Proiectul din Apuseni, luat la bani marunti de economistii ecologisti
Recent, un grup de cercetatori de la Ase, coordonati de prof. univ. dr. Paul Bran, a publicat un volum de studii fara precedent in bibliografia lucrarilor pe teme ecologice si economice ale institutiei de invatamant bucurestene: "Componenta ecologica a strategiei de dezvoltare economica a zonei Muntilor Apuseni. Studiu de caz: Rosia Montana". In opozitie cu declaratiile cu iz propagandistic ale "Gold Corporation", realitatea infatisata de specialistii de la Ase este de o mare gravitate si ea ar trebui sa serveasca guvernului drept reper in evaluarea a ceea ce este de evaluat in cel mai scurt timp. Volumul a ajuns si pe biroul Premierului, dar si pe mesele de lucru ale altor importanti demnitari, de la care se asteapta de ceva timp o reactie fireasca, de bun-simt. Ce va mai spune acum "eminenta cenusie" de la Industrii? Vor fi fostii profesori ai actualilor guvernanti contrazisi cu argumente politice de catre fostii lor studenti? Oare purtatorii de cuvant ai companiei aurifere, fie ei angajati pe fata sau "sub acoperire", vor spune din nou, cum au spus despre specialistii Academiei Romane, ca magistrii studiilor economice din capitala Romaniei nu sunt informati? Din dorinta de a oferi cititorilor un punct de vedere conform cu studiile din volumul amintit, semnat de personalitati economice de varf (prof. univ. dr. Ion Gh. Rosca, rectorul Ase; prof. Gheorghe Manea, prof. Afrodita Iorgulescu, prof. Oana David, prof. Ionela Costica s.a.), i-am adresat unuia dintre autori, prof. dr. Florina Bran, prodecan al Facultatii de Economie Agrara si a Mediului, cateva intrebari.
"De cand e lumea, detinatorii de resurse primare n-au reusit sa se imbogateasca de pe urma exploatarii lor de catre companiile transnationale"
- Care sunt in prezent pericolele ecologice cele mai amenintatoare la nivel global, doamna profesoara?
- In general, la nivel planetar, civilizatia pe care o cunoastem este in pericol de a fi subminata de nesabuinta omului, in numele dezvoltarii economice. Epuizam capitalul natural al planetei si consumam o gramada de timp cu ingrijorarea provocata de deficitele economice, cand, de fapt, deficitele ecologice sunt cele care ameninta viitorul economic pe termen lung. Deficitele economice sunt ceea ce noi imprumutam unii de la altii, dar deficitele ecologice sunt ceea ce noi luam definitiv de la generatiile viitoare.
- In ce masura proiectul de la Rosia Montana ameninta sa creeze un deficit ecologic?
- Planeta are destule rani groaznice provocate de exploatarile miniere de aur in camp deschis, prin metoda flotatiei cu cianura. Din Argentina, Peru, Grecia si Ghana pana in Indonezia si Australia, sute de mii de hectare au fost scormonite si aruncate in aer de setea nebuna dupa aur. Peisaje mirifice au devenit peste noapte cratere lunare, pe altarul asa-zisei dezvoltari intensive. De cand e lumea, detinatorii de resurse primare n-au reusit sa se imbogateasca de pe urma exploatarii lor de catre companiile transnationale ci, dimpotriva, au ramas la fel de saraci, adesea chiar mai saraci, fiind nevoiti, generatii intregi, sa plateasca refacerea ecologica si intretinerea iazurilor de cianuri pe parcursul a cel putin un secol. Este exact scenariul clasic ce urmeaza sa prinda contur in Apuseni. O suprafata de 52.000 ha este destinata forajelor cu substante otravitoare si exploziilor devastatoare. Pas cu pas, o entitate alogena, sustinuta in mod iresponsabil de autoritati, acapareaza tot mai mult din suprafata celor mai frumosi munti ai tarii. Nu suntem impotriva exploatarilor aurifere si a investitiilor straine in minerit, dar sa se faca la o scara rezonabila, in subteran, protejand vestigiile arheologice, evitand stramutarile de populatie si folosind metode alternative cianurii de potasiu. Cu o mare grija fata de mediul ambiant si fata de peisajul unic al zonei.
- Sustinand proiectul, ministrul Industriilor, D. I. Popescu, a invocat avantajul crearii a 25.000 de noi locuri de munca. De ce ignora Ase aceste beneficii?
- Pentru ca ele nu exista. Domnii de la Industrii s-au hazardat in afirmatii fara acoperire. Asa-zisa "dezvoltare accelerata" incalca, printre altele, principiul echitatii intre generatii, epuizand rapid un zacamant care ar mai putea oferi slujbe si minereu de aur doua sute de ani de aici inainte. In locul acestei firesti perspective, compania de la Rosia Montana propune, si autoritatile statului accepta, epuizarea zacamantului in 12-16 ani, desfiintarea localitatii si lasarea in seama generatiilor urmatoare a gestiunii a circa 200.000 tone de cianuri reziduale (sulfocianuri), a 200 milioane mc. ape uzate cu continut de cianuri, un baraj inalt de 190 de metri etc.
