teatrul "Pod", multe roluri frumoase, si din dramaturgia romaneasca, si din cea ruseasca, si tare as mai juca! Am aparut pana acum in cinci filme (co-productii, realizate la Castel Film, cu actori americani si englezi), dar cu secvente de cascadorie, o alta pasiune de-a mea, pe care mi-o cultiv tot din anii facultatii. Asa ca stiu sa ma duelez cu sabia si cu spada, sa ma lupt, sa ma trantesc, sa cad de la inaltime, sa ma arunc de pe cal, sa sar in apa, in foc sau in fata masinilor, dar mai am multe, multe figuri de invatat. Sunt o perfectionista si oricat as sti, tot mi se pare ca nu e destul si nu e suficient de bine pentru propriile mele exigente. Vreau mult mai mult de la mine, pentru ca stiu care este potentialul meu si inca nu am ajuns la maximum de performanta. Mai am foarte multe de aratat, si in muzica, si in actorie, imi doresc sa fiu un artist complet si al naibii de bun. Pot sa demonstrez asta! Eu, Roxana Andronescu, din Drumul Taberei, Bucuresti.
- Ce are pe agenda trupa Spin?
- In afara de Singur pe drum, fiecare piesa de pe albumul nostru are potential de single si de aceea le vom scoate pe rand pe piata, cu videoclipuri noi. Vom lucra alte piese si la anul vom lansa urmatorul nostru album. Ne dorim atat de mult sa avem succes in continuare, sa ramanem in atentia publicului! Cat despre mine, imi doresc si mai mult: sa ma perfectionez in cascadorie, sa primesc roluri adevarate, in teatru sau film. Energie am destula, slava Domnului, pentru a face tot ceea ce ma bucura cu adevarat!
Foto: Media Pro Music