Primul concert s-a desfasurat pe 18 iunie in Studioul "Horia Bernea" al Muzeului Taranului Roman din Bucuresti. Profesorul Constantin Lupu si trioul sau au incantat prin Muzica veche din Moldova de Sus (acesta este titlul discului pe care l-au scos), cantece descoperite de-a lungul anilor prin satele prafuite ale Botosanilor. Prestatia lui Costica Negel, unul din ultimii maestri ai cobzei, care, cu aerul sau de lautar din mosi stramosi, a impus ritmul si suflul recitalului, a fost primita cu ropote de aplauze, iar Stefan Anton Mitica - fluiere si percutie - a dat echilibrul de care trioul avea nevoie.
Intorsi in ziua concertului de pe camp, de la sapa, Nadia si Napoleon din Gratia de Teleorman au fost atat de starniti de reactia entuziasta a publicului, incat ar mai fi continuat cu cantecele si dansurile lor tiganesti mult si bine, daca nu ar fi fost rugati de organizatorul concertului, Speranta Radulescu, sa-si crute fortele pentru concertul de a doua zi. Asta, pentru ca spectacolul de la Muzeul Taranului a fost de fapt o repetitie cu public, inainte de concertele din cadrul Festivalului "Les Orientales", ce se desfasoara anual, incepand cu 1987, in oraselul francez Saint Florent de pe Valea Loirei.
"Locul in care s-a desfasurat festivalul era realmente senzational", ne-a declarat Speranta Radulescu, etnomuzicolog si producator al artistilor. "Botosenenii au cantat intr-un cort gigantic, care ar fi putut gazdui 10-20 de nunti de-ale noastre de la tara, tapetat si aranjat in stil oriental. Mi-a fost teama, la inceput, ca muzica lor mai distinsa, mai fina, nu o sa prinda, mai ales ca au intrat pe scena dupa o trupa foarte galagioasa de percutionisti indieni. Constantin Lupu are insa clasa, si si-a condus recitalul in asa fel, incat cei care au apucat sa se tolaneasca pe pernutele orientale au sarit in sus, au inceput sa topaie si sa chiuie si i-au lasat cu greu, dupa nu stiu cate bis-uri, sa plece de pe scena. A fost ca un succes pop-rock. Delir a fost si la Nadia si Napoleon. Concertul lor a avut loc in Castelul Brion, iar succesul este cu atat mai frumos, cu cat publicul era unul versat, iar locul era plin de televiziune si de reporteri de la reviste de prestigiu. Directorul festivalului mi-a spus ca asa ceva ca la Nadia si Napoleon n-a mai vazut. Nadia a dansat exceptional, si in tot timpul cat s-a aflat la festival, s-a purtat cu o distinctie, cu o eleganta care m-au uluit. A avut grija de Napoleon, l-a tinut curat si asortat, sa nu arate oricum. El a fost foarte surescitat, umbla prin sala de mese si-i impungea pe toti cu degetul strigand "Eu sunt Napoleon, regele Frantei!", iar pe aleea cu buticuri cu obiecte traditionale din Nepal, Vietnam, Mongolia, nu s-a lasat pana nu a batut in toate tobele pe care le-a gasit. Nu s-a suparat insa nimeni, din contra, toata lumea l-a simpatizat. Ce mi s-a parut interesant a fost atractia pe care au exercitat-o indienii asupra tiganilor nostri, felul in care ii masurau din cap pana in picioare, incercand sa comunice ceva prin dans sau in limba rromani."
