Bugetarii d-lui Razvan Theodorescu

Ion Longin Popescu
Niciodata, in istoria postdecembrista, Ministerul Culturii nu a avut o imagine mai proasta decat in prezent.

Poate doar "strugurii Suzanicai" de odinioara ar mai putea concura la un loc fruntas, alaturi de "actiunea culturala" a d-lor Razvan Theodorescu, Ioan Hidegcuti, Ioan Opris, Ion Antonescu, Mircea Angelescu, Doru Ioanovici, Adrian Panciu si altii. "Raposata" ministresa, care dorea sa-l cheme la ordine pe Mircea Eliade, traia destul de modest, nu putea iesi din front, nu-si putea permite sa bata la ochi mai mult decat ii permiteau tovarasii. Aceste precautii au disparut insa in ultimii 15 ani, cand furia inavutirii pe spinarea statului a capatat dimensiuni pantagruelice. Presa a pus pe prima pagina declaratiile de avere ale personajelor de mai sus care, ori de cate ori vine vorba de bani pentru cultura, ridica din umeri, aruncand vina pe bugetul de austeritate. Dupa cum se vede pe site-ul guvernului, la Ministerul Culturii, ca, de altfel, la majoritatea ministerelor guvernului Adrian Nastase, nu mai avem de-a face cu niste onesti functionari superiori de stat, traitori din leafa de bugetari, ci cu adevarati bogatasi, posesori de sute de hectare de pamant, de case si vile de vacanta, de automobile de lux, de conturi bine alimentate cu multe miliarde de lei si zeci de mii de dolari. Fata de salariul oficial de 20-25 de milioane, cat incaseaza cei mai mari in functie, sumele vehiculate pe Internet sfideaza intreaga tara. Numai d-l ministru Theodorescu a cumparat, recent, un adevarat palat de vacanta de 800 mp, cu o valoare de impozitare de 3,6 miliarde de lei. Acest mosier care a semnat fara strangere de inima scoaterea masivului Carnic de la Rosia Montana din lista zonelor protejate, lasand cadou companiei "Gold Corporation" inestimabile galerii romane si dacice, pentru a fi distruse, detine si un... mizilic de 60 de hectare de pamant.
Ambiguitatea legilor declararii averilor si a conflictului de interese se vede, inca o data, citind revoltatoarele cifre care vorbesc, desigur incomplet, fiindca nimeni nu stie cata bogatie au acumulat in realitate acesti descendenti ai lui Dinu Paturica, de modul scandalos in care inteleg unii sa ocupe un loc de frunte in clasa de mijloc. Daca la inceputul ministeriatului, unii dintre acesti domni aveau o Dacie si un apartament de bloc, iar numai dupa patru ani se intrec in conturi, in parcele intravilane generoase, in case de vacanta si in spatii comerciale, cine verifica sursa incredibilei imbogatiri? Desigur, nimeni, caci legea, facuta tot de dansii si de cei ca dansii, nu face vorbire clara despre astfel de detalii. Daca vreunul dintre acesti domni a profitat de inalta sa pozitie pentru a impune decizii convenabile unor grupuri de interese si defavorabile statului sau patrimoniului national, cine le pipaie cornitele? Parchetul, viitorul guvern, Consiliul Europei, Comisia Europeana? Sau poate vor sari ca arsi "bugetarii" Dan Ioan Popescu, Alexandru Sassu, Radu Berceanu, Traian Basescu si Gavril Baican? Glumim, Doamne iarta-ne, caci si dansii, cu conturile doldora din vremea "ministeriatelor" domniilor dansilor, ar avea probabil ceva de comentat in caz ca se va gasi cineva vreodata sa ancheteze situatia patrimoniului si a aurului tarii. Daca ar scana dintr-un Ozn realitatea romaneasca, un extraterestru atent ar concluziona ca cea mai buna profesie de la Bucuresti este aceea de bugetar in Guvern si Parlament. Cu cat leafa e mai mica, dar pozitia politica mai influenta, cu atat functionarul isi adjudeca mai mult din tortul... extrabugetar pendent de aceasta pozitie. Cine calatoreste prin tara a vazut ruinele cetatilor sasesti, ale cetatilor dacice si ale castrelor romane, ale palatelor voievodale si ale bisericilor monumente istorice, vestigiile Sarmizegetusei si Histriei, casele memoriale ale oamenilor ilustri ai acestui neam. Distrugerea iremediabila le ameninta cu repeziciune. Dar cui sa-i pese? In nici un caz miliardarilor din Ministerul Culturii. Abia au oamenii timp sa-si administreze averile, cand sa se mai ocupe si de "fleacuri"? Iata un exemplu: suma alocata de minister in 2004 pentru subventionarea cartilor (avandu-i ca autori exclusiv pe scriitorii agreati de d-l Razvan Theodorescu, dar aceasta e o alta poveste) nu a depasit 20,24 miliarde de lei. Ce inseamna aceasta cifra? Mult pentru norocosii respectivi, dar numai o parte neglijabila din valoarea totala a proprietatilor secretarului general al ministerului, Ioan Hidegcuti.