Iata ca se intampla ceea ce trebuia sa se intample demult: copiii sunt chemati sa devina aparatori ai naturii. O asociatie ecologica ii atrage prin joc spre intelepciune, spre respect pentru natura cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu. Unul dintre initiatorii acestui proiect, numit, frumos si sugestiv, Ecosophia, este cunoscutul actor al Teatrului Mic, d-l Claudiu Istodor. Pasionat al calatoriei, mare iubitor de natura salbatica, a venit, chiar si la interviu, pe motocicleta lui draga, cu care da tarii ocol.
"In Romania nu exista o constiinta a bogatiei naturale pe care o avem"
- D-le Claudiu Istodor, in primul rand, cum v-ati transformat din actor in ecologist militant?
- Ecosophia este o asociatie non-profit care s-a infiintat din dorinta unui grup de iubitori ai naturii de a da o forma concreta acestei pasiuni a lor. Oameni din diferite domenii (cultura, mass-media, economie) ne-am intalnit in diferite ocazii pe carari de munte, impartind o pasiune comuna pentru calatorie si protejarea mediului. Pe langa dragostea noastra pentru natura minunata din aceasta tara, am fost incurajati si de faptul ca "ecologia" este un cuvant foarte la moda in zilele noastre, o notiune care incepe sa prinda contur si sa fie inteleasa. Ce ne propunem noi sa facem? De la curatenie in paduri pana la lupta pentru prevenirea catastrofelor ecologice: pericolul incalzirii globale, pericolul defrisarilor abuzive, al poluarii apelor si aerului etc. Suntem, ce-i drept, la inceput, dar acest inceput ne incurajeaza.
- Din experienta pe care ati acumulat-o pana acum, care credeti dvs. ca este situatia ecologica a Romaniei?
- In primul rand, as dori sa spun ca Romania este foarte importanta pentru Europa, pentru ca este o tara cu o natura "naturala", cu ecosisteme unice, cum ar fi cel al Deltei Dunarii si chiar al padurilor seculare. Lasand la o parte taierile masive care s-au facut dupa Revolutie, codrii nostri nu au fost taiati industrial, cum s-a intamplat in restul Europei. Mai exact, acolo padurile au fost aproape in intregime defrisate si apoi replantate in stilul acela liniar, organizat. De unde si disparitia faunei acelor codrii. Acest lucru nu s-a intamplat la noi si sper sa nu se intample niciodata, sa intelegem din greselile vesticilor. Romanii habar nu au, dar eu va spun, din contactele directe pe care le-am avut cu oameni de mediu din intreaga lume, ca suntem priviti ca un taram virgin, la fel de salbatic ca Amazonul. Acest lucru spune multe si ar trebui sa ne straduim sa pastram aceasta "salbaticie". Mai trist este ca nu exista in Romania o constiinta a bogatiei naturale pe care o avem. Acesta este aspectul cel mai trist si cred ca prin el se explica cel mai bine starea ecologica a acestei tari. Romanii au uitat dragostea pentru natura pe care stramosii nostri o aveau ca trasatura primordiala. Se pare ca au inlocuit-o cu nesimtirea. Imi pare rau ca trebuie sa folosesc un cuvant asa de greu, dar din pacate, nepasarea, indolenta si lejeritatea cu care se comporta semenii nostri ma obliga sa-l folosesc. La o prima privire, se observa enorma cantitate de gunoaie, de ambalaje aruncate pretutindeni in paduri si in toate celelalte spatii verzi. Consumul ne face sa avem foarte multe gunoaie, dar niciunde in lume ele nu sunt aruncate pe jos. La noi a devenit o obisnuinta. O a doua agresiune asupra mediului, la fel de grava, este poluarea sonora. Oriunge mergi, la mare sau la padure, visand sa te recreezi, intotdeauna vei intalni masini cu portierele larg deschise, din care rasuna muzica cu sute de decibeli, acoperind fosnetul padurii si ciripitul pasarelelor. Pentru o astfel de abatere, in Elvetia esti arestat. La noi... Chiar saptamana trecuta am fost la lacul Vidraru si m-am certat teribil cu un grup de "turisti" care, pur si simplu, asurzeau padurea cu casetofonul, refuzand sa-l inchida. Am chemat si jandarmii sa-i potoleasca. Mi-am dat seama, din absurditatea discutiei dintre noi, ca nu intelegeau nimic din ce le spuneam, nu intelegeau de ce nu ii las sa se simta bine in week-end, in mijlocul naturii, cu muzica la maximum. In mintea lor, daca acasa nu pot asculta muzica tare, pentru ca deranjeaza vecinii, la padure pot sa o faca, acolo nu e nimeni. E grav ca astfel de oameni nu au respect, nu sunt invatati sa aiba acest respect fata de natura si de cei care vor sa se bucure de linistea ei binefacatoare.
