Vreme indelungata, taramul miraculos al Deltei Dunarii a fost pomenit de presa romaneasca si internationala drept un loc al distrugerilor ecologice, pornite de regimul comunist si desavarsite in anii tranzitiei. Mii si mii de hectare de paradis vegetal fusesera pierdute, speciile de pasari si pesti erau amenintate cu disparitia. Se vorbea de coruptie, de hotie, despre braconajul la scara industriala, despre poluare si disparitia stravechii meserii de pescar. Timpurile bune in care Delta era un miracol al naturii daruit romanilor pareau apuse pentru totdeauna.
Iata insa ca paradisului acvatic de la gurile de varsare ale Dunarii ii fusese rezervat alt destin. Zilele trecute, cativa dintre reporterii "Formulei As" am fost acolo, in Delta, pentru o calatorie de documentare despre care ne vom aminti mult timp. Am plutit pe canale, printre intinderile colosale de stuf si printre paduri inundate. Am vazut ca apele sunt curate si aerul este clar. Am vazut animale salbatice haladuind prin smarcuri fara sfarsit, am vazut pesti prinsi in dansurile lor nuptiale, am vazut mii de pasari fabuloase si stoluri uriase de pelicani luandu-si zborul in serpentine rotitoare spre cer. Am simtit ca aceasta fiinta formidabila a Deltei, al carei trup e facut din ape si ierburi, din animale si din pasari, respira sanatos si puternic. Ne-am spus ca ceva s-a schimbat in bine, ca poate acestea sunt semnele unei reinvieri, ca poate Delta este pe drumul cel bun si ca acest paradis unic va redeveni ceea ce a fost candva. Apoi, asa cum se intampla cateodata, o coincidenta stranie a facut ca acolo, in mijlocul apelor, sa intalnim pe cineva care sa ne confirme aceasta impresie, ca Delta noastra cea romaneasca este pe cale de a reinvia. Domnul Herve Lethier, un elvetian inalt si simpatic, surazator si pasionat de Romania, este nici mai mult nici mai putin decat expert international in mediu, aflat in misiune pentru Consiliul Europei. Iar misiunea sa este tocmai aceea de a evalua situatia Deltei Dunarii din punct de vedere ecologic, peisagistic si social. Asadar, o persoana cat se poate de potrivita pentru a avea un punct de vedere autorizat si o viziune de ansamblu asupra zonei. Atunci cand l-am intalnit, undeva intre lacurile Merhei si Matita, el tocmai se intorsese dupa o zi de investigatii. Trei catei simpatici, autohtoni, navalisera peste el si peste aparatele sale de fotografiat, peste binocluri si peste camasa sa impecabila. El incerca sa-i cuprinda pe toti in brate, razand.
"Consiliul Europei doreste conservarea si protejarea acestei bijuterii naturale pe care Dumnezeu a daruit-o Romaniei"
- D-le Lethier, ce face un expert al Consiliului Europei aici, intre ape si cer, in mijlocul salbaticiei totale din Delta Dunarii?
- Nu ma aflu pentru prima oara aici, iar faptul ca un expert in misiune pentru Consiliul Europei se afla in Delta Dunarii indica interesul maxim pe care Europa il are pentru aceasta zona exceptionala din toate punctele de vedere: natural, ecologic, cultural. Diversitatea fantastica a speciilor de animale si plante care traiesc aici, superbul evantai etnic si cultural care se regaseste in acest peisaj de o unica frumusete au condus la acordarea, in anul 2000, de catre Consiliul Europei, a asa-numitei Diplome Europene pentru Zone Protejate. Aceasta este cea mai inalta recunoastere a importantei unei zone. Este un fel de statut special acordat Deltei Dunarii si este o confirmare a faptului ca Europa, fara acest areal, ar fi mai saraca. De aceea, Consiliul Europei doreste conservarea si protejarea acestei bijuterii naturale pe care Dumnezeu a daruit-o Romaniei. Aceasta Diploma Europeana se acorda pe o durata de 5 ani, iar reconfirmarea Diplomei - in 2005 - se va face pe baza unor evaluari ale unor experti. Eu sunt unul dintre acesti experti independenti care monitorizeaza evolutia situatiei si care recomanda daca statutul acesta special, care plaseaza intreaga zona sub umbrela Consiliului Europei, merita sa fie pastrat in continuare sau nu. Asta fac eu aici, in mijlocul acestei superbe salbaticii.
