Cu vara in buzunarul de la piept, Stefan Banica gaseste in catifelurile toamnei o alta joaca: cea cu fiul sau, Radu-Stefan. Care, la doi ani si jumatate, e la varsta basmelor plasmuite aievea, in care tatal sau este, neaparat, un personaj. O fericire pe care Stefan Banica Jr. o adulmeca abia acum, printre parfumuri amarui de crizanteme, retraind un film vechi, in alb-negru, cand era si el copilul cuiva. Iar cel care-l mangaia duios pe crestet, asa cum face el acum cu micul Stefan, era genialul actor Stefan Banica. In oglinzile aburite ale toamnei, se pot vedea toti trei
"Sentimental sunt acum impacat, linistit"
- Sfarsitul verii si inceputul toamnei ne aduc usoare nostalgii. Care e starea ta de spirit acum?
- Sunt usor cu bateriile descarcate, inca n-am avut timp de o redresare totala. Dar asta ma face usor vulnerabil si sentimental, mai ales cand realizez cat de repede trece timpul, cat am pierdut cand nu am stat langa fiul meu, Radu-Stefan. Anul acesta am fost cu el intr-o vacanta de doua saptamani, e prima oara cand am stat atatea zile impreuna, de cand s-a nascut. Ne-am redescoperit intr-o relatie foarte frumoasa, a fost benefica pentru amandoi vacanta noastra. Am fost in Germania, acolo merg de ani si ani de zile si stau in casa unor prieteni, care sunt si nasii copilului meu. Ei au o proprietate superba, e un loc foarte frumos si foarte linistit, unde ma pot plimba in voie si unde am linistea si lipsa de griji care-mi permit sa compun. Acolo s-au infiripat majoritatea pieselor mele, am compus si anul acesta doua piese, chiar daca Radu-Stefan mi-a umplut zilele cu joaca lui copilareasca, in care m-am prins si eu, cu mare entuziasm: imi place teribil sa ma pun la mintea lui, sa intru in povestile lui. Dupa vacanta aceasta, am mers doua zile in Anglia, la Manchester, singur. Am vrut sa vad "celebrul" meci pe care clubul englez l-a sustinut cu Dinamo si am vrut sa vad, mai ales, ce traditie si, in acelasi timp, ce industrie uriasa inseamna "Manchester United". Am lipsit doua zile, deci, si cand l-am revazut pe Radu-Stefan, mi s-a parut ca parca a mai crescut, ca stie mai multe cuvinte. Imi place sa-mi descopar si aceste valente, de data aceasta nu artistice, ci omenesti, cum e aceea de a fi tata. Si cred ca si aici am multe de invatat: pentru mine, cel mai mare actor este copilul meu, el ma imita, joaca personajele pe care le vede in jurul lui, el propune tot timpul niste jocuri: "Hai sa ne jucam de-a...". De fapt, asta inseamna actoria, cred eu, o joaca... serioasa! Asa ca sentimental, sunt impacat, sunt linistit acum.
- Crezi ca fiul tau va fi un al treilea "Stefan Banica"?
- Zilnic ma surprinde cu spontaneitatea lui. Odata, i-am spus ca, daca nu mananca, vine vrajitoarea pe care el a vazut-o in "Tom si Jerry" si-i mananca toata mancarea. Suieram, ca vrajitoarea care vine zburand pe matura, dar el a infruntat-o vitejeste: "Pleaca de-aici, vrazitoareo, du-te la tine acasa! Ba nu, du-te la vecini!". Pasamite, avea el ceva de-mpartit cu copilul din vecini. Nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatos si sper sa fie fericit cu ceea ce va alege el in viata, fie ca va fi acelasi drum ca al meu si al tatalui meu, fie altceva. Cantam impreuna, jucam fotbal, ne uitam la posturile muzicale si, cum vede o fata draguta care canta, e numai zambet. Zdrangane la chitara, la pian, face probe la microfon si e foarte inventiv in dans, face tot felul de figuri si are o mobilitate extraordinara. Nu-mi dau seama inca daca are ureche muzicala si aplecare spre muzica, dar important e ca e plin de bunavointa.
"As putea sa fac un harem cu Veta, Bubulina et Co."
- Pentru ca toamna se numara bobocii, hai sa ne uitam si in agenda ta profesionala. Tu cati ai numarat pana acum? Si ce povesti nastrusnice ne mai pregatesti?
