In peisajul muzicii house, formatia Atac aduce, la fiecare aparitie, farmec, naturalete si prospetime. Chiar daca muzica lor se face cu clapele electronice si cu computerul, parfumurile florilor de fan de pe dealurile de deasupra Baii Mari sunt cele care ii inspira. Faptul ca Adi, Raluca si Hammi nu s-au grabit sa "ocupe" Bucurestiul, ci locuiesc si creeaza intr-un oras de provincie, nu inseamna deloc ca nu sunt intre primele trupe ale momentului. Vara aceasta au "speculat-o" la maximum: au lansat un nou disc, Impreuna, au facut un turneu de o luna prin Europa si altul prin tara. Intre doua concerte, de vorba cu acesti trei "trubaduri" trance: Raluca Sulean - vocea puternica si senzuala care se suprapune atat de armonios peste sonoritatile electronice ale clapelor celorlalti doi membri ai trupei - Adrian Pasarica si Hammond Treitl.
- Infiintarea trupei voastre si lansarea ei in peisajul muzical romanesc au fost salutate de "Formula As". Iata ca, dupa patru ani, ati confirmat interesul si increderea exprimate atunci...
Adrian: - Atac a fost in prima linie a muzicii de gen, house cu influente trance, cu cele cinci albume lansate pe piata, de la inceput si pana acum: Gata de atac, Am cravata mea, Vreau sa evadez, Tranceformarea si, anul acesta, Impreuna, care este noul si cel mai bun album al nostru de pana acum. Toate piesele sunt bune, avem numai cuvinte de lauda pentru ele din partea celor care le-au ascultat. Am lansat deja trei single-uri de pe el, Strange-ma-n brate, Vantul si Spre soare, pentru fiecare avand videoclipuri care se difuzeaza pe posturile muzicale de televiziune. Un eveniment notabil in existenta trupei noastre este ca, de un an de zile, in Atac nu mai suntem doar eu si Raluca, ci l-am luat si pe Hammi (Treitl Roland Hammond), un tanar de numai 22 de ani, care ne ajuta si la partea de compozitie, si la aparitiile live, el fiind un foarte bun clapar. Incepand de anul trecut, noi suntem si propriii nostri producatori, in sensul ca ne ocupam in exclusivitate de productia executiva. Avem un mic studio de productie audio-video, numit "Atac Production". Acolo e "bucataria" noastra, in care pregatim tot ceea ce inseamna material audio-video pentru noi, adica inregistrari, mixaje, videoclipuri. Astfel, lucrurile s-au simplificat mult, pentru ca acum, odata ce ne vin ideile, le putem pune in practica imediat, nu mai depindem de orarul unui studio inchiriat.
- Doua luni din aceasta vara le-ati petrecut tot pe drumuri. Pe unde ati umblat cu muzicile voastre?
- Turneul de o luna prin Europa ne-a dus prin multe tari - Suedia, Austria, Italia, Germania si Anglia -, unde am avut concerte si am trecut doar, vizitand orasele mai importante, prin Belgia, Olanda, Franta, Ungaria si Danemarca. Mergeam si cate o mie de kilometri pe zi cu autocarul, dupa care, seara, trebuia sa ne sustinem concertul, dar frumusetea locurilor si caldura publicului ne-au facut sa punem oboseala la colt. Am vazut locuri pe care nu ajungi sa le vezi intr-o viata, am fost la Londra, la Paris, la Roma, Venetia, Copenhaga, ne-am bucurat sa cantam si sa ne plimbam printr-o statiune din sudul Romei, Sperlonga, care e in momentul de fata "perla statiunilor europene". Intr-adevar, senzationala, acolo vin sa se relaxeze vip-uri, actori de la Hollywood, o statiune foarte scumpa, dar deosebit de frumoasa. Si au o inghetata superbuna italienii!
- Stilul muzical pe care il practicati voi e in mare voga acum in Europa, mai ales in Germania, de unde a pornit, si in tarile nordice. Ce reactii ati avut din partea publicului la spectacolele voastre?
