Romania actuala, confruntata cu numeroase si aparent irezolvabile greutati economice, politice si morale, are o mare consolare: arta si artistii romani ce confera tarii un titlu de glorie. Dintre acestia, Gabriela Moga Lazar a dus cu mare succes peste hotare arta de tapiser. Bine cunoscuta si apreciata in Franta, Gabriela Moga Lazar s-a bucurat de succes chiar si la Aubusson, centru artistic cunoscut pentru manufacturile sale de tapiserie, la Scoala nationala de arta decorativa, la Montigny le Bretonneux, si, nu in ultimul rand la Paris - unde presedintele Frantei, Jacques Chirac, a remarcat "excelenta tapiseriilor" ei.
Ziarele franceze au omagiat-o pentru forta sugestiva a artei sale, pentru noutatea expresiei si au numit-o "mesagera sufletului romanesc".
Nascuta pe plaiuri maramuresene, in familia lui Dumitru Moga, unul dintre romanii care-au cerut la Blaj, in 1918, unirea cu Tara, profesoara Gabriela Moga Lazar a deprins de-acasa arta tesutului la razboi. Ea isi toarce singura lana, cu fuiorul si fusul - in fir gros - sau de masina, firul subtire. Originala este armonia desavarsita a culorilor, cu infinite nuante si tonuri, multe naturale, o simfonie a formelor, ce reiau, in noi stilizari, simboluri populare stravechi: arborele vietii, soarele, spicele de grau, frunza de stejar si ghinda, pasarea, apa.
Cu teme de mare diversitate, tapiseriile sunt fie portrete ale unor scriitori - Mihai Eminescu, Ion Creanga, Victor Hugo, HonorE de Balzac -, fie ale unor membri ai familiei - "Mama", "Tata", "Destin" -, fie au, fiecare, o poveste de spus: despre rodnicia holdelor, bogatia padurilor, frumusetea campurilor inflorite, despre harnicia taranului si despre vesnicia nascuta la sat. Artista a reusit sa obtina pentru fiecare tapiserie, din firele de lana ingenios alese, detalii sugestive, neatinse - poate - nici de penelul pictorului.
Si, in ciuda succesului de care se bucura in Franta, Gabriela Moga Lazar nu-si paraseste Iasul in care a trait o viata, unde a fost profesoara si a creat o scoala, unde lucreaza si astazi, dand la iveala noi frumuseti cromatice.