Cand copiii isi educa parintii
- Cum de v-ati orientat spre copii in activitatile asociatiei? N-ar fi fost mai usor sa colaborati cu maturi?
- Copiii sunt cel mai usor de convins de importanta ecologiei, iar prin ei avem speranta ca si parintii se vor convinge de asta. Aproape oricarui parinte ii pasa de ce face copilul sau si il asculta. Facem, asadar, educatia celor mari, prin intermediul celor mici! Asa a venit si ideea initierii acestui concurs national, "Impreuna pentru natura": ca sa cream o alta imagine despre Romania. Una pozitiva. Dupa cum am mai spus, noi avem un mare capital de respect pentru natura, mostenit de la mosii nostri, respect uitat in mare masura, dar care se regaseste in carti, in mitologie, in cantece, in povesti. Acest respect trebuie reactivat prin copii. Ii indrum intotdeauna pe copii catre mitologia noastra fabuloasa, extraordinara, sa invete de acolo despre cat de mult conta natura pentru strabunii nostri, despre fratia si respectul care existau intre ei. M-a surprins sa observ cat de receptivi sunt la astfel de povesti, la intelesurile lor.
- Forma activitatii dvs. o reprezinta concursurile, extrem de atragatoare pentru varsta copilariei. In ce constau ele?
- Iata regulamentul de participare: fiecare scoala trebuie sa desemneze o echipa formata din 11 copii. Echipa trebuie sa aiba un nume reprezentativ, o mascota, un slogan si o culoare preferata. Culoarea trebuie sa fie comunicata din timp, pentru a realiza ecusoane care sa departajeze echipele. Echipamentul obligatoriu este format din: matura, o cutie, o punga de plastic, un ghem de sfoara. Sunt acceptate elemente ajutatoare ca: binoclu, fluier, busola, ceas etc. Odata ce ne stabilim in locul propus, incepe concursul propriu-zis. Pentru prima proba, echipele vor primi saci si manusi. La locul unde se afla panglica de start, este instalata o clepsidra. Cand se intoarce clepsidra, copiii vor porni sa adune gunoaiele lasate de turisti. Se vor aduna in saci diferiti sticla, plasticul, hartia si metalul. Cand tot nisipul se va fi scurs, se striga incheierea probei. Apoi se cantaresc sacii in prezenta juriului: cel mai greu sac cu hartii va primi 10 puncte, cel mai greu sac cu sticle de plastic va primi 9 puncte, cel mai greu sac cu sticle va primi 8 puncte, iar cel mai greu sac cu fier va primi 7 puncte. A doua proba tine mai mult de taramul basmului, si suna cam asa: natura are nevoie de ajutorul copiilor. Actiunile si gandurile rele ale oamenilor s-au materializat intr-un capcaun. Singurii care-l pot vedea si invinge pe capcaun sunt copiii, de aceea ei vor primi o misiune din partea Spiritului Naturii - trebuie sa gaseasca 13 obiecte magice, ascunse in padure, de spiridusi: un con de brad argintat - 1 punct; o ghinda albastra - 2 puncte; o piatra rotunda de rau care rade - 3 puncte; o scoica roz - 4 puncte; o frunza de stejar - 5 puncte; praf