Dupa mult aplaudatul Festival "Callatis", desfasurat in fata unui auditoriu impresionant - 30.000 de spectatori, dupa declaratia celui mai iubit primar din tara, d-l Zamfir Iorgus -, iata ca in scena a intrat, de curand, Gala Tanarului Actor - Hop, 2004. O intrecere emotionanta - atat pentru concurenti, cat si pentru asistenta care, trei zile la rand, a umplut pana la refuz cocheta sala a Centrului Cultural Mangalia - manifestarea teatrala din superbul oras de pe malul marii s-a aflat sub egida Uniter-ului (Uniunea Teatrala din Romania - presedinte Ion Caramitru), a Ministerului Culturii si a Primariei municipiului Mangalia. O echipa de tinere, excelente profesioniste, conduse cu mana de fier de presedintele Galei, regizorul Cornel Todea, a organizat cum nu se poate mai bine acest concurs, menit sa aduca noi talente in lumina rampei, in atentia specialistilor, a criticii si - desigur - a juriului, condus de regizorul Gelu Colceag. Este vorba, fireste, despre tinere talente destinate sa preia din mers stafeta de la mai marii maestri ai scenei romanesti - dintre care unii le sunt chiar profesori pe la facultatile ce detin catedre dedicate Artei Actorului.
Din pacate, asa cum a reiesit si din discutiile purtate la Masa Rotunda (organizata intr-o pauza de intreceri si moderata de mereu neobositul, nastrusnicul Cornel Todea), prapastia intre ceea ce au oferit Culturii Nationale slujitorii Thaliei din asa-numita generatie de aur si prezentele scenice din ultimele doua decenii - e foarte greu de "umplut". Urmasii si urmasele unor actori si actrite precum: Gina Patrichi, Vali Seciu, Rodica Tapalaga, Irina Petrescu, Margareta Pogonat, Dorina Lazar, Carmen Stanescu, Clody Berthola, Ileana Predescu ori Stefan Iordache, Dinica, Moraru, Albulescu, Rebengiuc, Cotescu, Mitica Popescu, Adrian Pintea, Alexandru Repan... ca sa nu mai vorbim de Caragiu ori Caramitru si altii de calibrul lor - deocamdata - cu foarte putine exceptii - pur si simplu nu se ivesc.
Tot la acea Masa Rotunda s-a mai vorbit despre "lipsa de ambitie" a tinerilor actori, despre usuratatea cu care-si aleg textele atunci cand se pregatesc pentru un asemenea concurs, pentru o asemenea "rampa de lansare". S-a mai vorbit, nu fara amaraciune, despre dezinteresul televiziunii publice fata de o asemenea manifestare culturala. Astfel, s-a mentionat faptul ca nici Tvr 1 si nici Tvr 2 nu acorda - nici macar la "stirile pe scurt" - vreun spatiu, oricat de modest, unui eveniment cultural menit sa ne mai spele creierii de mitocania care ineaca multe din programele celorlalte televiziuni... Pana si canalul Cultural este obligat sa-si dramuiasca minutele dedicate Galei si altor manifestari de un atare calibru, de dragul... audientei. (Se pare ca mitocania este impusa ca lege!)
La data la care vor aparea aceste insemnari, premiile vor fi fost, desigur, cunoscute. Sa-i felicitam, totusi, pe castigatorii actualei editii si sa speram ca-i vom vedea, curand, pe scenele teatrelor noastre, mai ales pentru ca premiantii isi merita pe deplin "coronitele". Iata-i: Marius Damian (Premiul pentru Cel mai bun actor), Claudia Imre (Premiul pentru Cea mai buna actrita); Premiul pentru Cel mai bun spectacol: "Fetele grase castiga intotdeauna", de Madeleine George - regia: Iulia Stanescu; Premiul "Sica Alexandrescu" - a fost acordat Monicai Florescu, iar Oana Rusu a obtinut Premiul "Timica". Intrucat Gala a beneficiat de prezenta, minut cu minut, a presedintelui Uniter, Ion Caramitru, l-am rugat sa ne impartaseasca unele concluzii pricinuite de acest eveniment...
"O mica-mare schimbare in sistem"
- Cum vede Ion Caramitru, presedintele Uniter, unul dintre marii actori ai Romaniei, aceasta editie a Galei Tanarului Actor, menita, la randul ei, sa promoveze talente?