- Spectacolele le-am dat in fata comunitatii romanesti, in mare parte, dar si cateva pentru publicul german si italian. Toti erau foarte incantati, iar romanii de acolo cu atat mai mult, pentru ca e mult mai deschis publicul acolo, poate unde au o doza in plus de nostalgie dupa Romania. Intotdeauna dupa spectacol veneau in culise sa vorbeasca cu noi, sa ne ceara autografe. Am avut succes si ne-am bucurat foarte mult de lucrul acesta, am vazut ca absolut toti spectatorii erau coplesiti de momentul artistic. Bine, e un pic altfel si mentalitatea lor, nu au grija zilei de maine, ei chiar vin la spectacole ca sa se distreze. Drept dovada ca le-a placut muzica noastra si strainilor, directorul unei mari retele de radio din Italia ne-a invitat intr-un turneu de discoteci si de cluburi acolo. Tot asa am primit oferta unui alt turneu, in Germania. Dar si acasa e bine, in momentul acesta suntem intr-un turneu prin Romania, cu 17 spectacole, in marile orase. Lumea are chef sa se distreze, e vara, e vacanta. Noi suntem impresionati si de prezenta publicului romanesc, de faptul ca vine lumea la spectacol pentru noi.
- Sunteti la finalul turneului prin tara. Ce va asteapta la intoarcerea acasa?
- Acum, dupa doua lungi turnee, facute unul dupa altul, sper ca Raluca mai are unde sa lucreze (ea e realizatoarea a doua emisiuni de mare succes, una pentru tineri si alta despre animale, la un post local de televiziune), iar eu voi incepe lucrul la un post important de radio din Baia Mare, "Radio Transilvania", ca director de programe. Pe de alta parte, eu si Hammi abia asteptam sa incercam clapa cea noua, pe care abia am cumparat-o, sa o "dibuim" si sa ne apucam iarasi de lucru, pentru noi piese. Raluca abia asteapta sa stea putin cu parintii ei, sa se consoleze impreuna pentru disparitia papagalului lor cel batran, care s-a prapadit in timp ce noi eram in turneul prin Europa.
"A fost cool, mama!"
- Cum se face ca n-ati parasit Baia Mare pentru Bucuresti?
- Ne-am spus ca daca avem un impresar la Bucuresti si daca videoclipurile noastre se difuzeaza pe posturile muzicale, nu avem de ce sa ne facem complexe de provinciali. Dimpotriva, stand in Bucuresti, ne-am fi supraexpus imaginea, ne-am fi plafonat, pe cand, venind din provincie, avem ceva important de spus. Ca doar n-om bate drumul pana aici degeaba, doar ca sa ne aflam in treaba! Venim in Bucuresti cand avem aparitii Tv sau concerte, stam o saptamana si ne ajunge atata, abia asteptam sa plecam, sa ajungem acasa. Nu am resimtit niciodata ca pe un dezavantaj faptul ca locuim si lucram in Baia Mare.
- O fata si doi baieti: o echipa de drum lung. Cum v-ati caracteriza unii pe ceilalti?
Adrian: - Raluca si Hammi sunt prietenii mei cei mai buni, ne intelegem foarte bine; uneori nu cadem de acord asupra ideilor care ne vin fiecaruia in momentele de creatie, dar la fel de bine ne impacam, pentru ca de cele mai multe ori ramane cum am spus eu. (Sunt nascut in zodia Racului si nu e deloc adevarat ca Racul e un tip foarte slab.)
Hammi: - Adi e un incapatanat, iar Raluca e o fire dificila, dar cu toate acestea, sunt ca niste frati pentru mine! Ne intelegem foarte bine, pentru ca eu sunt Balanta, o zodie foarte echilibrata! In munca de studio ne ajutam foarte mult, ne dam fiecare cu parerea, pentru ca o piesa sa fie cat mai aproape de a fi desavarsita, iar la concerte, suntem o echipa si ne distram foarte bine.
