Exista obiceiul ca moastele celor mai iubiti sfinti sa circule prin lumea larga. Iata ca Sfantul franciscan al minunilor, aducatorul lucrurilor pierdute, Sfantul vindecator, adorat de catolici, protectorul saracilor, Sfantul Anton de Padova, se afla, pentru doua luni, in Romania. Credinciosi de orice religie, sa ne bucuram impreuna si, prin harul sau, sa-L rugam pe bunul Dumnezeu sa ne ajute!
Biografia unui sfant
In familia nobila a lui Martino di Bulhao si-a Mariei-Tereza Taveira din Lisabona (Portugalia) se naste pe 15 august 1195 (Adormirea Maicii Domnului) primul copil, Fernando ("cel ce lupta pentru pace"). Foarte repede, baiatul se arata a fi bun la suflet cu saracii si, mai ales, credincios. La cinci ani, ii promite Maicii Domnului votul sau de castitate pentru vecie. Face primii ani la scoala Catedralei Notre Dame de Pilar, unde il ajuta pe preot la Sf. Liturghie. Insa familia, prietenii sunt o ispita prea apropiata. La 15 ani, hotaraste sa intre in randurile Canonicilor Regulari ai Sf. Augustin, unde Parintele superior il primeste cu bucurie. Dupa doi ani, Fernando cere sa fie mutat si mai departe de casa, la Coimbra, si petrece aici ani de rugaciuni intense, meditatie, post si studiu. Este hirotonit preot la 20 de ani. La 1220 sunt aduse la Coimbra corpurile a cinci martiri franciscani: Bernard, Petru, Acursiu, Audiut si Oton, ce fusesera trimisi de Francisc de Assisi (intemeietorul Ordinului Franciscan in 1209) in Maroc, pentru evanghelizare. (Si noi, romanii, avem marturii despre existenta misionarilor franciscani in regiunile locuite de vlahi, inca de pe la 1239.) Impresionat, tanarul preot Fernando doreste sa devina si el martir pentru cauza lui Cristos. Intra in ordinul franciscanilor, primind, odata cu rasa cenusie si franghia alba a cingatorii, numele de Anton. Cere imediat sa plece si el in Nordul Africii, dar in decembrie 1220, pe drum, se imbolnaveste de friguri si va zacea in Maroc toata iarna, fara sa fie nimanui de vreun folos. Acum intelege ca Dumnezeu are alte planuri cu el si in acea clipa I se abandoneaza cu totul si hotaraste s-o ia de la capat, ca un calugar necunoscut. Se imbarca pe corabie ca sa revina in Portugalia, dar o furtuna puternica face ca nava sa devieze cu 2000 de km si sa naufragieze in Sicilia. Acolo afla ca Francisc de Assisi tocmai organizeaza o adunare a tuturor franciscanilor din lume si porneste spre Assisi, strabatand pe jos 600 de km. Vor fi prezenti cam 6000 de calugari, care aveau de dat socoteala despre activitatea lor si primeau insarcinari noi. Pe Anton, insa, nu-l stie si nu-l baga nimeni in seama. Fratii pleaca grupuri-grupuri. Preotul Provinciei Romagna, Graziano, ii propune sa mearga cu el la Manastirea "Montepaolo", unde erau doar patru frati. Anton le va celebra zilnic Liturghia, dar spala si vase, curata la animale, matura, pazeste poarta... Si este fericit. Planul lui Dumnezeu se derula neabatut. Vine si clipa cea mare, la 1222, cand la Forli, langa Montepaolo, sunt hirotonisiti cativa calugari franciscani si dominicani. Lume multa, fast. Dar cel care trebuia sa tina predica de-ncheiere s-a-mbolnavit si nimeni n-a voit sa-si asume o asa de mare raspundere de a vorbi nepregatit. Si l-au pus pe modestul Anton, ca nu va fi nimic de se va face de rusine... Dumnezeu ii da inspiratie. Incepe sa citeze perfect si cu inflacarare din Vechiul si din Noul Testament. Succesul este deplin. Va fi numit de Francisc de Assisi, la auzul celor intamplate, "Episcopul nostru". Predica pana in 1224 in regiunea Romagna, apoi strabate satele si orasele Italiei, infiintand scoli teologice. Francisc de Assisi il trimite doi ani si jumatate in Franta, ca sa stavileasca ereziile, astfel incat Anton trece prin Montpellier, Toulouse, Marsilia, Le Puy, Arles, Limoges, Brieve, facand peste tot minuni, ca si la reintoarcerea in Italia, la 1226.