- Sustinatorii proiectului invoca marile beneficii pe care le-ar avea statul roman. Nu v-au convins argumentele lor?
- La capitolul castiguri, statul primeste o redeventa de 2% aport financiar, taxele de concesionare a terenului si un numar de 250 (doua sute cincizeci) de locuri de munca. In nici un caz, cifra astronomica si practic imposibila anuntata publicitar de ministrul Industriilor. Beneficiile directe estimate pentru Romania, pe durata de viata a proiectului (16,2 ani), se vor situa in jurul a 263 milioane de dolari (la pretul de 350 de dolari uncia de aur). Pentru un pret mai mare al unciei, beneficiul creste in mod corespunzator. La aceasta suma se adauga cei aproximativ 160 de milioane de dolari rezultati din redeventa de 2% (beneficiu calculat la valoarea de 300 de dolari uncia de aur - cotatia de la data elaborarii studiului).
- Ce cuantum din aceste generoase sume va fi "mancat" de cheltuielile de capital si de alte cheltuieli ce vor reveni statului?
- Corespunzator actiunilor detinute de "Minvest" (18,3%), statul va trebui sa cheltuiasca in strainatate, de unde vor fi cumparate utilajele, aproximativ 78 de milioane de dolari. Cu alte cuvinte, Romania va crea slujbe in strainatate si va crea beneficii altor tari. La fel va face compania "Rmgc", care va plati pe echipamentul de minerit, uzina de preparare, parcul de basculante, instalatiile de decantare etc., din import, mai mult de 200 milioane de dolari. In total, "Minvest" si "Rmgc" vor cheltui in strainatate 278-300 milioane dolari, mai mult de jumatate din investitia pe care se lauda, la televizor si in reclamele cumparate in presa, ca o va aduce in Romania.
- Asadar, mai mult de jumatate din "cea mai mare investitie privata din Romania", cum afirma propaganda "Rmgc", va merge in afara Romaniei!
- Iar o alta buna parte va fi destinata salariilor directorilor si specialistilor straini care vor lucra pe utilajele de import. Totodata, este de notat ca performanta economica a Companiei este serios afectata de cresterile majore ale costurilor de capital. De la 253 de milioane dolari in stadiul initial, s-a ajuns la 437 milioane (in februarie 2003 - n.red.). Practic, valoarea proiectului a fost redusa cu aproximativ 60% fata de estimarile initiale optimiste, ceea ce conduce la o afectare corespunzatoare a beneficiilor destinate Romaniei. In plus, "Minvest", deci statul roman, nu va avea profit decat dupa patru ani de la demararea proiectului. Pe de alta parte, Romania va avea parte de putini bani si din cauza ca foarte putine marfuri necesare proiectului vor fi cumparate de pe piata interna. Se vor achizitiona probabil ceva chimicale, electricitate, benzina si motorina. In aceeasi ordine de idei, excluderea zonei Muntilor Apuseni din fluxurile turistice interne si internationale este, de asemenea, o mare pierdere. Exista si o serie de pierderi importante in plan social si cultural, determinate de stramutarea populatiei si de distrugerea vestigiilor arheologice romane si dacice. Ecosistemele si mediul natural vor fi distruse pe o arie extinsa si pentru totdeauna. In limbaj sociologic, efectele acestei investitii se numesc "pustiirea zonei", existand riscul ca aceasta pustiire sa se extinda pe fluxul apelor de suprafata (Mures, Tisa, Dunare, Marea Neagra).
"La Rosia Montana refacerea ecologica va costa statul roman circa 600 milioane Usd, daca nu chiar mai mult"
- Compania spune ca oamenii care se muta vor fi fericiti intr-un oras numit Rosia Montana. Care va fi totusi pierderea sociala cea mai importanta?
- Majoritatea proiectelor similare din lume sunt localizate in zone aride, nelocuite. Proiectul "Rmgc" vizeaza insa o localitate cu importanta istorica si culturala pentru Romania. In plus, stramutarea a 2000 de sateni din totalul de 4000 va genera mari probleme sociale. Cea mai importanta este distrugerea coeziunii comunitatii locale. Faptul ca unii trebuie sa plece, iar altii raman, iar dintre ei, unii au rezistat ispitei banilor, altii nu, a impartit comunitatea in doua tabere. "Dezbina si stapaneste", o lozinca de pe vremea romanilor, este folosita cu succes pentru avansarea proiectului.
- "Rmgc" vorbeste de "prosperitate si dezvoltare in casa fiecarui mot". Care vor fi castigurile reale pentru populatie in urma dezvoltarii acestei investitii?
- Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui proiect, care contribuie la depopularea Muntilor Apuseni. Populatia va pierde, nu va castiga. Crearea de noi locuri de munca in timpul constructiei minei, al sapaturilor arheologice si al operatiunilor miniere va genera venituri din salarii de aproximativ 16,7 milioane Usd intre anii 2005 si 2021. In aceeasi perioada, pierderile de venituri pentru cei care lucreaza astazi in mod curent in agricultura, in silvicultura, in cresterea animalelor, in industria de prelucrare a lemnului si in servicii incompatibile cu mineritul vor totaliza 94,7 milioane Usd. Dupa inchiderea minei, cand resursele minerale vor fi disparut, pierderea veniturilor potentiale din activitatile traditionale, care nu vor mai putea fi continuate in zona, trebuie numarata drept pierdere sociala continua pentru Romania. Pe o perioada de 50 de ani, pierderile totale nete sunt estimate la 300 milioane Usd.
- Vor exista, desigur, si pierderi de mediu cuantificabile, recunoscute chiar si de responsabilii companiei aurifere. Care vor fi acestea?
- Guvernul are datoria sa cantareasca cu grija costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului, precum si pierderea pamantului productiv si a apei, care ar fi putut fi folosite in activitati alternative durabile (agroturism, spre exemplu). Costurile de remediere a distrugerilor de mediu sunt uriase. Commonwealth Scientific Research Organization din Australia a estimat costul remedierii santierelor abandonate care produc ape acide la 100.000 Usd/ha. In Apuseni, aria totala afectata va fi de circa 6000 ha. Daca ne bazam pe calculele australienilor, la Rosia Montana refacerea ecologica va costa statul roman circa 600 milioane Usd, daca nu chiar mai mult. Raportati la cei 2000 de ani de existenta ai localitatii, cei 16 ani de viata ai minei nu reprezinta nimic. Dar vine compania canadiana si spulbera ceea ce figureaza in toate cartile de geografie si este cunoscut in toata lumea. Nu lasam nimic urmasilor, ca si cand lumea se termina de aici in 16 ani!
- Ati facut si o analiza a sanselor de dezvoltare durabila in zona, in lipsa proiectului. Ce indica acest scenariu?
- Existenta unei exploatari miniere de proportiile anuntate ii va descuraja pe alti potentiali investitori, pe langa faptul condamnabil ca planul de urbanism actual propune o zona monoindustriala, condamnata in veci la minerit. In viziunea noastra, mina va putea functiona pe mai departe, dar "la foc mic" si pe un spatiu limitat, ca si pana acum, oferind 250-300 de locuri de munca. Nu ne grabeste nimeni sa aruncam cu bulgari de aur peste granita in toti acesti 16 ani, doar pentru ca asa vrea un ministru sau altul. Zona se preteaza insa la o dezvoltare durabila bazata pe solutii alternative mineritului. Am identificat reale sanse de dezvoltare a micilor industrii de colectare si prelucrare a laptelui, a industriei textile, industriei lemnului, a crescatoriilor de cai in scop turistic, a industriei portelanului (prin folosirea haldelor de steril ca materie prima) etc. Exista un mare potential de agroturism si turism cultural, iar programele de reabilitare a mocanitei de pe linia Turda-Abrud, de infiintare a unor mici afaceri cu flori de mina si cu alte suveniruri specifice ne apar ca fezabile si relativ usor de demarat. Dupa analiza tuturor acestor oportunitati durabile, in aparenta minore si nesemnificative, am descoperit ca se pot crea mai multe locuri de munca decat promite compania aurifera, anume circa 270 pe termen scurt si 450 pe termen lung! Asa cum antreprenorii cautatorilor de aur din America au facut bani vanzand tarnacoape si lopeti minerilor, tot asa, la Rosia Montana, se pot face bani nu din exploatarea aurului, ci din serviciile auxiliare. Se vor putea castiga mai multi bani pe termen lung dintr-o mina inchisa (sau inca nedeschisa!), prin turism si pensiuni, decat dintr-o mina care functioneaza. S-ar putea crea un circuit turistic al regiunii, care sa lege localitatile cu vestigii romane. Propunem crearea Asociatiei pentru Arheologia Romana, care sa promoveze imaginea "Romaniei Romane" peste tot in lume. In concluzia specialistilor nostri, proiectul de la Rosia Montana nu contribuie la bunastarea economica si sociala a comunitatii locale sau a regiunii, ci intarzie numai cautarea unor solutii economice cu adevarat durabile in zona. Proiectul este opus conceptului de dezvoltare durabila. El va produce un dezastru durabil!
Profesoarei Florina Bran ii puteti scrie la Ase Bucuresti, P-ta Romana nr.1 sau la e-mail: fbran@k.ro