Stimati redactori ai "Formulei As",
A devenit un bun obicei ca orice mesaj din strainatate sa inceapa laudand activitatea revistei dvs. Acest fapt se datoreaza succesului ei exceptional in peisajul mai degraba sumbru al presei, atat romanesti, cat si al presei internationale. Ati reusit sa aduceti o raza de blandete si speranta, delimitandu-va de orice excese, din toate laturile extremiste ale peisajului publicistic. Sincere felicitari!
Suntem o familie de intelectuali romani, traind momentan in afara granitelor tarii. La fel ca majoritatea romanilor in aceeasi situatie cu noi, nu ne confruntam cu greutatile inimaginabile ale celor de acasa, obligati sa traiasca la limita subzistentei umane. Din acest punct de vedere, suferinta noastra nu ar avea nici o importanta. Totusi, cand in joc este viitorul celei mai defavorizate fiinte umane, al copilului abandonat de parinti iresponsabili, tacerea nu-si mai are rostul.
Faptul de a dori sa adoptam un copil roman, a-l educa si creste intr-o familie de romani, a-l lansa in viata si a-l lasa dupa noi sa continue genealogia a doua familii, fara alti mostenitori, nu este singular printre romani. Si totusi, acest gest uman ne este refuzat de catre actualii guvernanti. Nu stim cati romani sunt informati despre ordonanta de urgenta a guvernului nr. 121 din 8.10.2001 si mai ales asupra detaliului prin care cetatenilor romani aflati cu domiciliul sau rezidenta in strainatate, li se interzice adoptia.
Oare noi, romanii care ajungem printre straini, mici ambasadori ai unui popor atat de necunoscut inca in lumea larga, cu posibilitati reale de a creste copii abandonati, nu mai suntem demni de acest lucru? Oare guvernantii nostri cred cu adevarat ca noi, cei plecati, suntem doar niste chiulangii care s-au saturat de salamul cu soia sau, si mai rau, afaceristi verosi, in stare sa obtina profituri de pe urma unei fiinte nevinovate, adusa pe lume de parinti iresponsabili?
N-am fi supus aceasta intrebare retorica atentiei celei mai citite reviste romanesti, pentru ca stim deja raspunsul pe care l-am primi. Il si intelegem. Se cuvine modificarea legilor adoptiei, pentru eliminarea fraudelor si pentru protectia intereselor copilului mai presus de orice. Dar cand stim ca intr-o fundatie oarecare de pe frumoasele plaiuri natale exista un copil de trei luni, abandonat, fara caldura materna, fara mari sperante de-a fi adoptat, iar noi nu putem face nimic, pana cand guvernantii nostri nu vor schimba legislatia, iar aceasta nu mai repede de un an de-acum inainte, ne simtim revoltati, abandonati noi insine si infranti.
Domnilor guvernanti, bebelusii au nevoie de mama, chiar inaintea unei legislatii!
Din motive lesne de inteles, in eventualitatea in care ati decide sa atrageti atentia opiniei publice asupra acestei crude nedreptati savarsite din motive mai degraba politicianiste decat umane, v-am ruga sa ne pastrati anonimatul.
Cu cea mai aleasa stima si consideratie,
Antonia si Claudiu - Berlin