Noiembrie 1227. Un tanar in rasa calugareasca, delicat, cu fata prelunga, voce puternica, ochi negri si vioi, degete lungi si subtiri, picioare viguroase, obisnuite cu distantele lungi, intra in orasul luxului si-al belsugului - Padova. Este calugarul franciscan Anton, cel care aduce cu sine cuvantul Domnului. Locuitorii orasului simt de la-nceput o atractie irezistibila pentru acest predicator tanar si delicat, a carui credinta arde insa ca rugul, picurand in sufletele celor care-l asculta vorbind, balsamul sperantei si-al mantuirii. Bisericile, pana atunci goale, se umplu de lume. In scurta vreme, credinciosii, in numar prea mare, se muta in piete, iar cand pietele devin neincapatoare, predicile se muta in afara orasului, pe camp, unde vin zeci de mii de oameni sa-l asculte. Orasul il accepta pe noul venit cu entuziasm, ca prin minune moravurile se schimba, iar oamenii devin mai cucernici. Aici, in Padova, de-acum inainte, Anton se va simti ca acasa.
Este Postul Pastelui in anul 1231. Anton nu se simte bine. Corpul lui retine lichid si se umfla. Dar predica neincetat si posteste. Luna iunie il gaseste slabit. Se retrage la Camposanpiero. E cald, abia respira. Cere sa i se faca o coliba intr-un nuc racoros. Sus, printre frunzele care-l adie, respira mai bine, pasarelele ii canta vesele. Participa totusi la slujba si ramane intr-o chilie a schitului. Intr-o noapte, contele locului, Tiso, vede la fereastra lui Anton o lumina puternica. Se-apropie si-l vede pe Anton asezat pe scandura patului sau, cu cartea deschisa pe genunchi, iar pe carte un copilas neasemuit de frumos, cu trupul "de lapte si trandafiriu", invaluit in soare, care il tine de gat, il mangaie si-l saruta, Anton, la randu-i, il mangaie si-l saruta. Contele stie acum ca Anton Il tine in brate pe insusi Pruncul Isus...
Vineri, 13 iunie 1231. Anton de-abia mai respira. Speriati, calugarii vor sa-l trimita cu o caruta la Padova, dar, de frica multimilor, se opresc la Arcella. Anton se simte si mai rau. Se spovedeste. Brusc, vocea-i redevine puternica si incepe sa cante Imnul Fecioarei. Seara, la ora 8, se stinge usor. Are 36 de ani.
Cei cativa calugari care-l vegheasera pe fratele Anton observa cu uimire cum mainile lui, arse si innegrite de soare, devin incet-incet albe ca zapada. In cateva clipe, intreg trupul sau prinde o culoare trandafirie, ca de copil... Exact in acelasi moment, copiii din Padova, de parca un glas nevazut le-ar fi anuntat tragica-ntamplare, pornesc sa alerge pe strazi tipand: "A murit Sfantul! A murit Sfantul! A murit Sfantul Anton"... Pana la inmormantarea sa, la Padova, marti, 17 iunie, minunile s-au tinut lant: vindecari prin atingerea sicriului sau sau prin rugaciuni spuse de la distanta. De opt secole, prin vointa lui Dumnezeu, Sf. Anton de Padova nu conteneste sa faca minuni ca sa fie slavit si sa bucure-n continuare lumea...
Canonizarea
Anton este ingropat la Padova, in Biserica Santa Maria Maggiore. Dupa o luna de la moarte, populatia orasului trimite o delegatie la Roma, pentru a cere canonizarea Sf. Anton. Papa Grigore al Ix-lea, care il stia bine pe Anton, accepta cu bucurie demersurile; lucrarea va contine marturii si confirmari de vindecari miraculoase, si la 11 luni de la moartea sa, in mai 1232, Papa Grigore al Ix-lea, aflat la Spoleto, anunta numirea fratelui Anton in randul Sfintilor. Este cea mai rapida sfintire a unei persoane din istoria Bisericii Catolice! Exact in aceeasi zi, la 30 mai 1232, la Lisabona, orasul nasterii Sf. Anton, toate clopotele din oras prind a bate, fara sa le fi atins cineva! Imediat dupa moartea sa, cu ajutorul donatiilor din toata lumea, au inceput lucrarile la Bazilica din Padova, terminate la 1263, cand i s-au si transferat ramasitele sub altarul capelei inchinate lui.
12 septembrie 1982. Sf. Parinte, Papa Ioan Paul al Ii-lea, il venereaza pe Sf. Anton, numindu-l "om evanghelic". "In El, Duhul Sfant a salasluit intr-un mod extraordinar. Sfantul este raspandit pretutindeni in lume, iar chipul sau senin lumineaza milioane de case crestine. Credinciosii il simt si-l considera sfantul si protectorul lor."
Iulie 2003. Padova, orasul Sfantului Anton (pretutindeni, pornind de la gara, indicatoarele te indruma spre "Basilica del Santo"), este loc de pelerinaj mondial. Peste 4 milioane de credinciosi vin anual sa i se-nchine, sa-l roage, sa atinga piatra verde ce-i imbraca trupul (de jur imprejurul mormantului nenumarate biletele, poze stau marturie pentru ajutorul invocat sau daruit de El), sa-i multumeasca. In Italia este Sfantul cel mai venerat. Oameni de toate culorile, religiile, natiile, curg spre el ca un suvoi neintrerupt. Sunt veseli, fericiti, increzatori, iar orasul ii primeste cu bratele deschise. Orasul intreg traieste prin Sf. Anton. Iar minunile nu contenesc.
