La inceputul anilor 90, in vremea marelui exod al sasilor catre tara lor de origine, vamesii din Nadlac au fost uluiti sa citeasca pe parbrizul unei masini cu numar german, aflata pe linia de intrare in Romania, si nu de iesire spre vest, urmatoarea inscriptie, incadrata de tricolorul romanesc: "Eu nu sunt un sas care pleaca, eu sunt un german care vine". Personaj atipic in contextul dramatic al mineriadelor, cand puterea neocomunista parea hotarata sa ne scoata afara din Europa civilizata, curajosul imigrant nu era altul decat tanarul preot evanghelist luteran Jurgen Henkel de langa Nurnberg, un teolog german care venise in contact cu ortodoxia, studiind scrierile marilor parinti romani, precum Dumitru Staniloae, din care si-a construit o puternica platforma teologica crestina si ecumenica si din care si-a alimentat interesul special pentru spiritualitatea romaneasca. Pana la urma, si-a dat chiar doctoratul in opera celebrului teolog roman, cu o lucrare intitulata "Indumnezeire si etica a iubirii in opera parintelui Dumitru Staniloae". Si pentru ca neasteptatul scenariu sa fie complet, parintele Henkel s-a casatorit cu o romanca, Elena, si are doi baieti bilingvi: Stefan si Cristian. Cand il asculti vorbind romaneste, ai impresia ca este un sas scolit la o facultate de teologie din Romania (ceea ce in parte este adevarat, deoarece a stat doi ani ca student si trei ca doctorand in Sibiu), intr-atat de corect si de fara accent se exprima. Nu intamplator, in timpul recentei vizite a patriarhului Teoctist in Germania, pr. Jurgen Henkel a fost desemnat translatorul oficial al Patriarhiei Romane.
"Am venit sa alin singuratatea germanica din Carpati"
- La fel ca multi alti europeni indragostiti de Romania, ati facut primii pasi in cunoasterea directa a lumii din Carpati prin convoaiele cu ajutoare umanitare. Care au fost primele dv. impresii despre romanii reali?
- Primele zone pe care le-am vizitat au fost Alba-Iulia, Apusenii si Clujul. Mi-a placut totul, a fost dragoste la prima vedere. M-a impresionat de la bun inceput deschiderea oamenilor; le place si sa povesteasca ei despre viata lor, si sa afle ceva despre tine: cum traiesti, ce ai, cum sunt scolile si bisericile, cum arata universitatea, cum e viata. Un interes care mi-a aratat ca lumea aici nu traieste numai prin televizor si prin computer, ca in Germania, ci traieste inca foarte mult prin comunicare, prin contactele sociale, prin relatiile dintre oameni. A venit si intamplarea fericita de a vizita Sibiul. Am fost atat de impresionat, incat mi-am spus ca aici as vrea sa traiesc. Pe scurt, mi-a placut la nebunie. Am revenit ca student si ziarist, apoi ca doctorand, iar din iulie 2003, ca preot si director al Academiei Evanghelice. M-am casatorit in 1995 cu Elena, romanca din Orlat, si am facut cununia in Germania, in stil ecumenic, slujba fiind oficiata de I.P.S. Serafim, mitropolitul Germaniei si al Europei Centrale, si de un protopop al bisericii evanghelice de la noi. Revenind la Sibiu, am fost impresionat de faptul ca are toate traditiile bisericesti: avem o mitropolie ortodoxa, o parohie romano-catolica, aici este sediul episcopiei evanghelice luterane etc.
- Sunteti preot in sapte parohii evanghelice luterane de pe Tarnave. Cati credinciosi sasi au mai ramas si care sunt problemele lor cotidiene?
- Au mai ramas circa 160, din cateva mii. Principala lor problema zilnica este singuratatea. Am venit din Germania sa alin cat imi sta in putere singuratatea germanica din Carpati, care este apasatoare si nedreapta, rezultatul unei greseli istorice. Sasii nu trebuiau sa mai plece, dupa ce regimul Ceausescu fusese daramat. Sunt biserici in care mai vin doar 2-3 credinciosi, iar casele zac in paragina sau au fost vandute pe cateva mii de marci. De notat ca multi preoti tineri au fost hirotoniti in ultimii ani si au de gand sa ramana. Vara, situatia este putin schimbata: biserica se umple cu enoriasii veniti din Germania in concediu. Lor le place mai mult slujba de aici, unde preotii sunt preoti, decat slujbele din bisericile germane, unde unii preoti au tendinta de a deveni un fel de show-masters care se dau in spectacol ca la estrada.
- Ce este Academia Evanghelica din Sibiu si care este scopul acestei institutii de tip european?