- Cel mai mare succes al verii a fost Veta care a stricat chiuveta. Am gandit-o pe "Veta" special pentru aceasta vara, e o piesa vesela, cu un videoclip haios, care emana, zic eu, o buna dispozitie molipsitoare. Si chiar daca vara a trecut, "Vetei" mele nu i-a trecut timpul, inca se difuzeaza foarte bine. Chiar ma gandeam ca as putea sa fac un harem cu Veta, Bubulina, Rodica, Nuti, Georgette et Co., si toate personajele mele feminine si familiile lor trasnite, pe care le parodiez in piesele muzicale. In afara "Vetei", am mai scos un videoclip in acest an, Iubeste-o sincer, amandoua single-uri de pe ultimul album, Zori de zi. Am mai avut si multe concerte prin diferite orase din tara si, intre timp, am inregistrat o piesa noua care, probabil, va aparea pe la sfarsitul lui octombrie, intr-o forma inedita, iar videoclipul va fi o alta surpriza. Am repetat mult si pentru concertul de la Festivalul "Mamaia". Am sustinut un recital scurt, dar "inflamant", mai ales ca a fost prima noastra aparitie pe Litoral din... acest sezon. Cat despre teatru, am jucat A douasprezecea noapte pana la incheierea stagiunii, in vara, la Teatrul de Comedie, piesa pe care o vom relua la deschiderea noii stagiuni. Tot aici, la Comedie, voi incepe acum, in toamna, repetitiile la o piesa noua, in regia lui Gelu Colceag, premiera probabil ca va fi la inceputul anului viitor. Mai am o propunere din partea unui alt teatru, astept cu interes sa se concretizeze. Apoi, la inceputul verii, am cochetat cu televiziunea, realizand un one-man-show pe postul national, care, acum s-ar putea sa se transforme intr-o emisiune bilunara. Vom vedea. Televiziunea e un capitol interesant pentru mine, din care am foarte multe de invatat. Si totusi, in contextul actual al varietE-ului romanesc, cand majoritatea posturilor comerciale promoveaza de multe ori o subcultura muzicala, de dragul rating-ului si negandindu-se ca aceste emisiuni vor forma un public cu mari lacune in fondul sau spiritual, am refuzat pana acum mai multe propuneri de a face televiziune. (Bravo! - n. red.) Nu din cauza banilor (asa cum a scris o parte a presei!), ci pentru ca formatele propuse, majoritatea aduse de afara, nu erau pentru mine. Un one-man-show imi ofera libertatea de a ma exprima artistic, asa cum cred eu de cuviinta. Deci, reintorcandu-ma si numarand, vor urma: o piesa de teatru, o emisiune de televiziune, probabil, o piesa noua si un nou videoclip, plus concertul de Craciun, pe care-l pregatesc de pe-acum si care, vreau sa cred, va deveni o traditie. Si, daca m-ai intreba ce mi-as mai dori, as spune ca imi lipsesc teribil si ca as vrea sa fac din nou film si radio. Eu am facut radio niste ani buni, intai la Radio 21, apoi la Romantic, o perioada foarte frumoasa, de vreo doi ani si jumatate. Mi-e dor, pentru ca in ultimii ani aproape toata atentia mea s-a indreptat spre muzica, dar n-am uitat nici teatrul, nici filmul, nici radioul, nici televiziunea.
"Aplauzele sunt cel mai mare premiu pentru mine"
- Toate, niste feluri de a fi tu insuti...
- Exact, si nicidecum ca as suferi de o supraexpunere a imaginii mele, asa cum s-ar putea crede, ca as vrea sa fiu peste tot, in centrul atentiei. Important e sa ai substanta in ceea ce faci. Simt instinctiv nevoia acestei duplicitati - teatru - muzica, poate pentru ca sunt o natura duala prin zodie, Balanta, si, in mod sigur, pentru ca eu cred cu tarie in ideea de artist complet, multilateral.
- De unde ai energie pentru toate aceste multiple fatete ale tale?
- O am din insusi faptul ca-mi place teribil ceea ce fac. Si intotdeauna incerc sa iau partea plina a paharului dintr-o experienta, dintr-o relatie. Intamplarile neplacute le consider un balast de care trebuie sa scap, din ele nu inveti decat ce nu trebuie sa faci. Amintirile pozitive, in schimb, au o incarcatura ce ma poate ajuta si mai departe, de aceea le pastrez intr-o "arhiva" pe care o pot "accesa" intr-un moment dificil. Reteta asta e valabila pentru tonusul spiritual, iar pentru cel fizic - sala de forta, cel putin o data pe saptamana.
- Pentru ca mi-ai "ridicat o minge la fileu", reamintindu-mi ca am stat de vorba si la debutul tau, ca interpret de rocknroll, vreau sa te intreb ce ai vrea sa le transmiti admiratorilor tai, celor care-ti stau alaturi de atunci, de aproape zece ani?
- La primul meu concert rocknroll de acum zece ani, de la Sala Palatului, am facut o istorie a rocknroll-ului, o muzica de care eram indragostit (la fel sunt si acum!). Nu ma gandeam atunci ca voi face o cariera din muzica, ci cantam doar de drag, din hobby. Acum cativa ani, am constientizat ca trebuie sa-mi iau pasiunea in serios. Indiferent cat de multi disc-jockey, cu sau fara freze, cu sau fara ochelari vor exista, indiferent incotro se indreapta muzica astazi, computerizata sau nu, rocknroll-ul ramane un gen clasic, care rezista de cel putin 50 de ani incoace si care nu cred ca va disparea vreodata. In primul meu concert, am cantat numai cover-uri, acum am piese proprii, o gramada, ca nu mai stiu pe care sa le aleg sa le cant publicului. Asa e inceputul! Celor care iubesc rocknroll-ul si vin la concertele mele le promit ca nu vor pleca de la intalnirile noastre fara sa aiba sufletul plin. Si le urez sanatate, pentru ca imi dau seama ca acesta e lucrul cel mai important: am fost de curand intr-un spital, unde erau copii intre 2 si 16 ani, bolnavi incurabil de cancer, care m-au impresionat teribil. Am stat de vorba cu ei, am cantat pentru ei, le-am dat autografe. Am inteles ca, indiferent cati bani ai, cine esti si ce faci, daca nu ai sanatate, nu ai nimic. Sper sa le pot transmite in continuare bucurie oamenilor atunci cand ii chem intr-o sala de spectacol, fie de teatru, fie de muzica. Pentru ca aplauzele lor sunt cel mai mare premiu pentru mine.
Foto: Media Services