"In loc sa fie inchise, spitalele mici
din provincie ar trebui sa fie preluate de biserici,
asa cum a fost la inceputul secolului trecut"
In cursul anului trecut, Ministerul Sanatatii de la Bucuresti a dorit sa inchida si sa lichideze circa 100 de spitale din orasele mici si din zonele defavorizate. Propunerea nu a fost inca pusa in practica, spitalele respective fiind lasate in agonie, intr-o mizerie greu de imaginat. In acest timp, cele patru milioane si jumatate de angajati din tara cotizeaza din greu pentru a completa bugetul Casei de Asigurari; in schimb, cativa mari datornici sunt pasuiti sau chiar iertati cu totul, in continuare. Criza este traita pe viu, ca o operatie fara anestezie, de cei care au nenorocul sa se imbolnaveasca si sa ajunga intr-un astfel de spital.
Dintre solutiile rezolvarii acestei crize, auzite si citite in ultima vreme, mi-a atras atentia ideea doctorului Petru Oprean din Laslea (Mures), conform careia, in loc sa fie inchise, micile spitale ar trebui sa fie trecute sub jurisdictia bisericilor. Dr. Oprean cunoaste acest sistem din interior, deoarece este directorul Spitalului "Lukas", o entitate crestina, pusa la dispozitia celor mai saraci dintre pensionarii de la tara. Construit cu fonduri germane, in localul vechii scoli sasesti din 1909, "Lukas Spital Laslea" este un asezamant medico-social interetnic si interconfesional, in cadrul caruia, incepand cu anul 1992, a fost acordata asistenta medicala si spirituala pentru mii de pacienti si au fost acordate ajutoare impresionante: circa 300.000 de cutii de medicamente, 700 de tone de imbracaminte si incaltaminte, 60 de tone de materiale sanitare, aparatura medicala si accesorii pentru handicapati, in valoare de peste 3 milioane de euro. In total, spitalul a primit donatii germane de peste 4 milioane de euro si a distribuit in Laslea si in numeroase alte sate peste 230 de transporturi Tir, oferite de organizatii bisericesti din Germania. Tot ce se intampla in cadrul Spitalului "Lukas" este si rodul unei cooperari ecumenice dintre Biserici pe taram diaconic (social), conform cu Declaratia de la Bratislava a Bisericilor Europene. Acest fapt il incurajeaza pe doctorul Oprean sa creada ca extinderea programului se impune, mai ales in perspectiva integrarii europene a Romaniei. Experienta "Lukas" este deja cunoscuta in toata lumea. In 2001, la Helsinki, in cadrul expozitiei "Eurodiakonia", a fost declarat "Proiect de referinta pentru Europa Centrala si de Est", iar in februarie 2004, a fost prezentat la cel de-al 52-lea Mic Dejun de Rugaciune Nationala de la Washington D.C.
"Asistam la deprofesionalizarea medicilor
de familie, transformati in niste birocrati
care dau scutiri medicale.
Medicina preventiva a disparut"
- Sunteti medic generalist, dar si un activist social, un "diacon" la care apeleaza saracii si batranii singuri, afectati de criza din sistemul de sanatate. Care credeti ca sunt cauzele acestei crize?