de zana - 6 puncte; o frunza de urzica - 7 puncte; o capatana de usturoi - 8 puncte; un pumn de sare - 9 puncte; un fulg de pasare maiastra - 10 puncte; cheia cunoasterii - 11 puncte; un bob de fasole fermecata - 12 puncte; o pana de bufnita - 13 puncte. Pentru a le gasi, copiii trebuie sa descifreze o ghicitoare. Dezlegand-o, vor afla unde se afla scrisoarea cu instructiunile lasate de zane. Instructiunile ii vor purta, pas cu pas, spre ascunzatorile unde sunt cele 13 obiecte. Echipa care aduna cele mai multe puncte are datoria sa implineasca misiunea: trebuie sa aseze obiectele intr-o cutie si sa le ingroape in pamant. Pe urma, trebuie sa deseneze o harta folosind reperele naturale ale locului unde se afla cutia. Si aceste actiuni se vor puncta, punctele finale fiind importante in etapa nationala a concursului. In aceasta proba, se vor nota atat timpul de executie a misiunii, cat si corectitudinea detaliilor, ingeniozitatea si curajul de care vor da dovada concurentii, pentru ca, in orice moment, pot fi prinsi de capcaun. Copiii prinsi de capcaun sunt imediat scosi din concurs. Echipa castigatoare va fi invitata sa participe la etapa urmatoare. Si o informatie pentru parinti: cazarea si transportul sunt gratuite.
"Sunt sigur ca proiectul acesta va avea un efect deosebit in educatia copiilor"
- Pe mine, om mare, m-a impresionat ingeniozitatea acestui concurs. Care a fost reactia copiilor?
- Extraordinara. Chiar neasteptata. In etapa inaugurala, s-au adunat in padurea Cernica, bucurosi ca au primit manusi, pungi, tricouri, au venit cei de la Rebu cu saci, cu camioane. Cand am dat startul, copiii s-au apu-cat de lucru si in jumatate de ora s-au umplut toti sacii, camioanele erau pline pana la refuz. Cei de la Rebu nu mai vazusera nici ei asa ceva, ramasesera cu gurile cascate. Ne-am dat seama, chiar de la primul contact, de entuziasmul cu care copiii se implica in astfel de activitati, dar si de mizeria care ne inconjoara. Cat gunoi au putut sa lase in urma lor, pe o suprafata mica, asa-numitii "turisti"! Dar ce m-a impresionat pe mine in mod deosebit a fost partea de mitologie. Le-am creat un mediu frumos, cu zana padurii, capcaunul padurii, doi pui de caprioara. S-au implicat in poveste cu atata ardoare, cu atata pofta, cu asa un drag!... Si nu erau copii mici, erau si de clasa a Viii-a. Totul a fost un mare succes. Cu siguranta ca atragerea lor prin joaca, prin concurs, are un rol foarte important. Sunt copii, trebuie rasplatiti, trebuie sa primeasca un premiu, trebuie sa se joace. Dar, pe langa joc, cand ii vezi cat de cuminti pun resturile de la masa in pungute si apoi la tomberoane, cum copilasii de clasa intai nu lasa nici o urma de murdarie in urma lor, parca iti creste inima, simti ca ceea ce faci are un sens, iti da curaj sa continui.
- Asadar, credeti cu tarie in eficienta acestor feluri de activitati...
