- Distinsul si mult pretuitul rabin al comunitatii evreiesti din Timisoara s-a grabit sa plece la cer, inaintea publicarii interviului pe care l-a acordat revistei "Formula As". Pastrandu-i cu emotie in minte, distinctia rara si amabilitatea deosebita, ne exprimam regretul fata de disparitia unei personalitati de exceptie, pretuita deopotriva de credinciosii de rit mozaic, dar si de elitele spirituale si politice din Romania. Cetatean de onoare al Municipiului Timisoara, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania, decorat de presedintele Ion Iliescu cu medalia "Steaua Romaniei in grad de cavaler", dr. Ernest Neumann a pastorit viata comunitatii evreiesti din Banat vreme de 63 de ani. Dialogul acordat revistei "Formula As" s-a purtat in luna aprilie, la sediul rabinatului, aflat in vechiul centru istoric al superbului oras de pe Bega -
Despre minuni
"Cine nu crede in minuni nu crede nici in istoria evreilor"
- Desi poate parea indrazneata, prima intrebare pe care v-o adresam se refera la unele evenimente neobisnuite, intamplate in stravechiul cimitir evreiesc din Timisoara. Scrisori venite pe adresa redactiei ne informeaza ca mormantul unui ilustru predecesor al Excelentei Voastre, rabinul Oppenheimer, implineste nu doar rugaciunile credinciosilor de rit mozaic, ci si pe acelea ale unei multimi de romani ortodocsi, veniti din toata tara, in speranta ca necazurile isi vor afla rezolvare si suferinta lor va ajunge la un liman...
- Intr-adevar! Sunt la curent si eu cu ceea ce se intampla acolo, in Cimitirul Evreiesc, vechi de peste 300 de ani. Multi oameni de diverse credinte vin la mormantul rabinului Oppenheimer si se roaga pentru sanatate si reusite. Pentru a intelege acest fenomen, trebuie sa va spun o poveste putin mai lunga. Cavoul unui rabin se numeste "ohel", ceea ce, in limba ebraica, inseamna "cort". Obiceiul de a te ruga la "ohel"-ul unui rabin vine din traditia iudaica de a merge la "Zidul Plangerii", care reprezinta ultimele ramasite ale vechiului Ierusalim, daramat de romani in anul 70 dupa Hristos. Visul oricarui evreu din diaspora este sa atinga cu mainile sale acest zid, macar o data in viata. Rabinul Oppenheimer este cel dintai lider spiritual atestat istoric al comunitatii evreiesti din Banat, dar nu se cunoaste exact anul mortii sale. Daca luam in considerare faptul ca mormantul cel mai vechi din cimitirul evreiesc de la Timisoara dateaza din anul 1633, putem presupune ca rabinul Oppenheimer a trait pe aceste meleaguri inca inainte de 1700. Istoricii sustin ca, in a doua jumatate a secolului al Xvii-lea, Timisoara a fost lovita de o epidemie de ciuma neagra. In traditia comunitatii noastre locale, se spune ca slujbele religioase si rugaciunile puternice ale acestui rabin, devenit o figura aproape legendara, au reusit sa opreasca raspandirea epidemiei, salvand nenumarate vieti. Legenda sa a crescut pe masura trecerii timpului, iar venerarea mormantului se petrece de foarte multa vreme. In 1941, cand am ajuns eu la Timisoara, exista acelasi obicei si presupun ca el dateaza inca de la moartea rabinului. S-ar putea doar ca pelerinajele la "ohel"-ul sau sa se fi inmultit in ultimii ani, pentru ca si noi, evreii, ca si dvs., crestinii, avem nevoie de minuni, in functie de problemele sau nevoile cu care se confrunta fiecare dintre noi. D-l Laszlo Kelemen, administratorul cimitirului nostru, mi-a confirmat ca, mai ales dupa Revolutie, numarul pelerinilor care vin la mormantul rabinului Oppenheimer a crescut simtitor. Oamenii vin si se roaga, aprind lumanari sau depun in cavou chiar mesaje scrise, asa cum fac si catolicii la icoanele Sfantului Anton. Credinciosii de rit mozaic aseaza cate o pietricica, in mod simbolic, pe capacul cavoului, in amintirea "Zidului Plangerii".
- Exista si in lumea iudaica aceasta credinta in minuni, asemanatoare cu a crestinilor?
