- La Nationalul bucurestean s-a incheiat stagiunea si actorii se pregatesc de vacanta. Ai jucat mult, intens, cu succes, meriti o vara plina de bucurii. Cu ce sentimente o astepti?
- Amestecate. Ma bucur ca Noaptea furtunoasa a avut succes si pe durata celei de-a doua stagiuni, si ca premiera cu Trei surori, nemuritoarea piesa a lui Cehov, a fost primita bine. Regret, in schimb, ca nu a mai fost programat Cadavrul viu dupa Tolstoi, un spectacol la care tin foarte mult. Dar asa e viata, si cu bune, si cu rele. La capitolul "rele", adaug si faptul ca nu am mai facut nimic, nici in film, nici la televiziune. In aceste domenii e o adevarata nenorocire: se lucreaza foarte putin, iar noi suntem prea multi ca sa incapem cu totii in... cadru. Recunosc ca nici eu n-am avut initiative si-am asteptat sa fiu invitat, ca de obicei. De vina e si inertia. Simt ca trebuie sa fac neaparat o schimbare de atitudine, sa ies din starea de asteptare a marilor roluri, a marilor texte, a intalnirii cu mari regizori. Mi-am promis sa devin mai pragmatic, mai ofensiv, sa dau atentie si genurilor mai noi de teatru. Dar uite ca revin iar la clasici: am si inceput sa repet cu Alexa Visarion, la Teatrul romano-american, un O Neill, Anna Christie. Sunt naufragiatul care revine in viata eroinei, jucata de Irina Movila. Alexa Visarion e un regizor foarte interesant, fata de care am si-o veche datorie morala: incepusem impreuna un rol si-o piesa de mare valoare, scrisa de Cehov: Ivanov, dar din motive ce n-au tinut de noi, repetitiile au fost intrerupte. Mare pacat! Totusi, incerc sa fiu optimist: sper ca ma voi reintalni cu un alt regizor drag mie, Victor Ioan Frunza, care mi-a prilejuit pe scena Nationalului o mare implinire: personajul ofiterului din Ghetto.
Si tot la capitolul bucurii: a aparut propunerea Catalinei Buzoianu, ca din 1 august, in cadrul cursului ei de vara de la Sinaia, sa repet intr-o piesa, dupa ultimul roman al lui Camus, o scriere neterminata, intrerupta din cauza tragicei disparitii a autorului. Despre distributie inca nu pot vorbi, dar va asigur ca va fi una de mare prestigiu. Catalina e o importanta personalitate a teatrului romanesc si international. Dovada a recunoasterii sale in lume este si faptul ca premiera noastra va avea loc intr-un superb castel de pe Valea Loarei, in luna septembrie. Deja se intrevad si cateva turnee la Paris, la Marsilia si in alte parti. La Sinaia, unde vom repeta, sper sa-mi pot aduce si familia pentru cateva zile. Ce e sigur e ca vom gusta curand din binefacerile agroturismului, petrecand o saptamana la Sibiel, impreuna cu sotia mea, Marina, si fiul nostru, Luca. Pentru toti trei va fi o "premiera" absoluta. De asemenea, ne vom desfata zece zile si la mare, la Casa scriitorilor din Neptun. Asta, pentru ca fiul nostru si mama lui sa-si intareasca oasele tinere, iar eu sa-mi oblojesc oasele personale. Evident ca Luca invata sa inoate si sa joace tenis, ca tatal lui. Are si el nevoie de conditie fizica serioasa, pentru ca se pregateste de scoala anul viitor, si cum se spune, "mens sana in corpore sano".
Si, ca sa inchei tot pe o nota luminoasa, zilele trecute am mai avut parte de o mare surpriza: revederea cu Andrei Serban, omul caruia ii datorez foarte multe, dar mai ales marele rol Iason, din Trilogia Antica.