- Academia este un centru de dialog ecumenic, interetnic si interdisciplinar. Un centru de conferinte si seminarii informale, la care iau parte personalitati din toate mediile si unde sunt eliminate barierele oficiale. Aici este promovat dialogul dintre bisericile traditionale, precum si dialogul dintre biserici si personalitatile stiintifice romane si straine. Dat fiind ca vocea evanghelica este in pericol sa se piarda in societatea romaneasca, din cauza plecarii masive a sasilor, Academia este chemata sa asigure pe viitor aceasta voce, in discutiile publice ecologice, ecumenice si sociale.
"Singura biserica din Germania care creste este Biserica Ortodoxa"
- Am remarcat o inadvertenta intre comportamentul dv. de zi cu zi si imaginea standard pe care o are lumea despre germani. Sunteti jovial ca un meridional, prietenos si "popular". V-a influentat chiar atat de mult mediul romanesc?
- Suta la suta da. Asta-i firea mea si probabil de asta-mi place mai mult in Romania decat in Germania. Intr-adevar, nemtii au prea putin umor, rad rar, sunt prea atenti la problemele financiare, la problemele de serviciu. Daca francezii sau romanii, spre exemplu, lucreaza ca sa traiasca, nemtii traiesc ca sa lucreze. Nu stiu sa se distreze, nu au obisnuinta sa se bucure. In schimb, romanii sunt un popor spontan, improvizeaza foarte usor. Mult hulita filosofie "merge si asa", des intalnita la romani si cu care sunt partial de acord, nu-si gaseste rostul in Germania, unde perfectionismul lui 100% ajunge la absurditate si dezumanizare. Multi isi fac griji cand se apropie pensionarea. Pentru ei, pierderea serviciului inseamna pierderea importantei personale si deschiderea portilor pentru o crunta plictiseala. In acelasi timp, majoritatea romanilor abia asteapta sa aiba timp sa citeasca o carte, sa iasa in natura, la pescuit, la plimbare cu nepotii, la o partida de sah sau de carti cu vecinii sau fostii colegi. Acest gen de contacte sociale nu mai exista in Germania; acolo a intervenit o mare raceala intre oameni, chiar si atunci cand sunt rude sau prieteni. Ei bine, tocmai raceala asta nu mi-a placut in Germania - tara in care, pentru a-ti vizita un bun prieten din copilarie sau din facultate, trebuie sa te programezi la telefon cu o saptamana inainte.
- Imi amintiti de un cunoscut profesor din Bremen care, pe timpul lui Ceausescu, ma fericea pentru orele petrecute la coada la carne si la cafea, pentru prietenia cu vanzatorii din alimentare, pentru relatiile pe care le aveam la unt sau la zahar. Ar mai avea el oare pentru ce sa ma invidieze astazi?
- Pentru ceea ce am spus mai inainte si inca pentru o mie de motive. Romanii sunt spontani si asta-mi place extraordinar de mult. Sunt creativi, plini de fantezie. Multi au o educatie aleasa, o cultura de invidiat. Sunt ospitalieri si se bucura de prieteni. E drept, profesorul de care vorbiti nu va mai poate invidia pentru taclalele de la cozi, pentru "socializarea" pe care o faceati cu aceasta ocazie, spre a va mentine spiritul treaz, sanatos, departe de alienarea occidentala, dar va poate ferici pentru viata din satele de munte, pentru alimentele sanatoase si gustoase din gradinile taranilor, pentru intensitatea vietii spirituale. In ceea ce ma priveste, sa nu credeti insa ca-mi place numai in Ardeal. Ma simt bine la Bechet si pe Valea Oltului, la Timisoara, la Suceava sau la Craiova si vizitez cu mare interes manastirile prezentate de revista "Formula As", al carei fan inrait sunt de cativa ani, de cand publicati sistematic pagini de spiritualitate.
- Daca ar fi sa plecati din Romania, care sunt obisnuintele la care ati renunta greu si care sunt lucrurile pe care le-ati "adopta" pentru totdeauna?
- Obisnuinta de a vizita manastiri si biserici vechi. Obisnuinta de a-mi vizita rudele si prietenii atunci cand imi vine dor de ei, si nu cu preaviz. Obisnuinta de a sta la un pahar de vin cu amicii in gradina casei. In privinta "adoptiei", as vrea sa am cu mine, in Germania, spiritul viu din manastiri, slujbele ortodoxe de duminica, stilul liturgic ortodox care se adreseaza omului intreg, nu numai ratiunii sale, icoanele si vesmintele preotesti, mirosul de tamaie. Sunt elemente pe care rationalismul occidental le-a eliminat din viata credinciosilor nostri. Ca urmare, singura biserica din Germania care creste este Biserica Ortodoxa. Biserica Catolica pierde adepti, la fel si Biserica Evanghelica. Cand s-a dus Inalt Preasfintitul Serafim in Germania, in 1994, erau doar 9 parohii romano-ortodoxe. Acum, dupa zece ani, sunt nu mai putin de 35 de parohii, frecventate de romani, dar si de nemtii care s-au convertit la ortodoxie.
