Cateva dintre initiative merita comentate, pentru a intelege in ce fel de tara traim. Anuntarea lui Mircea Geoana (ministru de externe in guvernul condus de Nastase) drept candidat Psd la Primaria Bucurestiului semnaleaza ca miza alegerilor locale 2004 este enorma. Iar castigarea Capitalei este fie o cheie pentru generale, fie o buna transee. Multora li se pare candidatura lui Geoana la primarie drept o retrogradare. Este o prejudecata. Sau o perceptie gresita. Exista un precedent: Traian Basescu, actualul primar si presedinte al Partidului Democrat. Si el a fost ministru al transporturilor inainte de a intra in celebra cursa pentru Primarie. Dupa ce a castigat in 2000 batalia pentru Bucuresti impotriva candidatului Psd, doctorul Oprescu, Basescu a capatat o asemenea autoritate, incat a invins si in batalia cu presedintele si fondatorul propriului partid, Petre Roman. Cu toate ca fusese ministru de externe inainte, Adrian Severin nu a reusit sa-si doboare acelasi sef din fruntea partidului cand a purtat o batalie asemanatoare. Din pozitia de primar general, Basescu a tinut aproape patru ani un permanent sah la guvern, primul ministru si partidul de guvernamant. Obtinerea aceleiasi pozitii i-a adus lui Victor Ciorbea, dupa victoria din 1996 impotriva celebrului tenismen Ilie Nastase, candidatul Pdsr, o asemenea autoritate, incat peste cateva luni avea sa fie nominalizat prim-ministru in guvernul coalitiei Cdr-Udmr-Pd-Psdr. Una dintre marile erori ale carierei politicianului Pntcd a fost de a nu fi acceptat - dupa ce a fost fortat sa demisioneze din functia de prim-ministru, din pricina santajului Pd care a dus apoi la ruinarea coalitiei - sa se intoarca in functia de primar general al Capitalei. Dupa functia de presedinte al Romaniei, pozitia de primar general al Bucurestiului necesita numarul cel mai mare de voturi.
Chiar daca nu se pricepe la administratie locala, Geoana a petrecut suficient timp in Sua pentru a fi aflat acea regula de trei simpla a guvernarii "all politics is local" ("orice politica este locala/ se face la nivel local"). Colegii sai din Psd nu au invatat-o, nu pentru ca nu ar figura in orice manual de introducere in stiinta politica sau guvernare, ci pentru ca nu le-a pasat vreodata de interesul public si nici nu si-au pus problema de a lucra in serviciul cetateanului. Nici nu au fost vreodata educati in acest sens si nici admonestati pe linie de partid pentru a servi interesul public. Ar fi o greseala sa credem ca adversarii lor politici ar fi facut altfel. Desigur, in mod mai izolat decat oazele din desert au existat si politicieni ai unor partide care au lucrat si pentru comunitate. Indiferent ca va reusi sau va esua, in scurta vreme increderea opiniei publice in ministrul de externe va scadea dramatic. Chiar daca ar fi ales, pentru a reusi la Bucuresti ar trebui ca intregul sau partid sa lucreze in interes public, ceea ce nu intra in formula genetica a politicienilor pesedisti. Propulsarea lui Geoana in cursa confirma profunda ambiguitate si duplicitate a Psd. Pe de o parte, ea intareste indoielile opiniei publice privind capacitatea Romaniei de a incheia negocierile in 2004, pe care Nastase le anuntase drept prioritatea nr. 1. Pe de alta parte insa, ea survine dupa incheierea unor contracte avantajoase pentru europeni (Airbus, autostrada Bucuresti-Brasov), care ar putea sa atraga sprijinul unor grupuri de interese mai puternice decat eurobirocratii care evalueaza capitolele de integrare, si atunci integrarea a intrat deja pe o cale in care meritele reale nu mai conteaza. Fie ca va pierde, fie ca va iesi invingator din confruntare, Geoana este indepartat o vreme din pozitia de prim-ministru aspirant, la care putea sa spere, daca Nastase iesea presedinte si daca Psd ar fi cucerit din nou primul loc in alegerile parlamentare.
Prin contrast, candidatura actualului ministru de interne la Primaria Clujului pare mai realista. Ioan Rus are experienta in materie de administratie locala: inainte de 1989 a fost seful centrului universitar Cluj pe linie Asc, apoi a detinut functii importante in ierarhia Fsn-Pdsr la nivel municipal si judetean, ca sa nu mai vorbim despre portofoliul sau largit din ultima vreme, care a inclus si administratia publica, toate fiind dublate de o avere dobandita in afaceri facute (direct sau indirect) la nivel local si regional. Ca ministru de interne, Rus are realizari remarcabile, de la eforturile incununate de succes pentru circulatia libera a romanilor in spatiul Schengen pana la lovituri importante date crimei organizate. Toate acestea nu se transfera insa in mod automat in popularitate la nivel local. La Cluj, ca si la Bucuresti sau Timisoara, Psd nu a reusit niciodata sa castige alegerile, chiar daca a invins in alegerile generale sau pentru sectoarele Capitalei. Mai mult decat miza castigarii a cat mai multor primarii sau consilii, partidul condus de Adrian Nastase este obsedat de aceste tabuuri locale, unde o populatie urbana partial sofisticata si greu de convins a preferat sa voteze pentru candidati precum Funar (Punr, mai tarziu Prm), Basescu (Pd), Ciuhandru (Pntcd). Fiecare dintre acesti primari aflati in functie sunt personalitati accentuate, fie pe linia unei charisme de tip nationalist sau populist, fie pe linia corectitudinii democratice si a apararii cu demnitate a ultimei redute taraniste. Ei si-au castigat (sau chiar pastrat) functia in primul rand datorita calitatilor personale si a unui tip special de orientare a electoratului local, iar abia dupa aceea datorita apartenentei la un partid. Pentru Psd ar fi o mare performanta daca ar castiga in oricare dintre aceste locuri. Daca asta nu se va intampla nici in 2004, va fi un semnal ca anumite orase mari din Romania resping partidul unic chiar si ca ipoteza.
Partidul Social Democrat va suferi pierderi importante anul acesta, mai ales la nivelul numarului de localitati controlate. In mod nedemocratic, partidul de guvernamant a fortat primari si consilieri alesi pe listele altor partide sa treaca la Psd, ceea ce a atras o dominatie pesedista de 80-95% in unele judete, cu mult peste cota de simpatie populara. Surprizele vor veni mai ales din mediul rural, unde pesedistii au controlat situatia oarecum traditional. Daca in perioada 1992-1996 s-a ajuns la sfarsitul dominatiei fesenisto-pedeseriste prin succesele obtinute de opozitie in centrele urbane mari si mijlocii (acum dominate de Psd, cu exceptiile semnalate si alte cateva), acum reechilibrarea scenei politice va porni din mediul rural. In lunile din urma am fost in multe judete si localitati din tara, unde am luat pulsul unei schimbari politice petrecute sub ochii nostri. Prin urmare, exista potentialul unei a treia alternante guvernamentale, dupa schimbarile din 1996 si 2000. Dar pentru ca aceasta potentialitate sa devina realitate este nevoie in primul rand de voturile nehotaratilor, precum si de anumite schimbari ale preferintelor de vot ale celor care nu sunt partizani politici fanatici.