In zilele de 5-6 iunie, in Piata Parcului din orasul grecesc Lamia, s-a desfasurat Festivalul Natiunilor si Civilizatiei. Din Sua pana in China si din Noua Zeelanda pana in Anglia, s-au intersectat aproape toate culturile globului pamantesc. Reprezentanti din cinci continente ale globului au incercat sa reconstituie, intr-un stand sau o jumatate de stand, o parte din cultura, traditia si stilul de viata al tarilor din care au pornit, candva, catre Grecia, si de care nu s-au despartit niciodata. Ca reprezentanta a Romaniei impreuna cu alte romance care traiesc aici, ne-am straduit sa prezentam o imagine cat mai expresiva a patriei noastre de origine si cred ca am reusit.
Numele de Romania, scris pe o placuta si atarnata in dreptul standului nostru, a reunit, pe langa o multime curioasa de vizitatori, si pe romanii din toate colturile Lamiei si din imprejurimi. Unii mai timizi, altii mai banuitori, cativa mai indrazneti, dar toti vorbind limba din spatiul carpato-danubiano-pontic, s-au apropiat si au dat "Buna ziua!", placut uimiti de prezenta Romaniei la acest festival. Am aflat de la fiecare cate o istorioara a vietii lor de aici, din Grecia, am simtit dorul de casa, cum razbate din sufletul fiecaruia, si emotia intalnirii cu cel asemeni lui, cu alt frate roman. Am aflat ca nu au uitat Romania, ca vor sa se intoarca in tara, imediat ce-si strang ceva bani pentru a-si putea cladi un viitor mai bun acolo. Am aflat ca sunt oameni harnici, care ne fac cinste si care sunt apreciati oriunde ar merge, pentru seriozitatea si sarguinta lor. Si sufletul mi s-a umplut de bucurie, fericire si mandrie. Inca o data m-am bucurat atunci cand un grup consistent de romani si romance, aflati la munca in Grecia sau care locuiau permanent aici, s-au adunat, uniti cu totii de acelasi nume si aceeasi simtire, si am facut impreuna o fotografie de familie, in fata Micii Romanii pe care am construit-o intr-o jumatate de stand, la mii de kilometri distanta de Romania cea Mare.
Vizitatorii Festivalului Natiunilor si Civilizatiei au avut ocazia cunoasterii catorva elemente din cultura noastra populara: o colectie minunata de ii brodate in multiple culori, servete tesute manual, cateva oale de lut pictate, tacamuri, vaze si statuete din lemn sculptate, icoane pe sticla, mileuri din macrame, imagini din file de istorie, pictura lui Tuculescu si sculptura lui Brancusi, Eminescu, prezent si in romaneste, si in limba greaca (in traducerea lui Dimitris Ravanis Rendis), Arghezi cu "Florile de mucigai", Caragiale si Macedonski, toate romanesti si toate departe de casa. Tinerii greci si-au manifestat curiozitatea de a cunoaste cat mai multe despre muntii nostri, despre Bucuresti si Transilvania, despre manastirile Moldovei si despre atat de controversatul Dracula. Cei mai varstnici si-au amintit ca exista multi greci care traiesc pe meleagurile noastre si ne-au vorbit cu intelepciune despre ei si istoria lor. In presa locala, la televiziuni si radio am povestit despre patria mea, despre patria noastra, despre traditie si folclor, despre aceste lucruri sfinte care ne definesc. Am vorbit si in limba romana, pentru toti fratii romani de-aici. Iar Piata Parcului a rasunat in acorduri de vioara si fluier romanesc. "Da, suntem romani si suntem mandri sa o spunem!", am vrut sa le strig tuturor.
Festivalul, desfasurat pentru prima data in Lamia, s-a realizat din initiativa si cu sprijinul organizatiei Ison, care ne-a adunat pe toti si ne-a sustinut cu toate fortele. Ne-a adunat pe toti ca sa ne cunoastem mai bine si sa ne iubim. Pentru doua zile, au cazut granitele dintre noi si au disparut prejudecatile. Pentru doua zile, ne-am simtit cu totii copiii Pamantului si frati intre noi. Si cu totii am vorbit o singura limba: aceea a prieteniei, a intelegerii si iubirii.
Mihaela Balauru Latsou
(Lamia, iunie 2004)