Marti dimineata, pe data de 8 iunie 2004, o veste neagra s-a raspandit cu viteza gandului, tulburandu-i pe toti artistii si iubitorii de muzica de pretutindeni: legendarul Ray Charles, marele orb despre care se spune ca ar fi inventat muzica soul, dar cu o virtuozitate care lasa in urma multi vazatori, s-a stins din viata in casa sa din Beverly Hills, inconjurat de familie si prieteni. Cunoscut pentru cantecele sale care si-au lasat amprenta nu doar asupra blues-ului si pop-ului, ci si asupra jazz-ului si muzicii country, cantaretul in varsta de 73 de ani suferea de mai multa vreme de o boala acuta a ficatului.
O viata presarata de necazuri
Ascensiunea muzicala a lui Ray Charles Robinson n-a fost chiar una fericita. Nascut in Albany, Georgia, in 1930, intr-o saracie lucie, la cinci ani, in fata lui, unicul sau frate, George, cu un an mai mic, moare inecat intr-un bazin. Un an mai tarziu incepe sa-si piarda vederea din cauza unui glaucom. La sapte ani e deja complet orb si incepe scoala la o institutie specializata in St. Augustine, unde invata alfabetul Braille si ia lectii de muzica. Charles, care declara ca n-a folosit niciodata baston, vreun caine-calauza si n-a cersit niciodata, paraseste scoala la 15 ani, dupa moartea mamei sale, pentru a canta in cluburi de noapte. E singur pe lume. Ca o compensatie pentru orbirea sa prematura, Charles isi dezvolta un auz foarte fin si o sensibilitate muzicala iesita din comun. "Mable John", un membru al corului "The Raeletts", "m-a invatat sa aud lucruri pe care pana atunci nu stiam sa le ascult. Mi-a spus atunci ca cei mai multi oameni aud cu ochii. El m-a invatat sa schimb sa vad cu urechile."
In 1947, ajunge in Seattle, unde formeaza McSon Trio, cu care realizeaza prima inregistrare, Confession blues. Semneaza apoi contract cu "Atlantic Records", cinci ani mai tarziu. In 1954, la lansarea piesei I Got A Woman, din imbinarea de muzica gospel cu rhythm & Blues se naste ceea ce azi numim muzica soul sau, cum singur a definit-o, "esenta, sufletul oricarei muzici".
In ciuda handicapului sau fizic si a unei dependente de heroina care a luat sfarsit de-abia in urma unui arest, in 1965, aproape ca nu exista treapta ce sa nu fi fost atinsa in cariera sa. Pe langa cele 12 Grammy-uri, a luat nenumarate premii si a fost onorat cu multe titluri. A cantat in fata regilor, a presedintilor, a fost invitat in noua "halls of fame", sali in care numai crema celebritatilor isi aseaza piciorul. Acum doi ani, a sustinut singurul concert care a avut vreodata loc in Colosseumul roman.
Refuzul de a se retrage
Vara trecuta, Charles a acuzat suferinte la sold. A urmat o operatie care i-a rezolvat problema, dar diagnosticarea altor nereguli, incluzand starea grava a ficatului, nu l-au convins totusi sa o ia mai usor, sa-si lase ceva timp si pentru odihna. Cu 11 copii, 20 de nepoti si cinci stranepoti, Charles nu putea accepta ideea de a renunta la activitate, la orele lungi petrecute pe drumuri in turneu. Stramba din nas de fiecare data cand venea vorba de retragerea din viata artistica. Acum doi ani, declara sigur pe sine: "Muzica e pentru mine ca aerul pe care-l respir. Am nevoie de ea. E parte din mine". Nu de mult, intr-un alt interviu, Charles povestea ca a innebunit dupa jocul de sah, ca a condus nu o data automobilul, ca in anii 60 a incetat sa-si mai compuna singur muzica, ca mai canta la orga, saxofon si clarinet. Ca cele mai multe clipe le petrece la casa lui din Los Angeles, unde are si studioul, si birourile. Si ca ii este foarte dor de mama sa, o femeie desteapta, dar cu doar patru clase, care l-a invatat, pe cand incepea sa-si piarda vederea, cum sa se descurce in viata.
Americanii n-au ezitat sa-i faca vinerea trecuta o comemorare ca la carte si sa pastreze un minut de tacere, in memoria celui pentru care si tacerile poarta in ele o muzicalitate aparte.