Spre deosebire de marile batalii politice din 1992 si 1996, cand partidele opozitiei democratice (grupate mai ales in jurul Conventiei Democratice) spulberau Fsn-ul si urmasii sai politici, spre deosebire de marile batalii din 2000, cand Pdsr recucerea o parte din marile orase, acum situatia este confuza si ambigua. In precedentele alegeri locale, luptele duse si rezultatele obtinute au reprezentat indicatori ai rezultatelor din alegerile generale. Acum, indiferent ce rezultate vor fi in locale, exista motive pentru a afirma ca vor fi diferente semnificative intre rezultatele localelor si generalelor. Cu toate acestea, nu se mai poate spune ca batalia electorala se da intre "fortele raului" si "fortele binelui", cum se intampla acum zece ani, cand multi percepeau politica romaneasca in alb si negru. In prezent, culoarea dominanta din politica autohtona este griul.
Paradoxal, in 2004, mai mult decat oricand inainte, termenul care caracterizeaza cel mai bine politica este coruptia. In ciuda faptului ca acest fenomen este vizibil chiar si de la Bruxelles sau Washington D.C., pe alegatorii din Romania nu ii mai deranjeaza. S-au obisnuit cu coruptia si coruptii. Ii accepta. Ba chiar ii voteaza. Chiar daca ii stiu corupti, tot ii voteaza. De ce? Sunt mai multe cauze. Una dintre cele mai importante este predominanta griului sau, mai bine zis, perceptia cu privire la predominanta sa. Pentru alegatorul neatent si superficial, au disparut marile diferente dintre fortele care au alternat la putere in 1996 si 2000. In perioada guvernarii de coalitie Cdr-Udmr-Pd-Psdr, electoratul a asistat la disparitia treptata si apoi aproape totala a deosebirilor dintre fesenisti (pedeseristi) si antifesenisti (antipedeseristi). Din anumite puncte de vedere, cei in care s-a pus o enorma investitie de speranta si incredere s-au dovedit a fi la fel de rai. Nu si la fel de buni. Oamenii sunt mai nemultumiti de politica si politicieni decat inainte, dar nu mai percep alternativele, chiar daca ele exista. Si exista. Ca sa le vezi trebuie doar un efort de informare, comparatie, bun-simt, judecata. Conform unor sondaje de opinie, 72% dintre romanii cu drept de vot isi doresc o schimbare politica. Faptul ca nu percep alternativa reiese din aceea ca multi dintre ei voteaza tot cu Partidul Social Democrat (fost Fsn, fost Fdsn, fost Pdsr). Altii ar vota cu altcineva, dar nu l-au descoperit inca sau abia incep sa-l descopere.
Predominanta griului in politica autohtona este mai degraba o iluzie optica decat o realitate. Am asistat in anii din urma la degenerarea moravurilor si la pierderea reperelor morale. Cum ar spune autorul meu preferat din stiinta politica, am asistat la deteriorarea starii morale si intelectuale a natiunii. Nu pentru ca ar fi apucat sa se insanatoseasca dupa prabusirea regimului totalitar, cand s-a produs un dezastru moral, ci pentru ca inainte de a ne fi vindecat de mostenirea grava a comunismului am fost afectati mai intai de partile rele ale societatii deschise, capitalismului, democratiei si societatii de consum. Pentru cei ingusti la minte, concluzia este ca in postcomunism este mai rau decat in comunism. In comunism, multi L-au pierdut pe Dumnezeu. In postcomunism, s-au pierdut pe sine inainte de a-L fi descoperit sau redescoperit pe Dumnezeu. In marile teologii politice ale lumii, se arata ca Dumnezeu a pus in om liberul arbitru, capacitatea de a discerne in cunostinta de cauza intre bine si rau. Cine nu are aceasta capacitate este pierdut. Or, din cauza generalizarii raului, oamenii au dificultati in perceperea binelui, iar daca nu mai vad contrastul dintre alb si negru, percep un gri generalizat. "Toti sunt la fel", spune daltonistul moral.
Pentru cei multi, cei care fac marile audiente, reperele publice sunt date de emisiunile televizate de divertisment tampit. Sunt doua fenomene grave care afecteaza societatea romaneasca. Pe de o parte, se adanceste prapastia dintre oligarhia politico-financiaro-mafiota si restul populatiei, care traieste in saracie, pe muchie de cutit sau doar la nivelul supravietuirii decente. Pe de alta parte, se adanceste prapastia dintre elita morala si intelectuala a natiunii si restul natiunii, care pluteste intr-o grava deriva etica. Semnificativ, cele doua falii nu se suprapun. Oligarhia politico-financiaro-mafiota nu este una si aceeasi cu elita morala si intelectuala. Saracimea nu se confunda cu partea imorala sau amorala a natiunii. Nici intelectualitatea nu se califica automat in categoria elitei morale si intelectuale. Acolo intra doar marile caractere si energii, ceea ce nu are nimic de-a face cu nivelul de cultura si educatie. Paradoxul democratiei postcomuniste este ca in loc sa se intareasca mecanismele de asigurare a egalitatii, mai degraba s-au intarit inegalitatile. Iar absenta statului de drept agraveaza situatia.
Exista insa multe semne ca starea actuala poate fi schimbata. Accesul la educatie si informatie, precum si enormele oportunitati economice fac ca nici una dintre aceste prapastii sa nu fie de netrecut. Marea speranta este regenerarea morala a natiunii. In ultimii 14 ani, in toate sondajele de opinie, cetatenii acestui stat si-au exprimat neincrederea in institutiile politice, precum si increderea in Biserica. Bisericile si manastirile sunt pline, mai ales duminica si de sarbatori. Oameni de toate varstele se aduna sa asculte cuvantul Domnului. Sunt aceiasi oameni care merg si pe stadioane si urla sau injura, aceiasi oameni care se distreaza la emisiunile degradante de la televiziune, aceiasi oameni care percep doar griul din politica romaneasca. Inseamna ca toti acestia simt nevoia unei schimbari, la nivelul credintei si al moralitatii. Marele absent din societatea si politica romaneasca postcomunista este un partid politic de tip crestin-democrat, care sa intermedieze comunicarea intre omul obisnuit, elita, societatea civila, politica, media, pe de o parte, si Biserica, religie crestina, pe de alta parte.
Rostul unei forte politice crestin-democrate autentice este de a readuce in politica reperele morale crestine. In Romania, 87% din populatie este crestin ortodoxa, iar 12% din populatie apartine celorlalte biserici crestine. Cu toate acestea, majoritatea populatiei voteaza social-democratia. Nu este un triumf al social-democratiei, ci un esec al crestin-democratiei. Oricine isi da seama de prapastia dintre Occidentul prosper si Romania. Oricine vede ce diferente enorme sunt intre democratia consolidata occidentala, care are in centrul ei statul de drept, si democratia de cacealma din tara noastra, unde statul de drept este o cvasifictiune. Romania apartine Europei doar prin dimensiunea ei crestina. Este fundamentul pe care se vor inalta statul de drept, societatea deschisa, capitalismul. Crestin-democratia orientala, predominant ortodoxa, dar pluralista, ne impinge catre Europa crestina. Trebuie doar sa intelegem care este calea.