Prin sinuciderea Sylviei Plath, America a pierdut unul dintre cei mai importanti poeti ai sai. Opera ei strabatuta de singuratate, suferinta, frustrare, durere si moarte a facut incantarea multor cititori, fiind insa si tinta unor critici - denigratori, care nu s-au putut abtine la gandul celor sapte sinucideri ratate ale poetei nevrotice, la copiii lasati in urma si la disputa din lumea literara pe care a avut-o cu fostul ei sot, tot poet, Ted Hughes. Iata ca acum o palpitanta poveste de sorginte literara e pusa pe pelicula de Bbc Films si de Consiliul Filmului din Marea Britanie, intr-o evocare cinematografica excelenta. Realizat de regizoarea neozeelandeza Christine Jeffs, Sylvia infatiseaza drama celebrei poete americane, deosebit de inzestrata, care a facut parte din generatia literara saizecista, dar a carei recunoastere a venit tarziu, mult dupa ce ultima sinucidere i-a "reusit". Premiul Pulitzer i-a fost acordat, de pilda, la douazeci de ani dupa moarte.
Inteligenta, dar chinuita de propriii sai demoni, Sylvia a pus in poeziile sale teribila suferinta a unei femei in cautarea unui camin fericit, a unui sot intelegator, ambitiile ei de a se afirma in lumea literara, micile neintelegeri care ii amarau viata, mirajul mortii care o "incerca" sistematic. Relatia dintre ea si Ted Hughes a fost mereu dominata de mandria si succesul acestuia din urma ca scriitor, chiar din primii ani de casatorie, cand ea cade prada unei acute lipse de inspiratie, pigmentata tot mai des si de infidelitatile sotului. Criza se declanseaza insa mai tarziu, dupa despartirea de Ted. Sentimentul de insecuritate, starea deplorabila care se topeste intr-o depresie cumplita ii aduc, in chip tragic, inspiratia. In aceste momente, ea isi exploreaza cu delicatete launtrul chinuit al sufletului, reusind sa scrie o poezie tulburatoare, brilianta, ce ii va aduce recunoasterea. Filmul ne propune sa gasim singuri raspunsul intrebarii: "Este sau nu Ted Hughes vinovat pentru sinuciderea Sylviei Plath?". Merita vazut de toata lumea, chiar si de cei care nu au agreat-o deloc ca poeta. Gwyneth Paltrow si Daniel Craig fac roluri excelente, sobre, lipsite de patetism, momentele de teroare se impletesc cu altele de maxima sensibilitate. Totul - strabatut de o tensiune care nu te paraseste decat la final.