- Absolut. Sunt sigur ca proiectul acesta va avea un efect deosebit in educatia lor, in mintea lor, in viata lor. Nu ai cum sa nu te indragostesti de natura, cunoscand-o la modul acesta frumos, cunoscand-o de aproape. Eu sunt convins ca oamenii care o distrug o fac din lipsa de educatie, din necunoastere. Cred ca sunt foarte putini cei care distrug natura dintr-o pornire nefireasca. Nu. Ei pur si simplu nu sunt educati. Si nu vorbesc numai de gunoi, vorbesc de relatia cu natura, de cum te comporti cand iti faci o casa, cand faci un drum, cand arzi un foc, cand iti scrii numele pe pietre, pe copaci... Oamenii acestia nu stiu ca unele lucruri nu se fac. Pur si simplu nu se fac! De aceea, avem nevoie de copii care sa-i invete ce-i bine. Ma bucur, de asemenea, sa vad ca sunt si "oameni mari" care au inteles importanta mediului sanatos pentru vietile noastre. Unii dintre ei sunt sponsorii si colaboratorii nostri, printre care si "Formula As", companii care si-au oferit ajutorul din convingere, din constiinta ca fac bine, ca sustin un lucru bun, in care la randul lor cred ("Aici" - firma de mobilier, Radio Total, Tvr2, Rebu, Regia Nationala a Padurilor). Ce surpriza placuta pentru noi, cand ni s-a alaturat o companie de ciment, "Carpatcement"! Stim cu totii ce dezastre ecologice a produs cimentul de-a lungul vremii, cum erau paduri intregi acoperite de praful acela alb, otravitor. Ei bine, sa vedeti acum cum arata o fabrica de ciment adusa la nivel occidental, cu filtre ecologice ultramoderne, cu oameni carora le pasa ce respira, le pasa de natura, de ce mostenire naturala lasam copiilor. Padurarii sunt de asemenea oameni pentru care eu am un respect deosebit. Ei chiar au o misiune pe lumea asta. Daca o sa-i cunoasteti vreodata, o sa vedeti ce caractere deosebite au, ce sanatos gandesc ei in ceea ce priveste natura. Eu cred cu adevarat in ei, am cunoscut multi, cred ca 90% din ei isi fac meseria dintr-o pasiune extraordinara pentru natura.
- As vrea, in final, sa ne spuneti parerea dvs. despre una dintre cele mai spinoase probleme ecologice de la noi, Rosia Montana... Oare pot aduce si aici copiii o schimbare?
- Stiu exact ce se intampla acolo, am fost, am filmat, am intrat in minele romane, am vorbit cu oamenii. Saracii de ei vor sa traiasca, de aceea sunt atat de buimaciti. Iar dorinta de a trai trebuie inteleasa de toata lumea, dar trebuie sa se gaseasca o cale de trai, fara a distruge natura. Impartasesc convingerile revistei dvs. vizavi de aceasta problema delicata. Nu cred insa ca se pot implica copiii in aceasta situatie, cred ca este o "ghicitoare" pe care trebuie sa o dezlege oamenii mari.
Desfasurator al concursului "Impreuna pentru natura":
* 8 iulie - Deva: Parcul National Gradistea Muncelului, Cioclovina.
* 15 iulie - Dambovita: Parcul Natural Bucegi
* 22 iulie - Brasov: Parcul National Piatra Craiului
* 29 iulie - Deva: Parcul National Retezat
* 5 august - Tulcea: Parcul National Muntii Macin + Rezervatia Naturala Delta Dunarii
* 12 august - Resita: Parcul National Cheile Nerei, Beusnita + Parcul National Semenic, Cheile Carasului
* 19 august - Resita: Parcul National Domogled, Valea Cernei + Drobeta-Turnu-Severin - Parcul National Portile de Fier
* 26 august - Oradea: Parcul National Apuseni
* 4 septembrie - Arad: Parcul National Lunca Muresului
* 18 septembrie - Piatra-Neamt: Parcul Natural Vanatori
* 25 septembrie - Suceava: Parcul National Calimani
* 1 octombrie - Ramnicu-Valcea: Parcul National Cozia
* 2 octombrie - finala: urmeaza sa se stabileasca locul.
Asociatia "Ecosophia" - str. Badea Cartan nr. 11, Bucuresti, tel. 021/231.30.59, e-mail: office@ecosophia.ro