- Sistemul sanitar romanesc este un sistem bolnav, iar cauzele sunt cronice. As numi in primul rand cei 50 de ani de comunism care au indus un fals slogan: sanatatea este gratuita, ne-o acorda partidul, in marinimia sa. Este, deci, o cauza morala: minciuna, perpetuata si dupa 1989. Pe de alta parte, am identificat o cauza "materiala": lipsa de competenta a managerilor locali si centrali, care s-au cramponat de scaune si au luat decizii viciate de ignoranta si lipsa lor flagranta de viziune. Nepriceperea acestora a fost triplata de o a treia cauza, care este coruptia. Fondurile de sanatate au fost deturnate, atat la nivel central (de la Casa de Asigurari Nationale, infiintata abia in 1998), cat si la nivel local. Cum? Spre exemplu, achizitiile de medicamente, aparatura si materiale sanitare s-au facut intotdeauna doar pentru a satisface interesele celor ce au semnat contractele, si nu ale populatiei, desi erau bani publici. De aici s-a ajuns la o prabusire a sistemului, constatata si de Colegiul Medicilor, dar mai ales de bolnavi. Banii sistemului s-au concentrat, practic, numai in anumite puncte, neglijandu-se baza. Desi e un lucru bun ca s-a creat institutia medicului de familie, totusi, cei 30.000 de astfel de medici, bine pregatiti si buni cunoscatori ai starii de sanatate a pacientilor arondati, nu mai au astazi nici dreptul de a scrie o reteta. Asistam la deprofesionalizarea lor evidenta, fiind transformati in birocrati care dau scutiri elevilor si transcriu retetele eliberate de medicii specialisti. Nu se mai pune deloc accentul pe medicina preventiva, care ar trebui sa fie sarcina medicilor de familie. Este pentru prima oara in istoria medicinei romanesti cand se intampla acest lucru grav. In mod normal, prin Cartea Asiguratului, fiecare pacient trebuie sa aiba acces la un numar de medicamente atat curative, cat si preventive. Or, daca medicul de familie nu ii poate elibera reteta cu medicamentele simple, preventive, ajungem la situatia paradoxala cand lasam omul sa se imbolnaveasca si abia dupa aceea il internam, la costuri incomparabil mai mari decat cele de preventie.
- Vorbiti de deturnarea banilor Casei de Asigurari. Unde ajung acesti bani?
- La Casa de Pensii, spre exemplu. Observam insa ca traseul lor se prelungeste, de aici sunt deturnati mai departe, spre achitarea datoriilor anumitor grupuri de interese. Anularile anuale de mii de miliarde pe care le face guvernul sunt adresate, de fapt, baronilor locali si clientelei politice care au spoliat Casa de Asigurari in acest mod direct, cat si prin neplata asigurarilor medicale si a asigurarilor de pensie. Ma gandesc la exemplul celebrului Iacubov si al anturajului sau, care n-au platit ani de zile caselor de asigurari din Bacau nici un leu; la nababul protejat de Cotroceni, Ovidiu Tender, ale carui firme datoreaza statului circa 10.000 de miliarde de lei; la regiile locale scutite recent de o datorie de 100 de miliarde si la multe alte exemple cunoscute din presa. In total, datoriile fata de buget ale marilor companii protejate de guvernanti s-au ridicat la circa 1,4 miliarde de euro numai in primul semestru al acestui an!
- Ce tratament credeti ca necesita acest "diagnostic" ingrijorator?
- Sunt doua solutii alternative care au mai functionat candva in Romania. Prima ar fi reinfiintarea spitalelor bisericesti, iar cea de-a doua, infiintarea unor case private de asigurari medicale, dublate de case de pensii private, care, la randul lor, vor infiinta spitale private. Interesul societatii este sa-l tina pe om sanatos cat mai mult, ca sa munceasca si sa creeze cat mai mult, sa aduca mai multa bunastare si fericire in jurul lui. Or, acest lucru nu este posibil in prezent, cu toate compensarile electorale de 90% ale retetelor pentru pensionari.
- De ce "spitale bisericesti" si cum vor putea functiona ele pe langa biserici si manastiri, cand averile acestora nu au fost retrocedate?