- Ben Gurion, fondatorul statului contemporan Israel, spunea: "Cine nu crede in minuni nu crede nici in istoria evreilor!". Eu, personal, sincer sa fiu, cred mai putin in minuni contemporane, daca le pot numi astfel, desi nu le contest nici o clipa. Pentru mine, ultima mare minune, dupa 400 de ani de robie egipteana a evreilor sau dupa holocaustul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ramane insasi supravietuirea poporului evreu, pana in zilele noastre.
Despre istorie
Acasa, printre prieteni de o viata
- Cat de mare era comunitatea evreiasca din Banat, pe vremea rabinului Oppenheimer?
- Inainte de a va raspunde direct la aceasta intrebare, trebuie sa fac o precizare. Dupa 1492, care este un an important in istoria diasporei noastre, evreii izgoniti din Spania s-au imprastiat in intreaga Europa. Dupa un secol si mai bine, unii dintre acestia, trecand prin Salonic, au urcat spre nordul Peninsulei Balcanice si au ajuns in Tarile Romane. Ei sunt cei dintai locuitori de origine semita care au calcat pe pamanturile vechii Dacii. In Banat, atestarea lor istorica dateaza dupa anul 1600. Dupa informatiile istoricilor nostri, prima comunitate evreiasca din Timisoara numara circa 42 de familii. Ei aveau o "baie rituala", asa cum cere traditia noastra, mai aveau un rabin (cel pe care l-am evocat), pentru pastrarea invataturii lui Moise, si mai aveau un "haham", pentru taierile ritualice de animale. In timp, comunitatea evreilor din Timisoara, in special, si a celor din Banat, ca si din intreaga Romanie, in general, a urmat, in mic, ceea ce s-a intamplat, in mare, cu toata diaspora noastra. Momentul de crestere maxima a fost inregistrat in perioada interbelica. Dupa majoritatea estimarilor, la acea data, in lume, traiau aproximativ 18 milioane de evrei, dar au disparut 6 milioane in urma holocaustului. In "Romania Mare" (deci, inclusiv Basarabia si Bucovina de Nord) traiau peste 850.000 de evrei. Dupa Al Doilea Razboi mai ramasesera doar 420.000. In Ardealul de Nord, din 175.000 de evrei deportati s-au mai intors acasa numai 25.000. In anul 1939, la Timisoara, traiau circa 12.000 de evrei. Conform recensamintelor noastre, astazi, in Romania, au mai ramas doar 7800 de locuitori de rit mozaic, iar numai 400 dintre acestia, la Timisoara...
- Cifre dramatice! Cum arata viata evreilor timisoreni in perioada interbelica, fata de ceea ce stim ca a urmat?
- N-as putea sa fac decat o evocare de ordin general, fiindca eu am sosit la Timisoara, asa cum va spuneam si la inceput, acum 63 de ani, in timpul rebeliunii legionare. Civilizatia europeana exemplara a orasului nu avea nici o legatura cu barbaria acelor timpuri. Desigur, fiecare medic sau avocat era obligat sa-si puna "steaua lui David" pe firma cabinetului. Acelasi lucru era valabil si pentru proprietarii de magazine. De fapt, orice evreu trebuia sa poarte acest "stigmat", cum era considerat pe atunci. Dar legaturile de prietenie, fie interetnice, fie interconfesionale, continuau sa existe. Dupa razboi, a sosit "paradisul comunist". Trebuie sa mentionez aici figura exemplara a doctorului Moses Rosen, care a fost rabin sef in Romania vreme de 46 de ani, in perioada extrem de dificila a dictaturii comuniste. Lui i se datoreaza faptul ca personalul clerical al comunitatii noastre a fost cel din urma care a parasit Romania, asa cum un capitan de nava paraseste ultimul corabia, inaintea naufragiului.
- Dar dvs. de ce ati ramas?
- Atata vreme cat mai exista cateva familii de evrei in Timisoara, locul meu este aici. In plus, aici ma simt acasa, am prieteni de-o viata si aici imi voi sfarsi zilele.
Despre iertare
"Banatenii sunt cei mai europeni dintre locuitorii acestei tari"
- Aparent, se incheie un mare ciclu istoric: evreii din Banat au ajuns, numeric vorbind, aproape la dimensiunile primei comunitati atestate istoric, acum peste trei veacuri, pe vremea legendarului rabin Oppenheimer. Cum traiesc putinii evrei ramasi la Timisoara, astazi?
