Poate ceea ce am sa va spun vi se va parea un caz obisnuit, nimic iesit din comun, ceva la ordinea zilei, dar atunci cand ti-e dat sa traiesti momente de felul acesta nu poti sa nu simti o stare de revolta, de deznadejde si o imensa tristete.
Va voi spune povestea, din pacate adevarata, a bunicului meu, de 80 de ani. Un om voinic, in putere, independent si plin de jovialitate. Acum trei saptamani, cu cateva zile inainte de Paste, mergand la doctor pentru niste probleme renale, i s-a descoperit un cancer localizat la prostata, testicule si inca o tumora la vezica. Socul a fost enorm pentru familie, insa nu ne-am pierdut speranta, afland ca exista sanse de a se rezolva problema, macar pentru cativa ani, prin intermediul unei operatii. Adevarata problema insa a fost alta: refuzul doctorilor de a-l opera, sub pretextul ca "la 80 de ani, ce mai vreti?". Oare chiar trebuie sa ne aruncam batranii la gunoi? Oare chiar nu trebuie sa le dam o sansa atunci cand ea exista? Oare faptul ca sunt batrani ne da dreptul sa-i tratam ca pe nimicuri? Iar asta e numai inceputul povestii, pentru ca, evident, dupa ce toata lumea si-a primit darul, operatia a fost posibila, chiar de urgenta. A urmat o saptamana de stat la sectia de reanimare, timp in care doctorii care mi-au operat bunicul nu si-au facut aparitia decat sporadic, iar atunci nu scapau ocazia de a ne repeta istorii de genul: "Si tatal meu a murit la varsta asta", "Mosul asta ma streseaza cu durerile lui" si alte lucruri care dor cand sunt spuse unei familii cu asa un necaz. Complicatiile nu au intarziat sa apara: bunicul a inceput sa aiba probleme cu inima, tensiunea, lesinuri, insa doctorii, probabil multumiti ca si-au luat deja banul si dornici de a castiga un altul, au decis sa-l externeze. Fara sa aiba importanta faptul ca inca nu se putea tine pe picioare, fara sa tina cont de insistentele familiei de a-i schimba sonda care curgea de cateva zile, fara sa intereseze pe nimeni ca, in starea lui, bunicul nu putea face nici drumuri scurte, dar pana la spital! Au fost 3 zile grele: lenjerie schimbata de cateva ori pe zi, probleme de tensiune. Si iata ca a venit si faimoasa zi de mers la spital si de scos acea sonda cu probleme. Evident ca doctorii nu i-au dat nici o atentie, lucru care a inceput sa nu ne mai mire. Ajuns acasa, dupa aceasta "excursie" impusa de doctori, incepe sa aiba frisoane, dureri si sa faca febra. Vazand ca starea se inrautateste, sunam la Salvare, care evident ne intreaba varsta pacientului si simptomele. Si trece o ora, si trec doua, si trec trei, si starea bunicului se inrautateste: nu mai poate sa se miste, nu mai poate sa vorbeasca, este intepenit cu totul... accident vascular, probabil. Un alt telefon disperat la Salvare ii face pe cei de acolo sa ne trimita pe cineva care decide ca trebuie internat de urgenta, de data asta la neurologie. Cred ca nu trebuie sa explic nimanui cum s-au petrecut toate: bolnavul carat pana la Salvare de membrii familiei, intr-o patura, si apoi la spital: bani pentru brancardierii care uitau sa-l mai transporte de la o analiza la alta, bani la medicul de garda care nu voia sa-l interneze pe motiv ca abia a fost externat de cateva zile (da, asta a fost motivul!), bani pentru a i se gasi un pat in salon (evident, in cele din urma, s-au gasit mai multe paturi), bani pentru cel mai mic serviciu care ar trebui sa fie de datoria angajatilor spitalului. Acum, bunicul e internat la neurologie (avand totodata si o complicatie in urma operatiei) si nu ne ramane decat sa asteptam... Poate va fi bine, poate nu... Si multe, multe intrebari nu-mi dau pace: ce ii costa pe doctorii de la Spitalul Mi, unde a facut operatia, sa-l mai tina inca 3 zile internat, lucru care evita deplasarea pentru scoaterea sondei si probabil accidentul vascular? Cum pot judeca niste doctori ca starea unui pacient e stabila, cand are tensiunea oscilanta, cand lesina, cand are sangerari si cand inca nu se poate tine pe picioare? Ce doctori pot fi aceia care judeca omul numai dupa bani si varsta? Cu ce drept poate cineva decide daca un om trebuie sa moara sau nu? Si cu ce drept stabilim noi, cei care suntem inca tineri, varsta la care un altul poate fi exclus din societate, deci privat de orice drepturi, pe motiv ca "e prea batran"?
Ar putea cineva sa raspunda la intrebarea: ce este un doctor in Romania? Exista vreo legatura intre umanitate si medicina?
Aceasta este povestea bunicului meu, un om plin de putere, care, fara a i se acorda o mica sansa, a ajuns la pat, nerecunoscandu-ne si de nerecunoscut.
Cu stima,
Gabriela Ardelean
Sunt interesat sa aflu adresa prof. dr. Roman Moraru din Cluj, renumitul specialist ce trateaza diabetul. Va adresez aceasta intrebare intrucat stiu sigur ca audienta dvs. o va rezolva. Eu traiesc in Canada si oriunde merg, aici, in Toronto, mereu se vorbeste despre "Formula As"! Ba mai mult, la niste fosti colegi din Turcia, ce locuiesc in Australia, le-am scris sa citeasca revista si au ramas surprinsi de valoarea ei, nevenindu-le sa creada ca se editeaza in... Romania!
Sanatate, multa sanatate realizatorilor, colaboratorilor si cititorilor excelentei reviste care este "Formula As"!
Cu mult respect,
Nick Carabas - Toronto, e-mail: zimani97@sympatico.ca