A optat pentru o campanie negativa, desi se afla la guvernare. Altfel spus, in loc sa demonstreze, cu date statistice si exemple concrete realizarile administratiei pe care a condus-o, a ales calea improscarii cu noroi a adversarilor, in special a principalului sau contracandidat la Cotroceni, d-l Theodor Stolojan. D-l Nastase vrea sa induca alegatorilor impresia ca ratarea obiectivelor proclamate de Psd in 2000 s-ar datora trecutei guvernari Cdr-iste, din care au facut parte si Pnl-ul si Pd-ul. Formula este derizorie pentru ca, in cei patru ani de guvernare, nimic nu a impiedicat Psd-ul sa ia masurile decisive care ar fi putut provoca relansarea economiei, stoparea coruptiei, respectarea legalitatii etc. Psd-ul se mai putea, oricum, lauda cu "marile reusite internationale" (admiterea in Nato, finalizarea tratativelor de aderare cu Ue), dar si in acest caz putea (si poate fi) contracarat: procesele au fost declansate sub "regimul Constantinescu" (in ciuda opozitiei de atunci a Psd-ului) si s-au finalizat, in primul rand, datorita conjuncturilor externe (razboiul impotriva terorismului, grabirea globalizarii economice s.a.m.d.). Un lider elegant si rafinat (ca sa nu spun, vorba d-lui Iliescu, arogant) ca d-l Nastase ar fi putut, totusi, gasi destule "argumente" pentru a sustine ca, sub eficienta lui conducere, Psd-ul a dus tara la liman si, in urmatorii ani, daca se va mentine la guvernare, o va duce spre un taram unde nu va fi decat lapte si miere. D-l Nastase a ales insa o campanie negativa. Trebuie sa ne intrebam: de ce oare?
Mai intai, pentru ca liderul Psd nu are cum sa demonstreze ca "partidul" a fost animat de bune intentii pentru tara. Nenumaratele scandaluri de coruptie din ultimii patru ani, consemnate de mediile independente, au aratat ca "social-democratia" este o masca pentru un grup mafiot ce nu si-a satisfacut pofta de castiguri ilicite manifestata in vremea primei detineri a administratiei (intre 1990 si 1996). In 2000, multi alegatori au dat un vot negativ guvernarii Cdr-iste (care s-a comportat asemanator predecesorilor ei), considerand ca, odata ce "si-au facut plinul", Psd-istii nu-si vor mai practica obiceiurile. S-a dovedit ca "lupul nu-si schimba decat parul". Solicitarea de comisioane necuvenite, jaful fondurilor europene si distribuirea preferentiala a ajutoarelor internationale, acoperirea abuzurilor si manipularea Justitiei au continuat la un nivel chiar mai inalt decat in primul deceniu de "democratie". Romania a devenit cunoscuta in lume ca una dintre cele mai corupte tari, cu una dintre cele mai pradalnice birocratii, cu una dintre cele mai fluctuante legislatii. Nu avem spatiu pentru rememorarea celor mai cunoscute exemple. Cert este ca rabdatorul electorat roman a amendat sever la "locale" impenitenta trufie Psd-ista. D-l Nastase nu putea deci sa se laude cu puritatea programatica a partidului sau fata de putreziciunea morala a celorlalte formatiuni. Ar fi trebuit sa explice, intr-un asemenea caz, de ce a optat pentru sistemul preliminariilor in alcatuirea listelor de candidati pentru Parlament, de ce a cautat sa ascunda - temporar - "baronii" locali, de ce a inceput procesul de "curatire" a partidului si de ce nu l-a dus pana la capat. Toata lumea poate vedea ca "listele" Psd-iste contin - cu cateva exceptii absolut obligatorii - cam aceleasi nume care au definit guvernarea de pana acum. Ascunse, este drept, in diverse judete, dupa principiul stiut: "Mai raspanditi baieti, mai raspanditi...".
