Ati vazut vreodata cum arata un fost Ias falimentar, trecut prin mana "lichidatorului" de stat? Stiati ca multi dintre acesti "lichidatori", numiti in functie pe criterii politice, se straduiesc sa vanda proprietatea statului cat mai ieftin, si nu cat mai scump? Fiecare unitate industriala sau agricola, ajunsa in stadiul de lichidare, are parte de un astfel de personaj, care in loc sa lucreze in avantajul celui care l-a investit cu incredere (statul), lucreaza, macar in parte, pentru propriul sau buzunar. Ceea ce am vazut recent la fostul Ias Toporu din judetul Giurgiu dovedeste, printr-un exemplu relativ minor, ceea ce s-a petrecut di granda pe intreg cuprinsul patriei noastre, scoase la mezat pe doi arginti de guvernele postdecembriste: o ruina perfecta a ceea ce a mai ramas dintr-o unitate etalon a agriculturii socialiste din sudul tarii. Candva, aici vietuiau 1000 de vaci cu lapte, o gospodarie anexa cu sute de porci, pasari si vitei; lucrau 450 de salariati, iar hambarele erau pline de cerealele obtinute de pe cele 5000 ha. Astazi, dupa transformarile "revolutionare" din ultimii 15 ani, timp in care romanii "au castigat" toate pariurile posibile cu agricultura, imaginea este de "gol istoric", cum ar spune poetul. O distrugere programata de fosta conducere, care a transferat mii de hectare si tot ce era valoros la o firma-capusa, dar si un jaf pus la cale dupa plecarea lichidatorului, cand s-au furat pana si cablurile electrice de pe stalpi. Tot ce a fost din metal a disparut si tot ce era in picioare, hale, saivane, grajduri, depozite, a suferit o degradare avansata. Pe o suprafata de 13 ha, toate amenajarile de infrastructura, inclusiv sediul unitatii, seamana cu pavilioanele de la Periprava ale puscariei politice din anii 60. Au fost vandute pe nimic tractoarele, utilajele, combinele. Doua combine noi, tip "Claas", au fost vandute impreuna pentru numai doua miliarde, cand pretul uneia singure depasea aceasta suma. Din pacate, nu se va putea calcula niciodata cate valori economice a pierdut Romania in acesti ani de jaf la drumul mare, practicat de cei care au reprezentat statul, sub binecuvantare politica.
Din fericire, si aproape de necrezut, la Toporu nu este totul pierdut. Un personaj jucand rolul pasarii Phoenix care, se stie, a renascut din propria cenusa, a aparut prin preajma in anul 2000 si a investit deja 1,3 milioane de euro in lucrarile de restaurare, in utilajele, in conductele de irigatii si in tractoarele importate din Franta. Unii au spus ca este salvatorul, "cavalerul alb" al agriculturii din sudul tarii. Neintelegand "dexteritatea" multor romani de a-si administra cu buna stiinta ruinarea propriei averi, domnul AndrE Fillet, aterizat tocmai din Lyon, en France, a avut curajul donquijotesc de a cumpara ruinele acoperite de balarii si o parte din pamantul salvat de la ingineriile financiare ale hulpavilor fosti sefi si de a anunta ca vrea sa repuna totul in functiune. Norocul i-a venit si din intamplarea ca i-a descoperit pe singurii doi romani care s-au dovedit si ei suficient de "nebuni", incat sa imbratiseze pe loc proiectul lui: inginerul mecanic Dan Frasineanu si economistul agricol George Mirea. Mai tarziu, li s-a alaturat si economistul de productie Marian Mihai. Impreuna au pornit intr-o aventura numita "Tellif Romania" - firma agricola a singurului industrias francez care s-a incumetat sa se agate de o "parapanta" instabila si de risc maxim, care este agricultura romaneasca. Pentru o si mai mare siguranta, AndrE Fillet l-a adus si pe compatriotul sau Jean Roger, agronom cu o vasta experienta in administrarea fermelor mici si mijlocii, care ocupa cele mai mari suprafete in tarile Ue.
"Romania este Franta sud-estului european de maine"
- Sunteti proprietarul catorva hidrocentrale, dar si un apreciat constructor si proiectant de baraje in Franta. Afacerile va merg bine, dupa cum se vorbeste in comunitatea franceza din Bucuresti. Ce Dumnezeu ati gasit la Toporu, unde si-a pierdut mutu iapa, incat ati ajuns sa va investiti economiile in resuscitarea bouche-a-bouche a unui "pacient" aflat in stop cardiac?
