Poseda 80% din rezervele de petrol ale Americii de Sud. Cu patru milioane de barili pe zi, ocupa locul opt in lume intre tarile producatoare si locul cinci intre cele exportatoare de petrol. Dar, ca multe tari din partea asta a lumii, Venezuela este mereu prada convulsiilor politice, economice si sociale. Inegalitatile ei sunt revoltatoare. Protestele de strada, conducatorii autoritari tentati de totalitarism, populismul politicienilor bulverseaza si fragilizeaza institutiile statului. Coruptia cangreneaza intreaga societate. In Venezuela, tara bogata atinsa de biciul recesiunii, cu milionari multi si cu milioane de defavorizati, mizeria e la ea acasa. 80% din populatie traieste sub pragul saraciei. Prapastia dintre bogati si saraci este strigatoare la cer. Criminalitatea bate toate recordurile. Anul trecut, la nivelul intregii tari, s-au inregistrat 25 de crime pe zi si cateva mii de jafuri armate pe luna.
In acest context, venezuelanii sunt pe cale sa revolutioneze justitia si chiar religia. "Sa nu furi" este una din cele zece porunci gravate pe tabla de legi incredintata de Dumnezeu lui Moise. Aceasta porunca vor s-o amendeze autoritatile de la Caracas. Noua lege propune o forma de clementa fata de cei care fura din necesitate! Cu conditia sa nu ucida! Noua porunca, cea de-a unsprezecea, ar putea suna asa: "Daca ti-e foame sau esti bolnav, fura, dar sa nu ucizi".
Culmea, aceasta a unsprezecea porunca este propusa si sustinuta de un judecator de la Tribunalul Suprem, insarcinat cu reforma codului penal. Populist cat cuprinde, calul lui de bataie este lupta impotriva saraciei. Si se bucura de mare simpatie in randurile dezmostenitilor soartei. Dupa el, in cazul saracilor, furtul nu mai este un delict, e o problema de supravietuire. "Cine poate condamna un tata care fura o bucata de paine pentru a astampara foamea unui copil?", intreaba el, batand in struna sensibila a retoricii populiste. Necesitatea, foamea, boala ar trebui sa faca legea, in virtutea faptului ca, nu-i asa, scopul scuza mijloacele! Iar cand scopul e astampararea burtii, musai ca Justitia sa inchida un ochi.
Oare? Propunerea a starnit controverse si un cor de proteste. Cum si acolo se vorbeste mult, in vorba au intrat juristi, clerici, politisti, politicieni guralivi, analisti si moderatori de televiziune mintosi. Tot tacamul, ca la noi! Posibilul "permis de a jefui" ar putea legitima delincventa si criminalitatea. De aici incolo, orice e posibil intr-o democratie fragila, cu multe si mari inegalitati sociale.
Nu stiu altii cum sunt, insa eu, cand ma minunez de toate cate se intampla in lume, ma gandesc la Romania mea. Ca Dinicu Golescu. Sigur, Romania nu e Venezuela. Bunaoara, n-are atata petrol si nici jungla, desi la legea junglei s-ar putea sa fim la paritate. Despre saracie, coruptie, justitie, politie, mafie politico-financiara nu ma pronunt, ca sa nu intru in conflict cu social-democratia damboviteana! Dar daca ideea celei de-a unsprezecea porunci ar bantui si la noi, oare de ea n-ar profita, ca de obicei, saracii bogati de partid si de stat? Parca aud un parlamentar, avocat specializat in apararea leprelor care devalizeaza banci: Onorata instanta, clientul meu e un hot, dar a furat de foame! Doua mii de miliarde de lei? Ii era foame de icre negre! Si Mercedesul? Si vilele? Nu se putea duce cu metroul sa cumpere icre negre si nici sa le manance intr-un apartament confort doi!
Ma opresc aici. Prea gandesc urat despre tara! Sa-mi fie rusine! O fi jale in Venezuela, insa la noi infloresc trandafiri! Bine, dar nu de tara e vorba, ci de ei! Ei sunt tara? Da, ei sunt tara! Daca Ceausescu era, de ce nu si Vanghelie, primarul "care este"? Si daca lor nu le e rusine, mie de ce sa-mi fie? Alta intrebare neobrazata. E cazul sa pun punct. Punct!