"Stiu foarte bine despre problemele care au aparut aici, despre braconaj si despre interesele enorme al caror teren de disputa e Delta"
- Faptul ca Europa este atat de interesata de conservarea Deltei Dunarii este o veste buna pentru romani. Ani de zile, din zona aceasta s-au primit semnale mai ales negative, legate de incalcarea protectiei ecologice: vanat si pescuit in exces, disparitia unor specii de pasari, constructii neautorizate etc. Care e situatia in prezent? Mergem spre bine sau mai curand spre rau?
- Ca sa va dezamorsez ingrijorarea, va spun de la inceput: spre bine, si lucrul acesta se vede cu ochiul liber. Deja faptul ca Delta a primit acest statut privilegiat inseamna ca lucrurile nu stateau asa de rau si ca meritau facute eforturi pentru pastrarea a ceea ce a ramas dupa perioada comunista, cand s-au facut unele erori. In al doilea rand, trebuie sa va spun ca eu vin in Romania de peste 30 de ani, ca am o imagine de ansamblu a ceea ce s-a petrecut in timp si pot sa afirm ca niciodata, ca in ultimii ani, nu s-a facut atat de mult pentru aceasta zona. Cercetarile si evaluarile noastre incearca sa fie exhaustive, sa-si ia informatiile din toate zonele, nu numai ecologic, dar si din punct de vedere al vietii oamenilor. Consiliul Europei este interesat ca nu numai pasarile si animalele sa o duca bine, ci si oamenii, si de aceea noi culegem informatiile din toate sursele posibile, de la pescari si oameni simpli, de la autoritatile locale, de la organizatiile nonguvernamentale de protectia mediului si de la experti in ecosisteme. Pentru ca zona sa se afle in echilibru, este nevoie si de armonie intre toate elementele, si eu cred ca s-au facut pasi importanti in aceasta directie. Stiu foarte bine despre problemele care au aparut aici, stiu despre braconaj si despre interesele enorme al caror teren de disputa este Delta Dunarii. Stiu ca uneori s-au facut presiuni colosale din directii oculte, pentru ca interesele economice private nu sunt totdeauna compatibile cu dorinta noastra de a proteja si a conserva biodiversitatea superba a Deltei, insa trebuie sa spun ca in ansamblu, batalia o castiga aceia care doresc o Delta curata, plina de peste si de pasari. Aceasta portiune de 2,5% din suprafata Romaniei reprezinta o piesa unica printre frumusetile naturale ale Europei, pe care Europa nu-si poate permite sa o piarda sau sa o neglijeze.
"Orice sistem, oricat de bun, determina si nemultumiri"
- Spuneti ca ati luat pulsul Deltei si in ceea ce ii priveste pe oameni, pe localnici, pe simplii pescari. Multi dintre ei sunt nemultumiti si ingrijorati de faptul ca mari suprafete de apa au fost concesionate unor particulari. Ce se va intampla cu ei? In Delta, oamenii au trait totdeauna din pescuit...
- Incerc sa-mi fac, pur si simplu, o imagine de ansamblu asupra problemei, ascultand pe toata lumea. Am pe de-o parte date obiective, indicatori ai unor lucruri care pot fi masurate: calitatea apei, numarul de pasari, sanatatea florei si a faunei, statistici asupra pisciculturii si a braconajului, si aceste date obiective imi spun ca ceea ce s-a facut s-a facut bine. Am pe de alta parte perceptii subiective, emotionale asupra unor lucruri si stiu astfel ca exista si nemultumiri. Orice sistem, oricat de bun ar fi, determina si nemultumiri. Este important insa ca suma nemultumirilor este cu mult mai mica comparativ cu ceea ce este apreciat. Intr-o zona atat de sensibila ecologic ca Delta Dunarii, este esential ca activitatea economica sa fie acordata cu interesul pentru conservarea mediului. Marii concesionari ai activitatilor piscicole sunt mult mai usor de controlat decat mii de pescari independenti, care actioneaza prin orice mijloace, oricand, oricum. Pescuitul scapat de sub control duce la diminuarea numarului de pasari si la deteriorarea intregului echilibru ecologic. In proiectele de dezvoltare si de conservare ale Deltei Dunarii sunt implicate structuri internationale importante - data fiind pretuirea de care aceasta zona se bucura -, iar acestea n-ar putea niciodata neglija factorul uman, fara de care Delta ar fi incompleta. Si ca sa intelegeti anvergura acestor proiecte, va spun ca Delta este protejata de multiple conventii internationale, ca este desemnata ca sit al Patrimoniului Mondial de catre Unesco, ca este desemnata ca Rezerva a Biosferei si face parte din Conventia mondiala a zonelor umede si ca toate acestea inseamna o gestionare transparenta si echilibrata a zonei. Factorul uman, micii pescari, n-ar putea fi niciodata neglijati in demersul de protejare a acestei zone exceptional de importante. Raportul meu, de pilda, va ajunge direct pe masa secretarului general al Consiliului Europei si va fi dezbatut de catre Consiliul de Ministri. La un asemenea nivel, nici o problema nu poate fi neglijata. Administratia Rezervatiei nu lucreaza singura, ci pe proiecte finantate de Banca Mondiala, de Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare si de unele dintre cele mai mari organizatii de protectia mediului din lume, cum este Wwf (World Wildlife Foundation), iar rezultatele se vad. Acolo unde acum 10 ani erau intinderi uscate de pe urma actiunilor distructive de pe timpul comunismului, acum sunt apa, stuf si pasari.
