Problema pe care si-o pun sustinatorii celor doua mari forte dominante din politica romaneasca este cum sa faca pentru a-si promova favoritul in functia suprema din stat. Pentru toti ceilalti cetateni ai Romaniei, singura problema care se pune este cum ar fi mai bine pentru tara, cu presedinte liberal sau cu presedinte social-democrat. A alege intre Stolojan si Nastase nu inseamna doar a alege intre doua personalitati politice de notorietate, dar si a alege intre personajele reprezentative a doua mari familii politice. Pana aici se pare ca ne miscam in limitele admisibile ale confruntarii electorale. Pe masura ce acesti doi candidati se pregatesc pentru confruntarea din toamna, echipele de campanie arunca in lupta o parte din arsenalul lor. Multi isi doreau o campanie pozitiva, in care candidatii cei mai pregatiti cu proiecte si viziuni politice sa dea electoratului masura capacitatii lor de a imagina viitorul tarii si binele public. Cei care doreau sa decida in cunostinta de cauza, dupa masurarea lucida, rationala a proiectelor politice, mai au de asteptat. Nu vom asista in alegerile din 2004 la o intrecere intre cine este mai bun politician, manager, gospodar, ci la o intrecere intre cine injura mai bine. Soarta alegerilor care urmeaza se va decide prin campania negativa. Indiferent cine va fi presedinte al Romaniei, Nastase sau Stolojan, este vorba de lideri care au girat campaniile negative ale propriilor forte, deci si otravirea spatiului public, pe care apoi se presupune ca il vor administra in mod neutru, in beneficiul tuturor.
Intr-un recent comunicat de presa al Partidului Social Democrat, finalul da masura campaniei negative, dusa la extrem: "Stolojan "si cu turma lui sa se duca dracului!"". Tot comunicatul de presa al partidului de guvernamant exceleaza printr-un limbaj suburban, pe care pesedistii il motiveaza si il justifica prin faptul ca ar fi alcatuit exclusiv din citate scoase din atacurile Pnl-Pd la adresa Psd, inclusiv finalul tocmai citat. Iata cateva mostre semnificative: "politica testiculului" si "politica cu fundul" sunt "singurul model de politica" al Pnl si Pd; "in cadrul Aliantei Dezastru si Anarhie toata lumea stie ca Stolojan este "carpa de la usa" copresedintelui, doar "un viermisor al lui" Basescu. Recentele lui declaratii reprezinta "un schelalait de disperare", dupa ce "au mintit si au furat" intre 1996 si 2000 "ca niste pungasi"". Citatele liberalo-pediste sunt jalnice, scandaloase, dar cele mai multe dintre ele sunt sintagme folosite de politicienii Aliantei Dreptate si Adevar impotriva "colegilor" din Psd. Simpatizantii Pnl-Pd care se prefac socati de duritatea acestui text nu s-au aratat la fel de deranjati cand politicienii pe care ii sustin il foloseau impotriva politicienilor pe care ei nu ii simpatizeaza. Avem de-a face cu duble standarde de moralitate publica. Cei de la Psd stau la fel de prost.Intr-un fel, cei de la guvernare au avut dreptate sa alcatuiasca aceasta antologie a obscenitatii limbajului public, dar in textul Psd se afla mult mai mult decat o simpla recontextualizare a expresiilor inamicilor. Ura si intoleranta dintre principalele forte care se confrunta in acest moment pareau a fi elemente din arsenalul exclusiv al Prm, calificat drept partid extremist, cazut in capcana limbajului de mahala impus de liderul C.V. Tudor. Ele devin insa arme preferate folosite de principalele partide aflate in competitie. Din caracteristici ale politicii de mahala, marginale, ura, extremismul, batjocura, insulta, campania negativa devin caracteristici ale politicii partidelor considerate respectabile. Confruntarea dintre Psd si Pnl-Pd se poate produce doar cu aprobarea candidatilor la functia suprema din stat, Nastase sau Stolojan. Confruntarea nu va putea fi finalizata fara votul (si complicitatea) simpatizantilor celor doua forte, care nu se vor mai putea preface de acum incolo ca nu stiu sau nu au observat cum vorbesc liderii fortelor pe care ei le sustin. Indiferent cine va fi presedinte, Stolojan sau Nastase, ei sunt liderii care au aprobat si girat limbajul urii, resentimentului, campania negativa. Mai conteaza care dintre ei castiga?
Dintr-un anumit punct de vedere, confruntarea dintre Nastase si Stolojan a atins nivelul maxim al josniciei. Pare ca liderii celor doua forte nu se mai pot controla si le dau permisiunea propriilor oameni sa foloseasca mijloace abominabile de campanie. Dar aceasta nu este o simpla izbucnire de ura intre competitori care nu suporta ideea ca adversarul ar putea sa castige cursa. Este ceva mult mai grav. Este vorba de strategii deliberate de campanie negativa, de rezultatul unor procese de reflectie, de concluziile la care au ajuns strategii electorali si consilierii politici ai celor doua tabere. Indiferent ca este vorba despre specialisti straini (majoritatea americani) sau romani, ceea ce vedem este masura competentei lor politice si a nivelului moral al acestor strategi, precum si al liderilor care accepta sa le foloseasca tacticile.
Alegatorii obisnuiti vor trebui sa opteze intre injuraturile si insultele "made by Nastase" sau "made by Stolojan", dar ar fi tragic sau poate de-a dreptul comic daca isi vor inchipui vreun moment ca injuraturile si insultele unora sunt mai indreptatite decat ale celorlalti. Din aceasta balacarire reciproca iesim cu totii improscati de noroi, chiar daca nu avem nici in clin, nici in maneca nici cu Nastase, nici cu Stolojan. Cine isi inchipuie ca acest limbaj si aceste atitudini lasa doar urme superficiale, care pot fi rapid indepartate dupa alegeri, la curatatorie, se insala. Asistam la triumful baietilor de cartier in politica, al celor care folosesc cate o injuratura de mama sau de alt tip la inceputul sau sfarsitul fiecarei fraze.In perioada interbelica, la capatul unei lungi perioade de triumf al urii si resentimentului dintre principalii competitori, la capatul unei perioade interminabile de coruptie si clientelism politic, au aparut pe scena politica radicalii, extremistii, care isi justificau si motivau radicalismul tocmai prin scarba pe care le-o inspirau politicienii "normali". Cand radicalii politici se declarau scarbiti de degradarea morala a parlamentarismului, nimeni nu observa (sau prea putini observau) ca de fapt parlamentarismul era compromis de politicieni nedemni, ca nu parlamentarismul era de vina, ci politicianismul. Istoria se repeta. In perioada interbelica, tragedia Romaniei a fost ca nu era pregatita moral sa faca fata presiunii exercitate de totalitarismul nazist si de cel comunist. Ceea ce a urmat se stie. Acum, ne pregatim de integrarea in Ue, dar ne comportam la fel ca acum mai bine de 60 de ani. Sincer sa fiu, nu-mi dau seama ce va urma. Doar ca vom avea un presedinte care stie sa injure bine. Ca mai tot romanul, deci un presedinte reprezentativ pentru cei care injura la fiecare cinci minute.