- Nici o uniune de creatori nu-si poate justifica existenta, daca nu se orienteaza in mod predilect catre sprijinirea tinerilor actori. Ei trebuie sa reprezinte schimbul de maine al generatiilor care - mai devreme sau mai tarziu - isi vor incheia socotelile cu scena. In viata artistului adevarat, elementele majore sunt innoirea si cautarea de sine. Or, ceea ce incercam noi acum cu aceste... Gale ale Tanarului Actor (titlul este usor nefericit, dar s-a instalat asa - acum e greu sa-l mai schimbi!) este sa sustinem efortul de cautare de sine a generatiilor care abia au terminat scolile superioare de arta. Cat priveste Gala din acest an, ea mi s-a parut interesanta pe de o parte, proasta pe de alta parte, dar si formativa oarecum, in sensul ca toti cei prezenti in sala - critici, observatori lucizi ai fenomenului, profesori, directori de teatru - au considerat ca ar fi necesara o... mica-mare schimbare in sistem. O schimbare la care reflectam inca de pe acum...
- De ce interesanta? De ce proasta?
- "Interesanta", pentru ca un tanar artist in formare este un univers pe care profesorul si directorul de teatru, ca si simplul spectator, il completeaza. In timpul concursului, eu imi spuneam adesea, urmarind cate o evolutie, ca ar trebui sa-l chem, sa-l caut, sa-i spun unde a gresit. Pana la urma, Gala este un act artistic interactiv. De ce "proasta"? Proasta pentru cateva dintre... "gaselnitele" de regie, pe de o parte, si cele de interpretare, pe de alta, in cazul spectacolelor din sectiunea "Grup" - de pilda. In ceea ce priveste selectia textelor - au fost si in acest caz probleme -, aici e vorba despre optiunea intelectuala a fiecarui concurent in parte. Selectia textelor este ordonata de cultura generala a fiecarui individ. In definitiv, orice poate deveni... spectacol. De la citirea cartii de telefon, pana la tacerea absoluta ori scandalul fara sfarsit... Pentru mine, nu atat cautarea de texte este importanta, ci cautarea de mijloace prin care tinerii sa se orienteze catre ceea ce au ei de spus despre lumea noastra. Lumea in care traim. Ei trebuie sa devina oglinda a vremurilor actuale. Am regasit doar in doua-trei ipostaze (a unui baiat si a doua fete) incercarea de a se indeparta, de a se elibera de Cuvant, printr-un fel de joc... clovnesc, ludic, vizavi de situatia in care erau implicati ca personaje... Nu dau nume! Cat priveste noile orientari necesare, as zice ca nu e putin lucru faptul ca juriul din anul asta a hotarat ca premiul pentru interpretare sa fie orientat catre actrita care a rostit Poezie si a incercat o varianta a ei asupra unui univers extrem de inchis, care este cel al poetului Nichita Stanescu. Au mai aparut si alte propuneri de schimbari necesare, asupra carora, cum am mai spus, vom mai reflecta. Avem timp. Deocamdata... sa ne bucuram de "recolta" acestui an!
"Simtirea a disparut"
M-am adresat in continuare Dorinei Lazar...
- Ati fost in juriu, sunteti o mare actrita, directoarea Teatrului "Odeon" din Bucuresti. Cum vi s-a parut competitia din acest an?
- Din punctul de vedere al participarii, as zice ca a fost mai bine decat in alti ani... Concurentii sunt absolventi de facultati de teatru si au voie, chiar si dupa patru ani de la absolvire, sa participe la Gale - indiferent de media de absolvire. La aceasta editie, noi, juriul, am ajuns la concluzia ca pe viitor, absolventii sa nu mai participe cu ceea ce a constituit examenul lor de absolvire, ci cu ceva care sa-i puna in competitie cu ei insisi. Ma intrebi despre perceptia mea ca actrita. Nu pot sa fac abstractie de ceea ce am invatat de la profesorii mei - de la Fintesteanu, de la Dem Radulescu, Sanda Manu, Alexandru Lungu. Ori de la cei cu care am jucat: Ciubotarasu, Benedict Dabija, Paladescu, Ion Marinescu, Dunea... George Constantin, Rebengiuc, Mariana Mihut... Noi am fost crescuti in respectul pentru Cuvant, pentru valoarea cuvantului, pentru relatia intre personaje. Se foloseste prea mult gestica! Se striga prea mult! Totul se petrece la rampa. De parca am asista la ramasitele unui teatru brechtian. Aceste tare le-am intalnit in multe din evolutiile programate in Gala. Simtirea a disparut! Or, unde simtire nu e - emotie nu e!
P.S. La finala... finalei, am aflat chiar de la Ion Caramitru ca cinci concurenti si-au si gasit angajatori printre directorii de teatru aflati in sala ca... observatori de-a lungul Galei. Aplauze!