D-l Nastase nu putea initia o campanie pozitiva si pentru ca, in ciuda santajului intern reciproc, pe baza comunitatii de interese, partidul nu este solidar in jurul lui. Liderul ar fi vrut sa aiba parte de acelasi impact ca Ion Iliescu, fondatorul Psd-ului si "tatucul" lui absolut. Numai ca, orice ar face d-l Nastase, nu va avea niciodata viclenia populista, cu priza la mase, a batranului politician. D-l Iliescu are o experienta "de teren", exersata sub comunisti, pe care Adrian Nastase nu o poate repeta. In zadar arboreaza premierul tinute lejere in "baile de multime", in zadar foloseste un limbaj care nu i se potriveste, incercand sa para apropiat, deschis spre omul de rand. Atitudinea de "mare boier", superioritatea ironica de elitist, dorinta de a fi, in sfarsit, seful absolut ii transpar prin toti porii. D-l Nastase vrea sa aiba partidul sau, "strans unit" in spatele lui, dependent de el. Un partid in care "scaparile" informationale (semn al fisurilor interne), cum se intampla acum, sa nu se mai produca. Iata de ce, presedintele in functiune al Psd-ului a cautat, in toti cei patru ani de cand se afla la guvernare, sa-l treaca pe Ion Iliescu in Istorie, sa ii indeparteze oamenii. D-l Nastase n-ar fi candidat la presedintie daca nu ar fi fost sigur ca "echipa sa" (mai tanara si mai feroce) nu va prelua conducerea partidului atunci cand - in virtutea functiei prezidentiale -va trebui sa fie "neutru". Chiar si propunerea ca liderul partidului majoritar sa fie automat primul ministru al guvernului, facuta acum cateva saptamani, are ca tel subtil blocarea revenirii d-lui Iliescu in fruntea Psd-ului. D-l Iliescu este prea batran pentru o functie executiva, care cere, desigur, dinamism, rezistenta fizica si nervoasa etc. Odata desemnat alt lider (pentru perioada cat d-l Nastase sta la Cotroceni), partidul poate fi reconstruit din perspectiva dorita. Dar pana atunci, d-l Nastase trebuie sa fie foarte atent, o explozie a "buboiului" putand sa ii intrerupa cariera. Campania negativa, de tipul "coruptii nostri sunt mai putini corupti decat ai vostri" este, asadar, preferabila pentru ca ii asigura momentan pe "oamenii lui Iliescu" ca nu vor fi sacrificati (cu posibilitatea unor reciprocitati dure) si, pe de alta parte, pentru ca... da bine la multime.
Premierul nu realizeaza insa ca pentru o campanie negativa ii trebuie un anume stil. D-lui Nastase nu-i sta bine implicarea, printr-un limbaj agresiv-demagogic, in spectacolul populist pe care Ion Iliescu il regiza ca maestru. Gafele tehnicianului "de cabinet", rafinat si discret, s-au inmultit, riscand sa se intoarca impotriva lui. D-l Nastase il acuza pe candidatul Da, Theodor Stolojan, ca a dezertat la greu, preferand sa munceasca "in afara", pe bani straini. Toata lumea stie cat de greu a dus-o d-l Nastase in tara (pana si copiii lui trebuind, ca sa poata studia... la scoala americana, sa apeleze la pusculita bunicii). D-l Nastase ii invinuieste insa astfel pe toti romanii care au plecat la munca in strainatate in timpul mandatului sau. Ei ar fi trebuit, probabil, sa ramana aici, ca d-l prim-ministru, la greu. Nu mai vorbesc de acuza, pe care candidatul Psd n-a lamurit-o, ca d-l Stolojan este sprijinit de "mafia financiar-bancara" din tara. "Argument" caraghios, cu implicatii foarte grave, pentru ca, daca o asemenea mafie (diferita de cea Psd-ista) exista, se pune intrebarea de ce, in cei patru ani de executiv, premierul nu a incercat sa o zdrobeasca si, daca abia acum a descoperit-o, de ce nu o dezvaluie?
Am dat doar doua mostre din "campania negativa" pe care incearca sa o duca d-l Nastase. Consilierii candidatului ar trebui sa se alarmeze de efecte, care sunt contrare sperantelor. Ei pot sa-l urce in sondaje pe pretendent (cum s-a intamplat si cu candidatii Psd la "locale"), pot sa incerce evolutii la limitele legalitatii la voturi, dar daca "mesajul" suna asa cum suna, nu vor reusi sa influenteze un electorat inselat de prea multe ori. Nu stiu ce ma face sa cred ca, procedand in acest fel, d-l Nastase copiaza traiectoria la "locale", a bietului candidat Mircea Geoana, ministru de externe si, posibil viitor prim-ministru, asemanator lui ca temperament si stil. Se stie ce a reusit d-l Geoana.