Raluca: - Eu si Adi suntem un cuplu si in viata de zi cu zi, nu numai pe scena, ne "suportam" de sase ani. Eu sunt Taur, ma afecteaza si ma implic in toate problemele, fie sentimentale, fie profesionale, dar Adi are grija sa puna punct framantarilor mele: "Hai, ca va fi bine!". Cu Hammi nu ma cert, pentru ca el este o persoana foarte calma. Atunci cand ei doi au discutii interminabile despre calculatoare, clape, programe, eu trebuie sa le ascult, desi nu inteleg mare lucru. Iar Hammi, cand vede ca am ajuns la limita dintre plictiseala si enervare, se opreste brusc si mi se adreseaza, in sfarsit: "A, stii ca a aparut un nou sampon?!...". Poti sa mai stai serios cand il auzi? Probabil ca peste zece ani, eu si Adi vom fi casatoriti si vom avea copii, iar Hammi va renunta la pierce, isi va sterge tatuajele, se va aseza la casa lui si o sa aiba si el copii, care se vor juca impreuna cu ai nostri. Si toti acesti copii vor canta la clape si vor face muzica pe calculator, ca si noi, parintii lor. Va imaginati asa ceva? Desi, pana la urma, viata personala si cariera nu se exclud una pe cealalta, chiar merg foarte bine impreuna. Si nu credem asta doar pentru ca avem un cult al familiei, deprins din educatie, din traditie. Unii spun ca nu au timp de viata personala daca sunt artisti, dar cred ca, de cele mai multe ori, astea sunt povesti, spuse ca sa starneasca compasiunea publicului si ca sa ii dea dimensiunea sacrificiului lor de dragul artei.
- Care e, de fapt, povestea fiecaruia din voi, cum v-ati apropiat de muzica?
Adrian: - Pentru fiecare din noi, a face muzica e ca si cum am respira. Toti am facut din copilarie, la indemnul parintilor, vioara, pian, iar Raluca a facut canto la scoala populara de arta. Eu am absolvit scoala de muzica din Sighetul Marmatiei, am avut diverse trupe, pana m-am intalnit cu Raluca, in timpul studentiei la Baia Mare, acum cinci ani. Hammi a avut si el o formatie, el e inca student la Management, dar e un nebun al clapelor. Inainte de a se intalni cu noi, facea piese si le asculta singur (era un mare fan de-al sau!), pentru ca, desi erau foarte bune, nu gasise inca cea mai buna modalitate de a iesi cu ele in lume. A iesit cu noi, cu Atac, iar intalnirea noastra a fost de bun augur, pentru fiecare din noi. Iar parintii nostri, la randul lor, sunt foarte mandri de noi, sunt bucurosi cand ne vad ca aparem la televiziune sau in ziare, mamele noastre chiar au inceput sa asculte house si ne dau sfaturi de expert atunci cand asculta noile noastre compozitii. "A fost cool, mama!".
- Dincolo de discuri, turnee, concerte si chiar de banii pe care i-ati castigat facand muzica impreuna, care credeti ca e cea mai importanta realizare a voastra?
- De la inceput, de cand am infiintat formatia, am reusit sa castigam astfel incat sa nu mai cerem bani parintilor, ba chiar sa-i ajutam noi pe ei, atunci cand a fost nevoie, asa ca banii sunt, si ei, o motivatie. Dar sa nu va imaginati ca ne-am luat vile si supermasini din ce am castigat, a fost insa destul cat sa ne intretinem, pe noi si pasiunea noastra. Faptul ca am reusit sa rezistam, de cinci ani, in lumea muzicala romaneasca e o performanta in sine. Suntem pe val, inca, desi cand am aparut noi, acum cinci ani, doar patru-cinci trupe erau cunoscute in Romania. Acum, au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Cea mai mare bucurie o avem atunci cand cantam pe scena, cand vedem ca lumea vine la concertele noastre, cand aplauzele prelungite ne transmit dragostea publicului. E minunat sa fii pe scena, sa vezi ca muzica ta misca sufletele, starneste sentimente, trairi.
- Ce planuri aveti pentru ultima luna de vara?
- Sa ne apucam de lucru pentru viitorul album. Vrem sa facem piese ceva mai comerciale, refrene mai melodice, ritmuri usor de asimilat si de retinut, fara sa facem compromisuri in ceea ce priveste stilul. Spre sfarsitul anului, ne dorim sa lansam noul disc si sa filmam un nou videoclip. Iar la sfarsitul anului, vrem sa tragem linie si sa ne declaram multumiti de ce am facut. Pentru cat a mai ramas din vara aceasta, ne vom permite luxul catorva zile de vacanta: vom merge la parintii mei, la Sighet, si vom lenevi un pic acolo, pe marginea piscinei, sau in statiunile din jurul Baii Mari, in weekend-uri prelungite. Vom fi acasa!