- Poate dorinta de a face ceva nou ori interesul de a lua parte la nasterea unei lumi; poate intentia altruista de a razbuna, macar intr-o mica masura, suferintele si privatiunile romanilor, in timpul regimului comunist. N-am ignorat nici potentialul de crestere al agriculturii romanesti, pe care o vad una din fortele europene de maine, asa cum a mai fost candva. Si nici afinitatile de limba si cultura dintre romani si francezi. Din toate tarile in care am facut afaceri in ultimii 12 ani, am ales Romania ca fiind cea mai legata de Franta prin istorie. Dar si prin... fiul meu, Guillaume, logodit cu o romanca. In ceea ce ma priveste, sunt obisnuit sa muncesc mult, sa fiu tot timpul in fata cu proiectele, sa risc si sa imbratisez necunoscutul. In plus, nu sunt un sedentar. Referitor la investitia in agricultura romaneasca, mi s-a spus, in anumite cercuri din Franta, ca mi-am pierdut mintile. Dar eu stiu ceea ce criticii mei n-au aflat inca: Romania este... Franta sud-estului european de maine. Romania va redeveni granarul si laptarul Europei, cu toate restrictiile ce vor fi impuse de Bruxelles.
- De aceea incepeti cu renovarea grajdurilor de vaci?
- In septembrie ne vor sosi primele 250 de vaci din zona Jura, Franta, rezistente la caldura mare, dar si la ger, foarte rustice si bune producatoare de lapte. Lor li se vor alatura, in scurt timp, alte sute de vaci autohtone, astfel ca vom putea demara productia de branzeturi fine, de indata ce vom avea fabricuta respectiva terminata. Voi investi multi bani in cele mai performante tehnologii de prelucrare a laptelui, deoarece doresc sa inchidem circuitul productiv si sa exportam mult in Franta si in alte tari ale Ue. De ce sa vindem lapte, cand putem sa vindem branzeturi bio-ecologice? Vom obtine toate atestatele necesare din partea agentiilor specializate ale Europei, deoarece in aceasta zona se spune ca sunt cele mai grase pamanturi din Romania si din Europa, iar ingrasamintele utilizate de noi sunt exclusiv naturale. Poate ca ramanerea in urma a acestor sate de campie, cu casutele lor scunde, ascunse sub caisi, cu drumurile lor prafuite si desfundate, cu vacile care poarta nume de femei, ar putea fi chiar atuul lor suprem in competitia europeana pentru alimente biologice, fara fosfati, nitrati si azotati. Daca la ferma de vaci lucram abia de cateva luni, in schimb, la ferma de camp, de 2600 ha, lucram de cativa ani, impreuna cu partenerii Dan Frasineanu si George Mirea. A dat Dumnezeu sa se faca o recolta extraordinara in acest an, sa ne mai revenim din pierderile de anul trecut. Numai la orz, spre exemplu, am obtinut circa 6000 kg la hectar, ceea ce este o recolta comparabila cu aceea din Franta. Sunt superbe lanurile de grau, de triticale (cereala din care se face grahamul - n.red.), de floarea-soarelui. Ne asteptam la productii record pe tarlalele cu porumb.
"Un lucru bine facut nu e atunci cand pui in pamant, ci atunci cand pui in hambar"
- Care este sustinerea optimismului dvs.?
- Mecanizarea completa (am adus zeci de tractoare, combine, prese si semanatori noi din Franta), semintele curate, autohtone, araturile la timp si la standardul optim de adancime, disciplina liber asumata de catre muncitori, o salarizare echitabila, corecta. De asemenea, am urmarit diversificarea culturilor, in vederea reducerii riscurilor existente in cazul calamitatilor naturale, si vom introduce in productie ferma de vaci, mai putin tributara secetei sau inundatiilor. Va urma, in completarea acestei viziuni, fabrica de branzeturi si probabil, in viitor, un abator si o fabrica de mezeluri. Pe marile suprafete nelucrate din jurul fermelor si al sediului central, vreau sa cultivam legume. De ce sa manance romanii rosii si castraveti din Turcia? Mi se pare absurd, umilitor, pentru o tara care ar putea hrani singura o cincime din populatia Europei. In fine, am incredere in oamenii locului, pe care i-am angajat cu prioritate, mai ales ca multi dintre ei au lucrat si la fostul Ias si sunt bucurosi ca-l vad renascand, pe baze noi, din prabusirea ce parea definitiva.