- Istoria medicinei in Principatele Romane incepe cu "bolnitele" manastiresti. Si in perioada interbelica au existat o serie de mari asezaminte de sanatate bisericesti. De aceea, revenirea la o experienta multiseculara nu poate fi decat benefica. Biserica Ortodoxa are propria experienta: Filantropia. Biserica catolica, Caritasul. Biserica protestanta, germana si maghiara, Diaconia. Trei entitati care au deja forme de ajutor bisericesc in cadrul intern. Aceste spitale ar avea marele avantaj al credintei si moralei crestine puse in practica, promovand cinstea si onoarea, si trimitand minciuna acolo unde ii e locul, intre pacatele capitale. De altfel, in toata lumea crestina exista astfel de spitale, si ele sunt conduse de oameni competenti, coruptia fiind anulata din start. Uitati-va la spitalele publice: sunt multe unitati in care hrana este (si in anul 2004) data bolnavilor din galeti, grupurile sanitare sunt improprii pentru folosinta umana, iar conditiile de igiena generala sunt rusinoase. De multe ori, toate aceste anomalii nu se datoreaza lipsei banilor, ci lipsei unor manageri cu suflet si credinta, iubitori de oameni.
- Spre deosebire de celelalte Biserici crestine, Biserica Ortodoxa nu are, totusi, o experienta recenta in administrarea unui spital. Ce solutie propuneti?
- Dupa 1989, avem multe exemple pozitive de implicare a Bisericii Ortodoxe in societate. Aceasta Biserica se afla intr-un proces rapid de adaptare la nou, exista deja o gandire europeana la nivelul unor ierarhi superiori, dar si la multi preoti tineri. Spre exemplu, stiu ca incepe constructia unui spital la Mitropolia Moldovei - ceea ce va fi o premiera absoluta in Rasaritul Europei. Cred ca in afara de Grecia, tara a Uniunii Europene, nimeni nu are inca un astfel de spital, nici Biserica rusa. De fapt, Inalt Preasfintitul Daniel are multe lucrari diaconice in toata Moldova. Acolo sunt cele mai bune lucrari filantropice de ajutorare din ortodoxia romaneasca. Amintesc Manastirea "Petru Voda", unde este parintele Iustin si unde maica dr. Iustina ingrijeste de mai multi ani 20 de batrani si 30 de copii. Amintesc Manastirea "Pasarea", unde trudeste maica dr. Mina, si sunt multe alte exemple.
"Biserica Ortodoxa ar putea sa
accepte preluarea spitalelor cu conditia sa-i
fie retrocedate macar o parte din proprietati"
- Poate ar fi mai convingator sa ne vorbiti despre experienta dv. Spitalul "Lukas" este deocamdata singurul spital bisericesc functional. Il putem lua ca model?
- Daca legea spitalelor din 2003 s-ar aplica in toate punctele ei, s-ar face un pas urias inainte. Din munca mea impreuna cu un preot sas (Turk) si cu unul german (Sander), rezulta un model de urmat pentru ortodoxie. Din 1992, spitalul nostru "medico-social" a acordat asistenta medicala si spirituala pentru mii de oameni si a realizat un numar impresionant de programe de diaconie-filantropie, vizand cu precadere batranii singuri, bolnavii in faze terminale, saracii din cele mai indepartate catune, atat sasi, cat mai ales romani, maghiari si tigani. Tot prin spitalul nostru au fost rulate programe de invatare de meserii pentru tinerii de pe valea Laslei, de modernizare a unor unitati comerciale, de creare a unui centru pentru bolnavii de Alzheimer etc. Cu parteneri in Germania, Irlanda de Nord, Austria si Statele Unite, sustinut de Biserica Evanghelica C.A., de donatori din intreaga Europa, dar in special din Germania, Spitalul "Lukas" da un semnal puternic tuturor. De aceea, preluarea spitalelor mici in custodia Bisericii Ortodoxe devine cea mai mare provocare pentru aceasta institutie nationala. Ea le-a mai avut candva in administrare si le-a condus cu competenta si dragoste crestina. In acelasi timp, Biserica ar putea sa accepte preluarea spitalelor, cu conditia sa-i fie retrocedate macar o parte din proprietati. Ea nu are nevoie de mila vreunui guvern, fiindca are toata indreptatirea la ceea ce i s-a furat. Daca e sa dau sugestii, s-ar putea face, la nivelul protopopiatelor, centre de zi, exact in spitalele propuse de minister a fi inchise, deoarece preotii au informatii bune despre enoriasi. Bolnavii ar putea fi ajutati prin vizite la domiciliu sau prin aducerea lor la aceste centre pentru ingrijiri speciale (spre exemplu, multi bolnavi nu pot fi spalati acasa, nu au conditii) si diverse analize.