"Imi place felul in care traiesc taranii romani, intr-o maniera neinvaziva, prietenoasa cu natura"
- Credeti, deci, ca interesele localnicilor, ale pescarilor, pot fi satisfacute in acelasi timp cu cerintele de protejare a mediului si in acelasi timp cu dezvoltarea zonei...
- Fara nici o indoiala, pescuitul, turismul si dezvoltarea pot sa mearga mana in mana, si in acelasi timp, Delta sa ramana un paradis fabulos, cu peisaje cum nu mai exista in Europa si cu o bogatie a faunei si florei fara egal. Numai ca trebuie sa existe niste reguli si trebuie ca ele sa fie respectate. Nu poti pescui oricum, asa cum nu poti arunca gunoiul oriunde sau cum nu mergi pe partea stanga a soselei, daca toata lumea merge pe dreapta. Respectarea regulilor nu trebuie facuta din constrangere, ci din constiinta ca acest paradis trebuie protejat, ca unele lucruri odata distruse nu se mai pot repara, iar pierderea este necuantificabila, neexprimabila in bani. Faptul ca Europa si lumea recunosc Delta ca pe o valoare exceptionala ar trebui sa-i faca pe romani sa se simta norocosi si responsabili de ceea ce au.
- Mi se pare ca vorbiti despre Romania in general si despre Delta in special cu un oarecare atasament, cu o anumita caldura. Se datoreaza acest lucru faptului ca veniti aici de 30 de ani?
- Fara nici o indoiala, e vorba de un atasament puternic si poate mai mult decat atat. Stiti, eu sunt foarte legat de natura si poate ca de aceea mi-am ales aceasta meserie superba, pe care o fac cu pasiune. Calatoresc peste tot in lume, in cele mai splendide locuri, dar sunt unele in care revin mereu. Pe de alta parte, locuiesc in Elvetia, o tara cu care Dumnezeu a fost darnic, cu o natura superba, dar unde, din nefericire, presiunea umana, citadina, este enorma. Natura virgina este invadata pretutindeni de... civilizatie. Ceea ce caut eu in Romania, in Delta, in Carpati, in Bucovina, este tocmai acea natura inca neatinsa, in care oamenii traiesc in armonie cu copacii, cu animalele si cu cerul. Imi place felul in care traiesc taranii romani, de o maniera neinvaziva, prietenoasa cu natura. Cultura lor, traditiile, felul in care isi construiesc inca locuinte si biserici din lemn, adica din natura, toate acestea ma fac sa ma simt apropiat de Romania. Unde credeti ca pescarii mai fac barci din lemn sau acoperisuri din stuf in Europa, in afara de Delta? Sigur, sunt tari din Africa sau din America de Sud, in care toate acestea mai exista inca, dar de care, cultural vorbind, ma simt departe. In Romania, ma simt acasa, ca intr-o Europa arhaica, inca neatinsa de aripa unui progres distructiv. Acum 20 de ani, mi-am luat o casa in muntii Frantei, o casa asa cum imi doream, veche de 200 de ani, izolata in mijlocul naturii, si speram ca intr-o buna zi sa ma retrag acolo, in pace. Intre timp, in jurul casei s-a construit aproape un oras. Asa ca ma gandesc acum la o casa taraneasca in Carpati, pe-aici, pe undeva, in speranta ca Romania va avea intelepciunea sa nu repete aceleasi greseli pe care le-a facut Europa, acum zeci de ani.
- Si de-aici, unde plecati?
- In Noua Caledonie. Dar ma voi intoarce.