- De ce este important pelerinajul la moastele Sf. Anton de Padova?
Ne-a raspuns la intrebare preotul prof. dr. Veniamin Aenasoaei de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Tereza", Bucuresti: "Din initiativa preotilor franciscani din tara, in Romania au sosit de la Padova bustul aurit si o relicvie (massa corporis, adica o bucata din corp) a Sf. Anton de Padova. Acest pelerinaj este o posibilitate in plus pentru cei ce-l cinstesc pe Sf. Anton sa se apropie si sa aprofundeze si mai mult pietatea fata de el. Va creste, astfel, in sufletele lor increderea in ajutorul pe care Sf. Anton il da fiecaruia din noi. Poate apela la ajutorul lui orice persoana, indiferent de religia careia-i apartine, cu conditia sa creada ca Dumnezeu ii poate oferi un har al Sau. Sf. Anton este popular pentru ca e umil, e aproape de familie, de saraci, carora le asigura painea. Este popular pentru ca mijloceste la Dumnezeu rugaciunile celor ce i se adreseaza. Sfantului Anton de Padova nu trebuie sa i te adresezi cu o formula anume, magica. Puternica este acea rugaciune care porneste din sinceritatea inimii, insotita de mare credinta, rugaciune care este facuta cu insistenta si cu perseverenta".
Minunile Sf. Anton de Padova
Este aproape imposibil de-a enumera intr-un biet articol toate minunile infaptuite de Sf. Anton in timpul scurtei sale vieti. Vom incerca sa aducem in amintire pe cele care au devenit legenda. Rimini: Anton gaseste orasul plin de eretici. Incearca sa predice in piete, dar oamenii isi vad nepasatori de ale lor. Atunci, Anton se indreapta spre port, intra in apa si, cu voce puternica, se adreseaza pestilor: "Voi, pesti ai marii si ai fluviului, ascultati cuvantul lui Dumnezeu, daca ereticii nu binevoiesc sa-l auda!". Ca la comanda, pesti mai mari si mai mici pornesc inot catre el si-si ridica capetele deasupra apei, ascultandu-l. Cei cativa pescari, aflati acolo din intamplare, alearga si-i cheama si pe altii sa vada minunea. Impresionati, targovetii cad in genunchi. Montpellier: in lacul de langa scoala broastele fac o asa de mare zarva, incat Sfantul nu mai poate sa tina lectiile. Cu dragoste, le roaga sa taca. Ca prin farmec, broastele au tacut si nici nu s-au mai auzit vreodata... Sfantul avea darul limbilor, adica el vorbea clar, pe intelesul imediat al tuturora, in limba lor materna. Predica Sf. Anton era auzita de la mare distanta, ca si cum oamenii ar fi fost chiar langa el. Tot Sf. Anton avea si darul bilocatiei. Odata a fost invitat sa tina o predica intr-o biserica din oras, uitand ca-n acelasi timp trebuia sa fie si in capela manastirii, ca sa cante "aleluia". Atunci isi acoperi fata cu maneca rasei, si-n acele momente cei din manastire l-au auzit cantand "aleluia", ramanand insa si in amvon pentru predica. Tot in doua locuri deodata reuseste sa fie si cand tatal sau, aflat la Lisabona, este invinuit pe nedrept ca ar fi omorat pe cineva. Anton se invoieste pentru doua zile. "Porneste" la drum, iar la Lisabona se prezinta la proces si-i convinge pe judecatori sa asiste la marturia celui... ucis si ingropat! Se accepta propunerea, se dezgroapa trupul aflat in descompunere si Sf. Anton ii cere mortului sa spuna cine l-a omorat. Trupul se ridica din cosciug si marturiseste ca nu tatal Sfantului este criminalul, apoi se prabuseste fara viata...
Programul pelerinajului moastelor Sf. Anton de Padova in Romania
Mai, iunie 2004, Romania: 17-19 mai, Cluj-Napoca; 20 mai, Reghin; 21 mai, Alba-Iulia; 22-23 mai, Blaj; 24 mai, Targu-Mures; 25 mai, Sumuleu-Ciuc; 27 mai, Brasov; 28 mai, Fagaras; 29 mai, Sibiu; 30 mai, Ramnicu-Valcea; 31 mai - 1 iunie, Craiova; 2-3-4 iunie Bucuresti (Catedrala romano-catolica "Sf. Iosif"); 5-6 iunie, Constanta; 7 iunie, Braila; 8 iunie, Galati; 9 iunie, Onesti; 10-11 iunie, Bacau; 12 iunie, Luizi-Calugara; 13 iunie, Roman; 14 iunie, Sabaoani; 14-15-16 iunie, Iasi; 17 iunie, Suceava; 18 iunie, Radauti; 19 iunie, Cacica; 20-21 iunie, Husi. Apoi moastele se vor reintoarce acasa, la Padova.