- Se cuvine sa fac o mentiune: evreu esti considerat in primul rand dupa originea mamei! Asa este legea noastra. Ceilalti, numiti "apartinatori evrei", intregesc comunitatea noastra pana la 700 de membri. Avem o singura sinagoga deschisa, exista un "serviciu divin" zilnic, dimineata si seara, cu acel minim necesar de prezenta care este de 10 persoane, dupa cum ne obliga traditia, avem un "restaurant ritual", in care mancam numai produse "casher", adica "pure" din punct de vedere religios, am infiintat Oter-ul, adica Organizatia Tineretului Evreiesc din Romania, care are o filiala si la Timisoara, avem un "Club al Tineretului", ne intalnim periodic aici, la sediul comunitatii, in fine, desfasuram activitati sociale de caritate si intrajutorare. Acesta este, pe scurt, "portretul robot" al comunitatii noastre.
- Se vorbeste foarte mult la Timisoara despre ecumenism in plan religios si se simte o atmosfera europeana, relaxata, fara tensiuni sociale sau conflicte etnice. Carui fapt credeti ca se datoreaza acest lucru?
- Cu toate avatarurile istorice mai recente, adica Al Doilea Razboi si ocupatia germana, urmate de comunism, aici, la Timisoara, au fost indepartate barierele despartitoare intre etnii, indiferent ca e vorba de romani, maghiari, svabi, evrei ori chiar sasi. Asta deosebeste comunitatea de aici de alte comunitati locale din Romania, iar eu pun aceasta realitate pe seama faptului ca banatenii sunt cei mai europeni dintre locuitorii acestei tari. Nu degeaba se spune: "Banatu-i fruncea"! Cat priveste ecumenismul, din punct de vedere religios si confesional, toti liderii cultelor din Timisoara se intalnesc, de cateva ori pe an, in acelasi lacas religios, si oficiaza cate o slujba impreuna, ceea ce reprezinta un unicat in Romania! De cate ori sunt intrebat cine este cel mai bun prieten al meu, raspund invariabil: mitropolitul Corneanu. Ne aflam impreuna aici din 1948, anul venirii sale la Timisoara. De altfel, Inalt Preasfintia Sa a devenit personalitatea numarul unu a intregii regiuni, recunoscut ca atare de toata lumea laica, profana sau clericala. Eu sunt doar decanul de varsta... Ne intalnim periodic si vorbim deseori la telefon, fiindca nu luam nici o hotarare majora fara sa ne sfatuim...
- Ce relatie pastreaza comunitatea dvs. cu evreii de pe alte meleaguri?
- Normala. Ne scriem, primim vesti. Evreii plecati din Banat au ajuns nu doar in Israel si in vestul european, ci si in Sua, Australia sau chiar Africa de Sud.
- Cei plecati mai revin?
- Da, mai ales in vizita la morminte. Cu acest prilej, unii dintre ei trec si pe la "ohel"-ul rabinului Oppenheimer. Altii isi revad locurile tineretii sau prietenii de altadata.
- Care este viitorul acestei comunitati?
- Tinerii pleaca, aidoma multor romani de varsta lor, cautand oportunitati profesionale in tari mai bogate. Natalitatea etniei noastre este aproape inexistenta, in clipa de fata, in Banat. Moartea nu sta pe loc, iar in acest ritm vom disparea definitiv din Romania, de data asta pe cale pasnica.
- S-au inchis ranile trecutului? Au iertat evreii?
- In Tora scrie: "Sa nu cunosti ura, sa nu cunosti razbunarea!". Si tot acolo, in alt paragraf, este enuntat acelasi indemn ca si la crestini: "Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!". La acest enunt, un intelept al Talmudului a adaugat: "Aceasta este legea suprema!". Cand am primit un "Premiu de Excelenta" din partea Federatiei Mondiale a Comunitatilor Evreiesti, am marturisit ca, in adancul sufletului meu, sunt gravate cu sange indemnurile "Iarta!", dar "Nu uita!", ca sa nu se mai poata repeta vreodata barbariile pe care le-am trait. Da, evreii au iertat pentru totdeauna, fiindca alaturi de crestini, arabi sau celelalte religii, avem acelasi Creator care sta deasupra capetelor noastre.
- Excelenta Voastra, am inceput interviul discutand despre minuni. Haideti sa-l incheiem la fel! Care ar fi, pentru toti evreii, cea mai mare minune ce s-ar putea petrece in ziua de azi?
- In Cele cinci carti ale lui Moise, numite, pe scurt, Tora, care reprezinta, de fapt, primele cinci capitole din Vechiul Testament, exista 613 porunci. In 248 dintre ele se spune ce ai voie, iar in celelalte 365, ce nu ai voie sa faci. Daca fiecare porunca ar fi respectata de toata lumea, Edenul s-ar intoarce pe pamant!
Foto: Ion Longin Popescu