Primele vizite ale ursilor la tomberoanele cu gunoi din Brasov dateaza de circa doua decenii, de cand in frumosul oras de la poalele Tampei s-a inceput construirea unui cartier de blocuri muncitoresti, amplasat intr-unul din cele mai frumoase locuri de excursii duminicale: Valea Racadaului. Constructii "glorioase" din epoca de aur, in care locuiesc inghesuiti peste 30.000 de oameni - si prin construirea carora s-a distrus si un habitat natural -, blocurile sunt despartite de padurea invecinata numai de strazi inguste, la marginea carora sunt amplasate 11 ghene de gunoi menajer.
Cand se lasa seara
Inca din anii 1910, Valea Racadaului si padurile din preajma erau un loc de agrement al brasovenilor si, potrivit literaturii de specialitate, in acest tinut marginas al Brasovului de odinioara, ursul era foarte rar intalnit.
De cativa ani buni insa, aici totul s-a schimbat radical. In timpul verii, seara de seara, strada Jepilor este asaltata de zeci de turisti straini si romani, veniti din toate colturile lumii, dornici sa admire, sa fotografieze si sa se distreze impreuna cu musafirii ghenelor de gunoi. Spectacolul inedit, poreclit "fenomenul din Racadau", incepe odata cu lasarea serii. Grupurile de vizitatori se aduna in preajma "cantinelor" si asteapta cu rabdare sosirea tomberonistilor flamanzi. Aparitia lor este anuntata de corul patrupedelor - adica de latraturile maidanezilor din cartier, care sunt nevoiti sa imparta cu ursii "delicatesele".
In fruntea cetei se afla intotdeauna exemplarele mici, ursuleti de doi-trei ani, care deschid cu usurinta containerele si incep sa scormoneasca cu miscari asemanatoare unui copil care cauta ceva interesant. Unii se scufunda de tot in pubela si isi scot capul doar cateodata, uitandu-se atent spre padure, sa se asigure ca nu apare un concurent mai mare, care il poate alunga de la masa. Cartierul rasuna de rasetele spectatorilor si de zgomotul capacelor mobile ale containerelor. Dar show-ul abia incepe. Unele containere, in care locuitorii din Racadau ascund dinadins feluri de mancare mai gustoase, sunt mutate sau rasturnate cu totul, in fulgerarile blitzurilor, ca la un meci nocturn. Hohotele spectatorilor nu ii deranjeaza pe ursi, dar nici pe locuitorii cartierului, care s-au obisnuit cu circul de fiecare zi si dorm linistit la aceasta ora tarzie. Spectacolul se incinge atunci cand, fara urma de teama, protagonistii se apropie de spectatori si cersesc... felul trei. Unele exemplare s-au invatat sa primeasca mancare din mana oamenilor. Curajosii din cartier le ofera din mana biscuiti Eugenia sau piscoturi. Fiecare urs-vedeta e botezat cu o porecla. Starul incontestabil din 2004 este Urechioasa, o femela de trei ani, care poate fi si mangaiata de spectatori, daca in prealabil s-a saturat cu dulciurile oferite din mana. Sosirea ursoaicelor cu pui este primita, insa, cu oarece teama, spectatorii retragandu-se cativa metri de pe carosabilul strazii spre trotuarul opus. Acest episod este iluminat de farurile taximetristilor care aduc turisti dornici sa vada un spectacol asa de inedit. Fricosii le admira numai din masini, dar unii vizitatori se incumeta sa se apropie la 6-8 metri distanta, ca sa faca fotografii. Mamele cu pui nu sunt hranite din mana, ar fi periculos, ele pot deveni violente, asa ca biscuitii li se arunca de la distanta. Dupa miezul noptii, catre orele 2-3 dimineata, turistii se retrag si, dupa ce linistea pogoara definitiv peste cartier, un nou val de ursoaice infometate, insotite de pui dau un ultim asalt tomberoanelor. Cu tot spectacolul inedit pe care-l ofera, acest mod de procurare a hranei de la periferia oraselor, a statiunilor turistice si de la unele cabane montane este nefiresc si periculos, atat pentru ursi, cat si pentru oameni. Din pacate, fenomenul se extinde rapid si este tot mai frecvent in zona Carpatilor de Curbura. Primele cazuri le-am observat in anii 70, la Lacul Sfanta Ana din Muntii Harghitei si pe Transfagarasan. Prin anii 80, tomberonistii si-au facut aparitia si la Brasov, Tusnad, Sinaia, Paraul Rece, Valea Prahovei. Daca fenomenul se va extinde in acelasi ritm alarmant si nu se va interveni stiintific, riscam ca in decurs de doua-trei decenii, 70% din ursii romanesti sa se hraneasca in preajma asezarilor omenesti, ceea ce ar insemna distrugerea celei mai valoroase populatii de urs brun din Europa.
