Hi-Q
"Implinim opt ani de cand umblam in turnee prin tara.
Meritam o vacanta"
O mare de dragoste, ultimul lor album,
ii relanseaza in varful topurilor fierbinti, de vara
Cafeaua de dimineata
- Strecurata printre ploi, caldura si-a facut loc si in Bucuresti. Cum v-ati acomodat cu venirea verii? Ati inceput turneele de sezon?
Nicoleta: - In fiecare zi, cand ma trezesc dimineata si imi aduc aminte ca e vara iar, sar repede din pat, ma duc sa ma spal, bucuroasa ca incep o zi noua. Si bucuroasa ca nu am acelasi program in fiecare zi. Stiu ca trebuie neaparat sa merg la sala de fitness, de la asta nu ma abat niciodata. Trebuie sa ma tin in forma, nu-mi permit sa pun nici un gram in plus pe mine. In rest, la micul dejun, band cafeaua, astept telefoanele care-mi "aranjeaza" ziua: un interviu, o sedinta foto, o intalnire cu prietenii la film, seara. Sau poate ore de tras in studio noi piese, confirmarea unui concert. Cafeaua de dimineata imi rezerva in fiecare zi o surpriza. Acum, pentru ca stiu ca e cald si frumos, astept concertele la mare, unde o sa ma pot bucura de soare pe saturate si unde o sa-mi impart timpul mai mult intre scena si plaja.
Florin: - Imi si imaginez cum voi rula pe autostrada, cu viteza mare, in drum spre litoral. Vrem sa ne promovam albumul peste tot pe unde suntem chemati. Orice iesire in afara Bucurestiului e un prilej de bucurie. Chiar daca la intoarcere dormim 14 ore ca sa ne refacem.
Mihai: - Ca tot s-a vorbit de surprize si de vara, pregatim ceva special pentru prietenii formatiei, pe data de 29 iulie, cand trupa implineste opt ani de existenta. Opt ani in care am realizat ceva de care suntem foarte mandri. Si cred ca la scurt timp dupa aceasta sarbatorire vom filma inca un clip la o melodie care ne place tuturor foarte tare. Dar nu vrem sa spunem care. Tot de pe albumul O mare de dragoste, pe care il consideram cel mai bun din acesti opt ani.
- Desi va aflati intr-o noua formula, privirile pe care vi le aruncati tradeaza o prietenie foarte stransa intre voi. Asa e?
Mihai: - Cineva a spus candva ca o formatie e ca o familie. De atunci, artistii nu mai reusesc sa iasa din cliseul asta. De ce? Pentru ca asa si e. Odata ce petrecem atata timp impreuna, ne invatam unul cu altul, invatam sa ne respectam unul altuia obiceiurile, ciudateniile, pasiunile, gusturile. Stim cand celalalt are nevoie de ajutor, ghicim dintr-o privire daca s-a intamplat ceva cu el.
Nicoleta: - Este exact atmosfera care noua ne da confortul psihic de care avem nevoie pentru ca lucrurile sa mearga exceptional; ne motiveaza sa mergem mai departe.
Florin: - Si un alt factor important e ca toate deciziile le luam "in gasca", tot stand de vorba ne vin o gramada de idei bune.
Pianina bunicii si fata de la Scoala Vedetelor
- Se fac opt ani de cand sunteti Hi-Q. Cand ati inceput, de fapt, sa cantati?
Florin: - Cand aveam sase ani, am luat lectii particulare de pian. Bunica din partea mamei avea pianina si canta foarte frumos. Chiar si tatal meu avusese in liceu o formatie. Apoi am facut si chitara clasica, iar in liceu l-am cunoscut pe Mihai, cu care am infiintat trupa.
Mihai: - De atunci, cam tot ce am invatat am invatat lucrand, cantand, inregistrand. Pana la un moment dat cand, avand nevoie de un studio al nostru, am hotarat sa punem si bazele unei afaceri.
Florin: - Asa ca am deschis un studio de inregistrari si o casa de productie, Mof Records, prilej cu care a trebuit sa ne punem la bataie toate cunostintele legate de sunet pe care le acumulaseram in ultimii ani. Dar ne-a reusit. La noi au lucrat peste 40 de artisti si s-au inregistrat sute de piese, din care cele mai multe au devenit hituri.
Nicoleta: - In ce ma priveste, cant de cand ma stiu. Chiar am intrebat-o de curand pe mama daca isi mai aduce aminte ce-mi doream sa ma fac cand eram mica. Mi-a spus ca ma visam artista dintotdeauna. Asta mai tin minte si eu. La 16 ani insa, am intrat in Scoala Vedetelor. Ii sunt recunoscatoare lui Titus Munteanu pentru flerul pe care l-a avut cand a ales echipa. Intuitiile lui s-au adeverit. Aproape toti cei care au trecut pe acolo sunt azi vedete in toata regula. Dupa ce Scoala s-a inchis, am lucrat in televiziune, in spatele camerelor, la productie. De-abia acum imi dau seama ce folositor e sa cunosti si lumea din spatele ecranului. Sansa a aparut insa la o petrecere de acum trei ani, la Radio 21, cand prietena mea, Nadine, mi-a facut cunostinta cu Florin si Mihai. Ne-am imprietenit imediat. Iar de la prietenie la colaborare n-a fost drum foarte lung. E bine ca suntem toti trei foarte echilibrati, din toate punctele de vedere. Florin e cel mai calm dintre noi, el ne induce o stare de liniste mereu. Mihai are o personalitate foarte puternica, e cel care ne organizeaza pe toti. Are un simt al umorului foarte dezvoltat si nu te plictisesti cu el, oricate sute de kilometri ai parcurge cu masina. Tot el e si cel mai romantic; e compozitorul trupei. Iar eu sunt fetita gastii, deci va dati seama ca sunt cea mai rasfatata. Au mare grija de mine si chiar ma simt in siguranta cu ei.
In viteza, pe autostrada americana
- Nu va obosesc drumurile prin tara cu masina?
Florin: - Ne mai si obosesc, dar totusi nu avem o meserie in care sa simtim ca tragem la jug. De cele mai multe ori, daca plecam la drum odihniti, calatoria e o adevarata placere, e pigmentata cu opriri vesele, cu glume, cu farse.
Nicoleta: - Fiindca soferitul ne place tuturor, ne-am gandit ca la toamna, cand scapam de febra concertelor si cand oamenii obisnuiti se intorc la serviciu, sa fugim intr-o vacanta in Statele Unite, vreo trei saptamani. Vrem sa inchiriem o masina decapotabila si sa ne plimbam prin toata America, exact ca in filme, cu pletele-n vant. O sa dormim la moteluri pe marginea soselei si o sa ne bucuram de soarele si de oceanul de acolo.
Mihai: - Dar pana atunci mai avem de lucru la studio, ca sa mai strangem niste bani. Avem un program destul de incarcat. Lucram in doua serii, o data dupa-masa, iar apoi noaptea, dupa ora 21.
Florin: - De aceea eu, de exemplu, nici nu reusesc sa ma trezesc inainte de 10. Avem multe proiecte in desfasurare, pe care am promis ca le terminam. De distrat o sa ne mai distram si printre picaturi. O sa mai facem poate cate un gratar in curte la Mihai. Sau poate o sa mai dau o fuga pana acasa, la Brasov, unde o sa joc un sah cu fratii mei mai mici. Mai uit de mine in fata calculatorului, navigand pe Internet. Dar totusi, cand sunt obosit, cel mai bine ma odihnesc... dormind!
Dia Radu
Foto: arhiva personala