- Cine sa conduca aceste centre de zi?
- Asistentii sociali teologi. Toate universitatile teologice au clase de asistenta sociala, iar acesti absolventi sunt deja o mare bogatie a Bisericii Ortodoxe. Trebuie insa pusi la lucru exact in locul potrivit. Lucrarea lor este prelungirea pe orizontala, de luni pana sambata, a misiunii preotului in Casa Domnului, prin Liturghia de duminica. O alta sugestie este ca episcopiile sa formeze centre pentru bolnavii cronici, intrucat au un aparat administrativ bun, au scoli teologice si asistenti teologi. In fine, la nivelul mitropoliilor, in marile centre universitare, ar putea lua fiinta spitale de excelenta. Aici exista un capital extraordinar de asistenti teologi, de tineri medici si asistente medicale si chiar de profesori universitari, crestini practicanti. Ei ar dori sa lucreze intr-un mediu nepoluat si in pastrarea respectului de sine, indeplinind poruncile crestine, intr-o colaborare interetnica si interconfesionala. Ecumenismul suferintei ar transforma aceste spitale intr-o avangarda medico-sociala de talie europeana.
"Ministerul Sanatatii e ca o gara,
ca o unitate de pompieri"
- Si Biserica, dar mai ales Ministerul, ar putea sa va raspunda ca propuneti o utopie, deoarece nu sunt bani. Cum raspundeti?
- Nu banii sunt pe locul intai in lucrarea noastra, ci biruinta gandului, iubirea si mila duhovniceasca. Bani sunt! Ce ne lipseste intr-adevar este o viziune clara asupra sistemului de sanatate, asa cum a fost in trecut, incepand de la Carol Davila. Ministerul Sanatatii, imi pare rau s-o spun, este ca o gara: cadrele stau trei-sase luni si apoi pleaca. La fel, ministrii. E ca o unitate de pompieri: daca semnaleaza o agentie internationala ca intr-un spital sunt conditii subumane, imediat d-l ministru merge la fata locului, iar in urma sa cineva da cu pudra si ruj, varuieste gardul. Trebuie spus clar ca nu mai sunt bani si ca rau platnicii nu vor mai fi pasuiti pe criterii politice. Din cele doua miliarde de dolari cat aduna intr-un an, Fondul de Sanatate nu acorda nimic spitalelor private si bisericesti. Atunci de ce nu functioneaza bine cele de stat? De ce costul unei zile de spitalizare la Laslea (conditii de trei stele - n.red.) este de 10 euro, cu medicamente cu tot, iar la spitalul de stat din Sighisoara, in conditii rusinoase, este de 25 de euro?
- Cum reusiti aceasta performanta?
- Simplu: prin cinste si corectitudine. Pe saraci ii internam gratuit, in schimb, de la cei cu posibilitati acceptam donatii. Aceste donatii nu intra in buzunarul medicului sau al asistentelor, ci direct in inventarul spitalului. Daca din strainatate vin mai multe donatii in bani, din tara primim multe donatii in alimente: oua, lapte, branza, carne. Este vorba de o recunostinta a oamenilor pentru buna ingrijire de care au avut parte la noi. Faptul este acceptat in istoria medicinei de cand lumea, din timpurile pagane, cand tamaduitorilor li se aduceau daruri: banane, nuci de cocos, pietre pretioase.
Fotografii de Mihaela Bucur
Doctorului Oprean ii puteti scrie la e-mail: lukasspital@home.ro sau telefona la 0269/85.92.59