Cu violoncelul drept ghiozdan
- Te cheama Pop si canti muzica pop. E doar o coincidenta de nume?
- Vocea mea cu timbru puternic se potriveste cel mai bine acestui gen. Sigur ca nu asta e motivul pentru care cant pop-rock, ci mai degraba faptul ca e un stil care ma caracterizeaza. Cat despre nume, poate ca a fost predestinat, desi sunt mai degraba o nostalgica a folk-ului, pe care l-am si cantat o perioada destul de lunga. Tot cu folk-ul am urcat pentru prima oara pe scena si el e cel care mi-a adus multe premii pe la festivaluri. De cand am inceput sa cant folk, n-am mai plecat nicaieri fara chitara mea. Am studiat si violoncel la Scoala de Muzica, dar, in clasa a patra, am renuntat la el si am inceput sa studiez chitara. Violoncelul e un instrument greoi pentru un copil, de aceea pe tema asta se si faceau foarte multe glume intre noi, cei mici. Ma chinuiam sa-l car la scoala si inapoi, iar cand ajungeam acasa, ma astepta alt chin: temele la limba germana. Concomitent cu Scoala de Muzica, urmam cursurile Scolii Germane, unde faceam toate materiile in limba germana. Desi parintii mei nu stiau nici un pic de germana, au tinut neaparat ca eu sa stiu foarte bine o limba straina. Deci, cam asa arata copilaria mea in Bistrita: patru ani de zile meditator la germana pentru pregatirea temelor, drumul zilnic cu violoncelul si, mai tarziu, cu chitara.
- Ai o foarte buna pregatire instrumentala, dar ai si o voce foarte buna. Cu alte cuvinte, ai venit pregatita de o cariera serioasa...
- In paralel cu liceul, am facut Scoala Populara de Arta, la sectia canto-muzica usoara. Nu e suficient sa ai voce, trebuie sa ai si tehnica vocala si sa exersezi foarte mult. Asa fac toti marii cantareti din lume. Nimeni nu se mai bazeaza doar pe ce i-a dat natura. Am avut si noroc de un compozitor foarte bun, Sandy Deac, de la Desperado. Timp de vreo sase luni a tot compus piese pentru mine, apoi, timp de o luna, zi de zi, cate sase ore, am inregistrat voci, instrumente.
- Cum l-ai cunoscut pe Sandy Deac?
- Am inceput colaborarea cu el in 2000, dupa ce Ovidiu Uscat, prezentatorul emisiunii "Canalul de stiri", i-a dat lui Sandy sa asculte cateva piese cantate de mine. I-au placut si m-a sunat ca sa facem un album. El nu e singurul care a compus pentru mine. Mai am piese frumoase scrise de Adrian Ordean si Eugen Mihaescu. Dar acest album e al unui singur compozitor, e deci unitar, complex. Si, bineinteles, se vede legatura stransa dintre artist si compozitor: piesele ma reprezinta, vorbesc despre mine. Uite, de exemplu, Nimeni nu ma poate schimba e o autocaracterizare, eu, cea hotarata sa mearga inainte, indiferent de ce apare sau se poate intampla.
"Gina-i Gina, iar noi suntem Pop"
- Te-ai obisnuit cu drumurile pe care trebuie sa le faci in ultima vreme?
- Nu doar ca trebuie sa calatoresc pentru concerte, dar, din cand in cand, trebuie sa vin la Bucuresti, ca sa mai rezolvam diverse probleme pe la casa de productie. Noroc ca sunt soferita si am masina mea, un Ford Mondeo, care ma poarta prin toata tara. Chiar clipurile pe care le-am filmat au implicat drumuri. Pentru tine s-a filmat la Teatrul National din Cluj si in cadrul unui concert in Targu-Mures.
- Te-ai gandit sa te muti la Bucuresti?
- Deocamdata ma descurc, dar inevitabil la un moment dat se va pune problema. Bistrita e un orasel foarte linistit, care ma relaxeaza. Fiindca trupa mea e tot din Bistrita, aici ne intalnim pentru repetitii. Sunt destul de legata de acest orasel. E prea devreme sa prezic ce se va intampla.
- Cum se desfasoara filmarile pentru videoclipuri? E greu sau usor sa fii actrita?
- E o experienta interesanta la primul clip. Dupa aceea, devine obisnuinta. Mai apar tot felul de incidente care te amuza sau te deranjeaza. La Teatrul National, de exemplu, trebuia sa ma tavalesc prin catifeaua rosie care facea parte din recuzita teatrului. Partea proasta e ca era plina de praf si aproape m-am sufocat. Pentru clipul piesei Te iert, am purtat o camasa barbateasca, era chiar camasa regizorului. Desi la inceput nu am fost de acord cu ideea, m-am convins dupa ce am vazut, in imagini, cum arat. Oricum, e bine ca nu am trac in fata monitoarelor. Chiar mi-ar fi placut sa fiu moderator Tv.
- Cum sunt concertele tale prin tara? Nu ti-e urat sa calatoresti singura?
- Nu calatoresc singura, pentru ca am o trupa de spate foarte vesela, de prieteni buni. Nu sunt genul de artist care sa mearga la cantare cu discul. Doar la televiziuni apar singura. Pe baieti ii cunosteam de ceva vreme. Stii cum e, intr-un oras mic ca Bistrita, toata lumea cunoaste pe toata lumea. Olimpiu, basistul, a participat la o gramada de turnee in Norvegia si, desi meseria lui e de fapt "inspector de calitate", muzica e marea lui pasiune. Claparul, Ciprian, este absolvent al Liceului de Muzica si studiaza acum si chitara clasica. Este si sex-simbolul trupei, cum ne place sa-l numim. Tobosarul, Marian, este si managerul, organizatorul, soferul trupei. Iar chitaristul, Bogdan, a terminat Artele Plastice si mai canta si cu trupa Intercity. Cand ne strangem cu totii, deja e un suflu nou, asa ca nu-mi fac griji niciodata pe scena. Suntem un tot. Daca ii intrebati ce nume de scena au, vor raspunde: "Noi suntem Gina Pop. Gina-i Gina, iar noi suntem Pop!".
Foto: Rba
Carte de vizita
* Nascuta sub semnul Balantei, pe 23 septembrie, a absolvit Liceul de matematica-fizica si apoi Facultatea de Turism
* A calatorit in turnee muzicale in Israel, Germania, Austria, Egipt, Iugoslavia
* In 2003, a fost premiata la sectiunea Creatie in cadrul Festivalului de la Mamaia
* Desi studiaza muzica de mica, experienta pe care o are cu limba germana a facut-o sa lucreze o perioada ca educatoare la o gradinita cu specific german
* Solistele pe care le apreciaza cel mai tare sunt Shania Twain si Celine Dion
* E pasionata de design vestimentar si multe din accesoriile hainelor de scena sunt facute chiar de ea
* Ii plac animalutele mici si, de-a lungul timpului, a avut un catelus bichon frise si un papagal, care a murit dupa sapte ani.