Cercetari asupra creierului au relevat ca exista o zona cerebrala cu o functie importanta in invatarea matematicii - creierul mic. Acesta cunoaste schimbari profunde in perioada adolescentei, marindu-si numarul de neuroni si multiplicand conexiunile, proces care continua si dupa 20 de ani, spre deosebire de alte zone ale creierului, deplin maturizate pana la aceasta varsta. De creierul mic, dar si de cortexul prefrontal, sediul gandirii rationale, depinde talentul pentru matematica, o inzestrare speciala pentru constructii intelectuale abstracte, asemanatoare cu harul muzicianului sau al poetului. Desigur, la nivelul scolar, matematica e accesibila oricui, daca e predata de un profesor bun si elevul e deprins sa munceasca (fara exercitiu nu se pot obtine rezultate). Odata descoperit insa, domeniul isi dezvaluie frumusetea fascinanta si da mari satisfactii (ca o fosta eleva fara aplecare speciala pentru matematica, dar constiincioasa si tenace, am avut parte eu insami de bucuria rezolvarii unor probleme din ce in ce mai complexe si am intuit splendoarea lumii abstracte a numerelor). Romanul pe care vi-l recomand e facut sa placa tuturor, chiar si celor (nu putini) care au detestat in scoala matematica, desi subiectul sau e legat strans de ea. Scriitorul grec Apostolos Doxiadis, acum in varsta de 51 de ani, a fost un copil precoce, talentat si pentru domeniile stiintifice, si pentru cele artistice. Admis la doar 15 ani la Facultatea de Matematica a unei prestigioase universitati americane, a facut apoi studii aprofundate la Paris, dar, la 20 de ani, si-a dat seama ca nu e un geniu matematic si ca il atrag mai mult filmul si literatura. Deci a facut filme, a scris romane si eseuri, a tradus in greceste mari scriitori englezi. In 1992, a publicat la Atena Unchiul Petros... dar - dezavantajul limbii elene - doar compatriotii l-au apreciat. Abia peste opt ani, odata cu versiunea engleza realizata de el insusi si publicata la Londra, cartea a cucerit milioane de cititori, fiind acum tradusa in 26 de limbi.
Povestea lui Petros Papachristos, oaia neagra a unei familii de bogati oameni de afaceri, e dezvaluita treptat de nepotul lui, curios sa afle cauza respingerii dispretuitoare a acestei rude. Descopera ca unchiul lui, acum retras intr-o casa izolata si in mizantropie, a fost un talentat matematician, ce incepuse o promitatoare cariera academica si patrunsese in elita internationala a stiintei, dar si-a ratat drumul din cauza uneia din cele mai grele probleme ale matematicii, careia nimeni nu i-a aflat rezolvarea: conjectura lui Goldbach. In 1742, un matematician obscur, Christian Goldbach, ii atrage atentia celebrului Leonard Euler asupra unei observatii aritmetice: orice numar par mai mare decat 2 este suma a doua numere prime. Desi poate fi verificata si se dovedeste valabila pentru un numar nesfarsit de exemple, matematicienii, oricat si-au spart capul, n-au reusit sa demonstreze ipoteza ca adevar universal valabil (conjectura tocmai asta inseamna: o ipoteza ce nu are inca o confirmare). Unchiul Petros isi dedica intreaga viata rezolvarii acestei enigme matematice. In timp ce fratii lui, oameni practici, isi fixeaza obiective ce pot fi atinse si reusesc in viata, unchiul Petros e preocupat doar de aceasta teorema adevarata, dar imposibil de demonstrat. Ca si artistul in cautarea Armoniei, Frumusetii, Perfectiunii, matematicianul se incapataneaza sa gaseasca o cale de patrundere a misterului si esueaza pe toate planurile. Neputand sa admita ca adevarul e uneori nedemonstrabil, el se scufunda intr-o lume abstracta, tot mai departe de realitate. Relatia cu nepotul lui, pasionat si acesta de matematica, incheaga epica romanului, care nu e deloc arid, idei profunde si de o mare frumusete circuland prin povestile intersectate ale celor doua personaje.
Cum spuneam, Unchiul Petros... a fost un succes mondial. Pentru publicitate, editorii englez si american au anuntat in 2002 ca ofera un premiu de 100.000 de dolari celui ce va gasi solutia Conjecturii lui Goldbach. Pana acum, nimeni n-a meritat banii.
Dar daca ne gandim ca o alta faimoasa problema matematica, Marea teorema a lui Fermat - cu care s-au chinuit cele mai luminate minti ale lumii timp de 358 de ani si care parea imposibil de demonstrat -, a fost rezolvata in 1995, intr-un mod cu totul neasteptat, de catre un englez, poate ca si ipotezei lui Goldbach i se va gasi solutia de unde nu te astepti. De ce nu din Romania?