Lectia finlandeza de social-democratie

Ion Longin Popescu
O stire in aparenta ciudata a facut nu demult inconjurul Globului: un finlandez a fost amendat pentru depasirea vitezei legale pe autostrada cu incredibila suma de 170.000 de euro!

Cum a fost posibil? Iata raspunsul: fiind cu adevarat un stat social-democrat, Finlanda practica o discriminare vadita intre amenzile primite de bogatasi si amenzile primite de saraci. Este vorba, desigur, de amenzile de circulatie. Cautandu-l in computer, politistii au gasit ca finlandezul ghinionist are o avere de circa 6 milioane de euro. Pornind de aici, au facut calcule legale si au ajuns la cifra de mai sus. Poate va intrebati cum a fost posibil sa ajunga politistii, prin computerul de la bordul masinii lor, la situatia financiara a contravenientului. Gratie unei traditii profund social-democrate, tarile nordice - Finlanda, Suedia, Norvegia - practica o transparenta totala in legatura cu averile care depasesc media si in general cu situatia financiara a fiecarui cetatean. Nemaivorbind de politicieni si de rudele lor, ale caror averi sunt inregistrate pana la centima, informatiile fiind accesibile oricui pe Internet. Spre exemplu, daca un ministru isi cumpara mobila noua pentru dormitor, o camera de filmat cand pleaca in vacanta sau o instalatie noua de incalzire pentru casa de la munte, negresit acestea vor fi trecute in declaratia sa publica de avere. In concluzie, premisa unei amenzi atat de ridicate in cazul amintit este limpede: cine isi permite sa incalce legea trebuie sa plateasca in functie de cat de groasa ii este punga si de cat de luxoasa ii este masina!
Ne putem oare imagina, "transpusa" in Romania, o astfel de reglementare justitiara? Posesorii de masini de lux de sute de cai putere iti sufla deseori in ceafa pe sosele, amenintand, cu luminile aprinse, sa treaca peste tine daca te afli la volanul unei masini normale, din cele pe care le conduce majoritatea romanilor. Depasirea vitezei a ajuns, pentru feciorii de bani gata mai ales, un sport periculos. Statisticile politiei arata ca majoritatea accidentelor sunt facute de tineri la volanul unor superautomobile Bmw, Vw, Porsche, Jaguar, Mercedes. Ideea ca posesorii acestor bolizi ar trebui sa plateasca amenzi in functie de averile lor sau ale parintilor poate parea, desigur, de stanga, dar social-democratia occidentala este indubitabil de stanga. In comparatie cu acest tip de guvernare, existent in multe din tarile Uniunii Europene, asa-zisa social-democratie romaneasca, cu baronii si magnatii ei de mucava, nu e mai mult decat o margica ouata de celebra gaina din povesti. Unul dintre deputatii partidului de guvernamant a platit recent pentru viata unui copil de 15 ani 500 de milioane de lei pe care i-a oferit familiei indurerate si amarate. Cata amenda a platit acest domn pentru a fi condus cu viteza prin Bucuresti si cu o alcoolemie de 0,7 la mie, o masina de lux de la Camera Deputatilor? Tot atat cat ar plati un ghinionist treaz, dar conducand un Trabant. Este oare corect? Sa ni-i imaginam pe multi dintre multimilionarii nostri in dolari platind amenda pentru viteza de 105 km pe ora in localitate. Ar scoate cu aroganta din portofel, sfidandu-i pe politisti, o infima parte din banii de buzunar pe ziua aceea. In acest timp, un somer conducator de Dacie 1300 ar achita, pentru aceeasi contraventie, pe putin trei sferturi din si asa mizerabilul lui ajutor lunar. Nu degeaba au protestat soferii impotriva cresterii cuantumului amenzilor de circulatie. Milioanele propuse in urma cu un an de Ministerul de Interne ar impovara in mod insuportabil bugetul familiei fiecarui sofer din clasa de jos sau de mijloc. Dar ar cantari cat un fir de nisip in bugetul imbogatitilor peste noapte. Pentru ei, nici o amenda din sistemul actual nu e prea mare, deci nu vor simti niciodata efectul "educativ" si coercitiv al acesteia.
Pana la urma, este discutabil daca lectia finlandeza de social-democratie ar avea vreo sansa sa fie aplicata vreodata pe malurile Dambovitei. Chiar si transparenta absoluta legata de averi ar parea unora de pe la noi exagerata, iar statul ar fi asimilat cu manie unui Big Brother care ia pielea de pe bogati. Pe de alta parte, ar fi destule voci care ar incrimina incalcarea drepturilor omului. Nici din punct de vedere al Dreptului civil nu ar fi totul in regula. De aceea, mi se pare mai comod sa spun ca discriminarea soferilor in functie de avere nu este altceva decat o gaselnita destul de exotica, un fapt divers din era comunicatiilor fara frontiere.