Primele probleme legate de schimbarea comportamentului de procurare a hranei de catre ursi la Brasov - si nu numai - apar inca de la inceputul anilor 1970 cand, la ordinele structurilor comuniste, s-a inceput hranirea artificiala si regulata a animalelor de catre organele silvice, la hranitoarele amplasate in apropierea cartierului Racadau. Prin momirea regulata a ursilor - pentru a satisface ambitiile vanatoresti ale dictatorului -, in decursul anilor, animalele au fost atrase din padurile mai indepartate, adica din habitatul lor natural, mai aproape de cantina organizata in mod special pentru ele. Hraniti cu regularitate, din considerente vanatoresti, ursii si-au gasit astfel un mod mai usor de a-si procura hrana, motiv pentru care s-au obisnuit foarte repede cu alimentarea artificiala.
Desert? Un glont!
Conform cercetarilor personale, demarate in vara anului 1984, am constatat ca numarul ursilor tomberonisti este in crestere continua. Daca in anii 80, numarul animalelor ce "vizitau" cu regularitate cartierul Racadau era de numai 6-8 exemplare, in 1990 s-a ajuns la 12-14 exemplare, iar in vara acestui an am observat intr-o singura noapte 24 de animale, majoritatea fiind ursoaice cu pui, dintre care pe unele le cunosteam de doi-trei ani. Potrivit estimarilor bazate pe aceste observatii, efectivele vor creste in continuare, daca gunoiul menajer din containere nu va fi golit mai des - adica zilnic - sau nu se vor aborda solutii stiintifice pentru gestionarea crizei, impreuna cu societatea civila si experti independenti.
In 2003, la interventia viceprimarului din Brasov, Gheorghe Scripcaru, cotele de vanare au fost suplimentate abuziv si au fost impuscate 16 exemplare de urs in zona Racadaului. Nici prin aceasta "pedeapsa colectiva" fenomenul nu s-a putut stopa, dimpotriva, s-a dovedit, inca o data, ca organele competente sunt incapabile de a gestiona situatia, ca nu pot stopa prezenta ursilor tomberonisti. Dupa opinia lor, lucrul acesta ar fi posibil numai prin eliminarea totala a populatiei de ursi din preajma Brasovului, mai precis, printr-un veritabil masacru. Din interese financiare, ursii tomberonisti ar fi vanduti vanatorilor straini, care platesc sume fabuloase pentru trofeele de urs brun, iar carnea lor este comercializata in supermarketuri cu renume - indiferent de provenienta ei.
O alta problema privind aplicarea "pedepsei colective" a fost faptul ca majoritatea exemplarelor impuscate nici nu erau ursi gunoieri. Abuzand de autorizatiile eliberate, vanatorii nu au impuscat numai exemplarele care se hraneau cu gunoi menajer, deoarece majoritatea acestora erau femele cu ursuleti sub un an, prea tinere, ele, si prea mici, ei, ca sa prezinte interes vanatoresc. In locul acestor exemplare tinere s-au impuscat masculi adulti, momiti la hranitoarele artificiale. Dupa relatarile unor vanatori din Brasov, din cele 16 exemplare aprobate pentru impuscare, numai 7 au fost ursi tomberonisti, restul de 9 exemplare fiind ursi cu comportament normal, care nu se hraneau la tomberoane si care au fost ucisi in zone de padure.
Revenind la modificarea modului de hranire al ursilor, motivul primordial de ingrijorare ramane faptul ca ursuletii crescuti de mamele lor la ghenele de gunoi invata si transmit generatiilor urmatoare acest comportament necaracteristic speciei. Femelele care au fost crescute in preajma depozitelor de gunoaie, cu siguranta aici isi vor creste si ele urmasii - din cauza obisnuintei, dar si a hranei abundente, care poate fi obtinuta fara pericol pentru ursuleti. Un alt motiv al acestui comportament neobisnuit al speciei poate fi motivat prin faptul ca apropierea asezarilor umane ofera o siguranta mai mare femelelor care au pui sub varsta de 1-2 ani, deoarece in habitatul natural ele pot fi ucise de masculii care vor sa se imperecheze.
Ursii tomberonisti care s-au rupt intr-o masura periculoasa de habitatul lor natural nu se simt amenintati de om si au devenit animale semi-domestice, cu comportament modificat. Traiesc la margini de orase, nu prea cauta alte cai pentru procurarea hranei, nu se retrag din fata pericolului, ba chiar mai mult, femelele, prin "educatia" pe care o dau urmasilor, transmit acest mod de viata dezastruos din punctul de vedere al speciei. Totusi, doresc sa fac o observatie importanta: marea majoritate a ursilor tomberonisti nu s-au rupt cu desavarsire de habitatele naturale: ei apar in zonele locuite de oameni numai pentru cateva ore (in timpul noptii), cand se hranesc la depozitele de gunoi. Restul timpului si-l petrec in habitatul lor natural si, odata cu venirea iernii, se retrag cu semenii lor in zonele de iernare, unde intra in hibernare.