***
Dintre zecile de concerte din Bucuresti si din alte 11 orase, prilejuite de "Sarbatoarea Muzicii" - eveniment de proportii organizat anual in 110 tari, unul dintre cele mai gustate a fost cel al Tarafului Haiducilor din Clejani. A fost prima aparitie a "haiducilor" in Romania, fara veteranul Nea Culai, ce s-a stins acum doi ani. Desfasurat intr-un cadru ales perfect, Hanul lui Manuc, concertul a insemnat un iures in care toata lumea a fost luata pe sus, cucerita de pofta si de bucuria lautarilor de a canta din nou acasa, dupa ce au facut turul lumii. Asezati la mese sau pe scarile batranului han, aplaudand in picioare sau dansand in fata scenei, spectatorii au fost cuceriti de demonstratiile de virtuozitate ale celor mai tineri componenti ai tarafului, intre care au stralucit Fluierici si Caliu, de numarul savuros al lui Pasalan, in duet cu nepotul sau, Costica Boeru, si de farmecul irezistibil al batranilor. Ilie Iorga se transpune in baladele sale epice si le traieste ca si cum ceea ce canta el s-ar fi intamplat ieri. Cacurica priveste la public cu ochii razand, de parca si-ar vedea nepotii la joaca. La cei 78 de ani, mai "salta", mai topaie un pic pe scena, iar vocea lui iti zbarleste pielea. "Haiducii" au fost primiti si la ei acasa asa cum se cuvine, fiind asaltati dupa spectacol de tineri care le-au oferit flori si le-au cerut autografe. "Am venit la concert direct de la aeroport, de la Paris. Bine ca am chemat-o pe Florica, pe nevasta-mea, sa-mi aduca o camasa curata si calcata", spunea Cacurica, fericit dupa succesul de la Hanul lui Manuc. "Suntem tot aia ca pana acuma, lipseste doar Neacsu Culai. El canta cu firul ala din par de cal la vioara si ii sedea bine, ca era om batran. Mai cantam si acum canticele lui, horili le canta baietii astia mai tineri. Acum, mai stam cateva zile acasa si dupa aia plecam in Norvegia si dupa aia in Canada. Am mai cantat de doua ori in Canada si de doua ori in Australia, da le-a placut de noi si ne-a mai chemat."
***
Dupa ce in luna aprilie, Ibrahim Ferrer a sustinut doua spectacole la Sala Palatului, pe 29 iunie a venit randul reginei acestui stil, "world music" (muzica lumii), sa concerteze aici. Promovarea excelenta - biletele si afisele au aparut cu patru luni inainte - a facut ca si de aceasta data, Cesaria Evora sa concerteze la Palat cu "casa inchisa". Multe trupe si artisti straini celebri s-au intors sa cante in Romania, dupa aproape zece ani de la primul lor concert aici (Jethro Tull, Scorpions), insa "diva desculta" a revenit dupa numai un an. Cu atat mai impresionant cu cat Cesaria este in plina glorie si are un program concertistic extrem de incarcat, numai in luna iulie avand stabilite 17 spectacole, de la Izmir la Napoli, din Nicosia la Paris sau Barcelona.
Concertul de la Bucuresti a avut in prim-plan piesele celui mai nou album al solistei, al noualea, Voz Damour, castigator al unui premiu Grammy in acest an. Mai mult decat precedentele, acest album ii permite cantaretei de 62 de ani sa prezinte lumii intregi piesele - mornas, coladeras - specifice tinutului ei natal, Insulele Capului Verde, un arhipelag de zece insule din apropierea Coastelor Senegalului. Influentelor europene si braziliene ale acestei foste colonii portugheze li s-au adaugat genurile indragite de Evora - blues, jazz, fado, cuban - si astfel s-a nascut aceasta muzica, cu totul speciala.
"Sentimentul, trairea este aceeasi, cantam despre aceleasi lucruri. Fado, blues, morna... toate sunt atat de asemanatoare, pentru ca este vorba in fiecare despre un pic de dragoste, despre un pic de tristete."
Cesaria Evora a fost acompaniata la Bucuresti de o formatie de instrumentisti tineri si alesi pe spranceana. Prezenta ei scenica a fost de-o simplitate desavarsita. Imobila ca o broasca testoasa, aproape pe intreaga durata a concertului, ea a demonstrat prin mici gesturi ca stie prea bine "smecheriile" sustinerii unui show. A cantat ca si cum totul ar fi fost firesc si ar fi venit de la sine. Cu mana stanga plina de inele si-a mototolit tot timpul concertului cutele rochiei, ca o debutanta care abia isi stapaneste emotiile, iar cu degetele picioarelor desculte a batut vioi ritmul cantecelor sale. "Cant desculta, pentru ca asa ma simt mai aproape de locul meu natal. Traiesc in continuare in Capo Verde, acolo imi regasesc pacea, acolo sunt casa mea, familia si radacinile. Sunt multe alte locuri frumoase in lume unde poti castiga o gramada de bani, insa acolo este casa mea!"
(Fotografiile autorului)