Este vorba despre camatari. O descindere care amintea de filmele italiene despre mafie. S-a facut mare caz de captura. Filmul capturarii a fost dat de toate televiziunile, la ore de mare audienta. Interesul public este explicabil. Averea estimata a unuia dintre cei capturati parea doar cu ceva mai mica decat o transa din banii acordati tarii de Fmi. Omul avea herghelie de cai de rasa, o menajerie cu lei si tigri, o piscina de dimensiuni olimpice si o casa cat un hangar de avioane.
Ca un facut, in prezilele descinderii, a aparut un raport in care un multimiliardar postcomunist, trecut prin culisele catorva partide si sinucis in conditii neclare, este considerat unul dintre beneficiarii imprumuturilor acordate pe sub tejghea de camatari. Cei capturati sau altii, nu se stie. Ajutat de noroc si de conjunctura politica, omul avusese vreme de cativa ani o situatie prospera, facea afaceri cu statul, cladise cateva blocuri pentru Anl. De cateva luni, afacerea sa era in cadere libera. Bancile nu-i mai dadeau imprumuturi, orice judecator sindic ar fi constatat falimentul. Dar a falimentat cineva vreodata in Romania? In conturile sale aparusera, cu cateva zile inainte de moarte, zeci de miliarde si, sustin anchetatorii, e posibil ca banii sa fi fost imprumutati pentru a acoperi parte din datoriile de la banci. Imprumutati de la camatari. Incetul cu incetul iese la iveala, aproape fara voie, o mare parte din ceea ce inseamna economie subterana. Iar cine isi imagineaza ca in subterane este intuneric ar trebui sa-si schimbe dioptriile. In economia subterana, cu retelele sale de camatari, recuperatori, distribuitori, beneficiari, trafic de influenta, delapidari, evaziune fiscala este lumina ca ziua. E drept, nu oricine vede ce se intampla. Altminteri, multi ar fi pe lista celor mai bogati romani si nu in statistica lunga a celor saraci. Economia subterana este mai coerenta si mai profitabila decat cea reala.
Lucrurile schioapata in economia reala, dar e cert ca Romania are o economie de piata neagra functionala. Unde s-a mai vazut ca in doar cativa ani, o suma investita sa aduca beneficii de zeci de mii de ori mai mari? Unde s-a mai vazut ca o intreprindere deficitara, ba chiar in faliment, sa-si permita sa incheie contracte de multe milioane de dolari pe bani de la buget? Statul nu are nici bancherii, nici recuperatorii si nici rapiditatea serviciilor de care dispun interlopii. Mai mult chiar, parca pentru a arunca sub pres aceasta realitate, Banca Nationala ingreuneaza tot mai mult accesul la credite, statul investeste tot mai putin in intreprinderile mici si mijlocii, politia actioneaza tot mai lent. Toate acestea sunt, de fapt, o mana de ajutor acordata capilor lumii interlope, de unde poti lua, fara girant si fara aconto, sume fabuloase cu care sa pornesti in viata. Daca sistemul camatariei n-ar fi pe placul unora, camatarii ar fi fost de multa vreme o specie disparuta. Cu putin efort, sistemul ar putea fi culcat la pamant repede. Aproape ca nu exista ziar sa nu le faca publicitate. In paginile de reclame pentru afaceri gasesti anunturi in care se spune ca exista cineva care te scapa de nevralgii financiare intr-o clipa. Dobanda e buna, nu se incheie acte, iei banii imediat si daca nu-i poti inapoia, gasesti alt camatar care sa-ti dea bani sa astupi gura creditorilor. Daca apuci si un imprumut de la stat si esti prieten cu cine trebuie, poti intra pe lista marilor datornici si ti se sterg datoriile. E drept, a avea de-a face cu camatarii implica riscuri. Te poti pomeni cu degetele frante sau cu o bataie buna. Iata de ce unii regreta dezintegrarea Bancorex-ului. Macar acolo aveai de-a face cu oameni civilizati, care te faceau bogat si, daca erai cuminte si loial, nici macar nu te mai urmareau sa-si recupereze banii.