Un masacru programat
O problema aparte o reprezinta unele exemplare mai blande din Racadau, hranite din mana de catre localnici. Acest lucru poate avea consecinte grave. Este adevarat ca in decurs de doua decenii nu s-au intamplat accidente majore, nesocotind cateva zgarieturi provocate de ursi, desi unele persoane, aflate sub influenta alcoolului (si nu numai), prin comportamentul lor necivilizat, enerveaza si batjocoresc ursii din preajma containerelor. In cele din urma, inevitabilul s-a produs: in vara acestui an, in cartierul Racadau din municipiul Brasov, doi oameni au fost raniti de o ursoaica cu pui. Psihoza isteroida anti-urs declansata de presa locala, la interventiile primarului (intre timp) Gheorghe Scripcaru nu a relatat insa obiectiv incidentul.
Pe baza datelor culese la fata locului, am aflat ca cele trei persoane implicate in conflict erau in stare de ebrietate si au facut un pariu ca se vor "lupta" cu o ursoaica. Iesind din scara blocului, doi dintre ei s-au repezit violent si cu urlete animalice la prima ursoaica prezenta in apropiere, impreuna cu cei doi pui. Cand s-au apropiat la o distanta inadmisibil de mica de ursuleti, femela - conform instinctelor sale - si-a aparat puii de agresori. Pe primul atacator l-a apucat cu labele anterioare, azvarlindu-l cu usurinta la o distanta de circa 6 metri: individul, in urma impactului cu solul, a suferit o ruptura la picior si i s-a dislocat soldul. Judecand acest "atac", comportamentul ursoaicei poate fi caracterizat fara drept de apel, ca un gest de autoaparare. Pe al doilea agresor l-a atacat in zona capului, provocandu-i leziuni cu labele anterioare. Analizand din punct de vedere stiintific comportamentul femelei, putem declara cu certitudine ca reactia spontana de a-si apara ursuletii de "agresori" este una normala, si acest comportament ereditar este adeseori intalnit si la alte specii de mamifere... chiar si la oameni.
Afirmatiile vanatorilor, reluate de presa, conform carora evenimentele s-ar fi produs din cauza "caldurii", sunt total nefondate si lipsite de argumentari stiintifice, mai ales ca singura solutie recomandata de dansii ar fi... impuscarea ursilor din Brasov.
Ursii tomberonisti se confrunta insa si cu alte pericole. Procurarea hranei din gropile si containerele de gunoi menajer implica riscul otravirii lor cu diferite insecticide, medicamente, detergenti dar, totodata, ei se expun si contaminarii cu boli contagioase, ca trichineloza sau diferiti paraziti, deoarece aceste locuri sunt frecventate de sobolani, pisici si caini vagabonzi. Pericolul cel mai mare pentru sanatatea ursilor il reprezinta insa riscul ca animalele pot inghiti obiecte taioase, ca cioburi de sticla, bucati de metal ori saci de plastic sau alte ambalaje.
Originea si aparitia ursilor tomberonisti, atat de raspanditi in prezent in zona Carpatilor de Curbura, este rezultatul direct al interventiei umane in natura. Din ce motiv s-au produs toate acestea? Din dorinta de suprematie fara limite a unui dictator comunist, din satisfacerea maniei de a avea trofee-record, perversiune la care s-au gasit si "consultanti de specialitate" din randurile silvicultorilor. De altfel, dezinteresul profesional al organelor silvice de dupa revolutia din 1989, activitatea lipsita de scrupule a "specialistilor" mosteniti din epoca comunista, observatiile inexacte si pasive facute fara profesionalism de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, aflat sub conducerea unor oameni politici fara experienta in domeniu, au dus la extinderea fenomenului discutat, in mai multe zone de pe teritoriul Romaniei. S-a ajuns, astfel, intr-o situatie care ar putea fi fatala pentru populatia de ursi bruni, specie care ar trebui strict protejata si in Romania, conform Conventiei de la Berna si a Legii 462/2001.
Laszlo Szabo-Szeley- Fundatia "Aves"
Conform articolelor din presa romana, in ziua de 6 iulie 2004, in cartierul Racadau din Brasov doi oameni au fost raniti de o ursoaica cu pui. Actiunile demarate de primarul Brasovului, Gheorghe Scripcaru, dupa acest incident, vizeaza impuscarea, capturarea si stramutarea animalelor in gradini zoologice sau alte locuri, desi disturbarea ursilor e o metoda ilegala - pusa in practica fara autorizatie -, ursul brun (Ursus arctos) fiind o specie strict protejata, conform Conventiei de la Berna, la care Romania a aderat in 1993. Fundatia "Aves" din Romania a inaintat, inca din septembrie 2003, un Raport Preliminar despre situatia ursilor din Racadau, in care s-a explicat originea fenomenului. Observatiile noastre nu au avut nici un ecou, nu au fost luate in considerare de Ministerul Agriculturii, Regia Nationala a Padurilor, Asociatia Generala a Vanatorilor Sportivi din Romania, dar nici de Guvernul Romaniei. In aceasta situatie, cand dupa incidentul petrecut, primarul Brasovului, Gheorghe Scripcaru, ameninta cu exterminarea ursilor din Brasov - si nu numai -, suntem nevoiti sa cerem ajutorul si sprijinul structurilor europene si al fundatiilor ecologiste internationale, deoarece organele competente din Romania sunt incapabile sa rezolve problema ursilor din Brasov.