- Dupa o experienta de lucru de cativa ani, care este impresia dv. despre taranul roman de la campie, numit candva "talpa tarii"?
- Mi-am dat seama ca taranul roman este foarte inchis in el insusi. Este ascuns si fata de ai lui, si fata de straini. Vechile mentalitati s-au schimbat foarte putin, mai ales la cei in varsta, in timp ce tinerii apreciaza un pic diferit viata. Cu toate acestea, si unii, si altii lasa impresia ca lucreaza inca pentru stat. Pentru ei, problema graului, spre exemplu, se rezuma doar la semanat. Daca ai semanat, cred ei, nu mai conteaza nimic, ai terminat cu munca pe anul acela. In realitate, munca a luat sfarsit numai cand ai bagat recolta in patul. O gandire cu adevarat economica in agricultura nu tine prea mult seama de investitie, ci de recolta. Un lucru bine facut nu e atunci cand pui in pamant, ci atunci cand pui in hambar.
"Romania este tara in care totul le este permis celor necinstiti"
- Ce sanse credeti ca au taranii care fac agricultura de subzistenta sa devina fermieri de tip capitalist, care sa produca pentru piata?
- Mici. Taranilor romani le lipseste initiativa, le lipseste nervul de "sef" care se zbate, care se agita sa realizeze ceva. O intreprindere agricola e ca si o intreprindere industriala, ca e mica sau ca e mare. Trebuie sa muncesti mult si bine, si uneori sa te multumesti cu venituri mici, dar constante. Aici as face o paranteza pentru a arata care e marea problema a afaceristilor romani: lipsa de rabdare. Aproape toti doresc sa se imbogateasca peste noapte. In aceasta tara s-a dezvoltat cultura banului care vine din senin, din rambursari ilegale de Tva, din furturi si din evaziuni fiscale. Ei au vazut ca multi smecheri cu protectie politica au tras "tunuri", castigand averi "instant", care in Vest se agonisesc in doua-trei generatii, si li se pare ca asta e calea fireasca, deschisa tuturor. Multora le lipseste cinstea, onestitatea. Nu vreau sa dau nume, dar la inceputul aventurii mele romanesti, fostii nostri parteneri, grupati in trei firme-fantoma, nu au fost cinstiti cu noi. Au disparut cu banii. Eu lucrez mult pe incredere, fapt care aici a fost considerat o slabiciune. Partenerii nostri n-au respectat nici batutul palmei, nici contractele scrise. Pana la urma, vor avea surpriza sa constate ca ei sunt cei care au iesit in pierdere. Definitiv.
- Care credeti ca este directia spre care se va indrepta taranul roman dupa integrarea europeana?
- Spre disparitie, si e mare pacat. Agricultura romaneasca actuala, cu slaba capacitate financiara pe care o are, nu vad ce ar putea face, nu stiu cum ar putea sa se mentina. Sunt cativa investitori care se vor desprinde si care au cumparat deja sau au luat in arenda cateva ferme de stat. Dar micii producatori de subzistenta sunt destinati esecului. Vor disparea, iar asta inseamna disparitia taranimii. E trist, deoarece, asa cum s-a intamplat in Franta, Olanda sau Germania, odata cu ei va muri mediul rural, va muri o civilizatie straveche, o amprenta specific romaneasca. Firma noastra a creat deocamdata 30 de locuri de munca permanente, chiar in sat, la tarani acasa. Noi suntem o garantie ca cel putin mediul rural din Toporu va continua sa traiasca, dar e pacat ca nu sunt mai multe astfel de firme in toate zonele agricole, care sa contribuie la salvarea clasei taranesti. Inca exista aceasta solutie, avem aceasta speranta.
- Daca ar fi sa descrieti intr-o fraza mediul de afaceri din Romania, care ar fi aceea?
- Romania este tara in care totul le este permis celor necinstiti.
Fotografii de Gerard Cazorla
Lui Andre Fillet ii puteti scrie la fax 021/326.48.76 sau la e-mail: tellifrom@yahoo.fr