"Europa nu are nevoie de romani mutati, de chiriasi, ci de romani asezati la locul lor vesnic, in Carpati"
- Se vorbeste ca, odata cu pasii facuti spre integrarea europeana, deci spre globalizare, pe romani ii pasc multe pericole. Care ar fi acestea?
- Cele mai cunoscute sunt "mcdonaldizarea" si "coca-colarizarea", asa cum s-a intamplat in Germania dupa razboiul mondial. Stilul de viata se va duce spre fast-food, se va pierde un anumit nivel cultural, foarte ridicat in prezent. Aici inca se mai citesc carti, librariile fac profit, pe cand la noi nu se mai citesc decat cartea de telefon si cardul bancar. Este pericolul pierderii culturii populare, a culturii concertelor filarmonice (foarte selective in Occident, inca larg raspandite in Romania), a culturii teatrului.
- Daca este asa, de ce fel de romani are nevoie Europa, parinte?
- De romani hotarati, si in cultura, si in credinta, de romani ca ortodocsi. Europa, in special Germania, este foarte interesata de traditiile bisericesti ale Romaniei. Exista deja o tara ortodoxa membra a Ue, Grecia. Dar experienta ei nu poate fi valorificata, deoarece Biserica greaca nu are deschiderea si toleranta Bisericii Ortodoxe Romane. Pe de alta parte, Ue nu-i forteaza pe romani sa se duca in Occident, pentru a deveni "europeni". Ue nu are nevoie de romani mutati, de chiriasi, ci de romani asezati la locul lor vesnic, in Carpati.
- In fine, mi se pare imposibil ca un german autentic sa nu aiba si comentarii negative despre situatia din Romania. Un coleg al meu ar spune cam asa: "dati cuvant, parinte!".
- Ma voi referi intai la aspectele sociale. Salariile sunt foarte mici in raport cu preturile, iar unele preturi sunt de neexplicat, mai mari decat in Germania. Daca ma duc la un supermarket din Nurnberg, cu 100 de euro voi cumpara mai multe marfuri decat la Sibiu. Cum e posibil? Sa dau un exemplu: vinul de Tarnave costa in Germania 1,70 euro, in timp ce aici incepe de la 2 euro in sus. La fel se intampla cu ciocolata: fabricata aici, cu salariu romanesc pentru muncitor, cu salariu romanesc pentru soferul de pe camionul care o transporta si pentru vanzatoarea care o vinde, costa mai mult decat in Germania. Alt lucru care m-a socat este saracia oamenilor cinstiti, care vor sa lucreze. Fata de patura subtire a imbogatitilor peste masura, cota saraciei este inexplicabila si hidoasa. Firme din Vest ofera aici niste conditii care in tarile lor ar genera greva in fiecare zi. Vorbim, asadar, de lipsa unui standard social, fata de care mediul politic are o mare responsabilitate. Sunt multe alte lucruri care m-au afectat pana la disperare, printre care taierea padurilor si defrisarile de pe marginea soselelor. Se taie in prostie in toata tara, si nu inteleg de ce nu pune cineva capat acestui jaf! Si in Germania s-a facut aceasta greseala, iar acum regretam, ne-am dori sa nu fi taiat padurile. Se pierde peisajul si, in consecinta, posibilitatea de a-i atrage pe straini spre un turism bland. Romania ar putea trai in mare parte numai din turism, dar daca nu se opresc distrugerile naturii, precum cele programate la Rosia Montana, nu va mai avea ce oferi, nu va mai avea nimic "bland", ci salbatic, nisipos si prafuit. Am vazut la o televiziune germana un film despre managerii japonezi superstresati. Ce solutie credeti ca au gasit medicii din sanatorii pentru a le reda capacitatea de munca? Le-au proiectat cate o ora pe zi, pe ecrane late si in ritmuri muzicale odihnitoare, peisaje din muntii Romaniei! Va dati seama? Romania poate deveni cel mai mare exportator de filme cu peisaje din lume. Si de liniste. Si de alinare sufleteasca. Si de credinta si cultura. Exact ce ne lipseste noua in partea de vest a lumii.
Parintelui Henkel ii puteti scrie la Academia Evanghelica din Sibiu, str. Livezii 55 sau la e-mail: eas@neppendorf.de// tel/fax: 0269/21.99.14