Cum le-o cere partidul, interesul sau mintea lor putina. Recent, cativa au pus de-o lege. Proiectul ingroapa obsesii care-i fac pe guvernanti sa scoata tunurile, centralele de apartament si debransatii.
Parlamentarii vor ca debransarile sa fie interzise. In plus, li s-a pus pata si pe centralele de apartament. Proiectul a ajuns acum intr-o comisie, insa parlamentarii par decisi sa-l puna pe masa presedintelui in cel mai scurt timp. Insistenta lor e suspecta. Poate ca vi s-a parut ca politicienii au suflete de gheata, ca nimic nu le topeste aerul plictisit de pe figura. V-ati inselat. Or avea ei suflete siberiene, dar cu caldura in case stau bine mersi. In blocul unde stau ei, nu se debranseaza nimeni. Pentru ca nu mai sta, de obicei, altcineva.
Atit centralele, cit si debransatii sunt rezultatul unui sistem, cel comunist. Decenii in sir, oamenii au platit la gramada cu bani si, uneori, cu propria sanatate pentru frigul din case. Frigul care venea, cum se stie, pe conductele termocentralelor, era un mesaj politic. Sistemul ii racordase la propria sa caldura, putin peste zero absolut. Apa calda apartinea mitologiei. Situatia nu s-a schimbat prea tare nici in vremurile mai noi. Aproape ca nu e roman fara un reumatism cronic. Reumatismul la romani e aproape la fel de raspandit ca lehamitea. Tot o grea mostenire. Intra in fisa postului. De platit, romanul plateste, plateste de se speteste ce binevoieste sa-i dea statul. Zeci de mii de familii s-au debransat, preferand caldura caminului in locul celei care vine pe tevi. Oricum, daca ar arde chitantele de intretinere, s-ar incalzi mai bine. Imediat ce vine iarna, cei mai multi romani intra in hibernare. De cele mai multe ori, batrani sau infirmi, ale caror pensii nu acopera nici macar pretul apei reci. Oricum, n-au dupa ce-o bea. A continua sa plateasca apa calda sau caloriferele abia dezmortite iarna ar insemna, de fapt, sa dea faliment. Caloriferul nu mai intra in cosul zilnic. Ceilalti, care stau ceva mai bine cu banii, au facut o rata sa-si puna centrala de apartament. Vor sa rupa cordonul ombilical care le leaga bugetul de familie de falimentul regiei nationale. Exemplul lor a fost contagios. Radet-ul e pe punctul sa se transforme din vaca de muls pentru smecheri in capra raioasa si rebegita de frig a tranzitiei. Rebeliunea locatarilor i-a speriat pe cei pentru care caldura, hrana si acoperisul deasupra capului reprezinta si astazi instrumente politice. Asa se explica faptul ca, de catva timp, mai toti membrii guvernului aveau, n-aveau treaba, isi dadeau cu presupusa despre cit de nocive ar fi centralele de apartament si cit de profitori ar fi cei care se debranseaza pentru a se incalzi pe de-a moaca, de la caldura vecinilor. Prin ziduri. Argumentul lor suprem este ca, de fapt, cei care stau la casa ar fi liberi sa se debranseze cand vor. Statul la bloc a fost transformat in blestem. Asa a fost preluat de la comunisti, asa trebuie sa ramana. Apartamentele celor care stau la case nu sunt ciuruite de tevile Radet-ului, iar locatarii de la vila nu profita gratuit de caldura venita din inima de foc a economiei noastre inca centralizate. Si mai e ceva ce Constitutia nu spune, dar spun parlamentarii. Proprietatea la curte ar fi altceva decat cea de la bloc. Adica daca stai la bloc trebuie sa te consolezi ca proprietatea ta este mai degraba o fictiune, de care dispune cine cum vrea. Dupa ce decenii in sir li s-a spus sa vina, sa-si paraseasca vatra casei parintesti, si sa stea la bloc unde-i cald si bine, oamenii au devenit captivii propriilor apartamente. Sunt prinsi intr-o colivie de pe gratiile careia se desprinde poleiala. Unii numesc asta libertate. Intre timp, au devenit publice conditiile in care doritorii pot iesi de sub dictatura radetilor. Kafka e un bland copil. European, acela.