Prof. univ. dr. ing. Ilie Onica, nascut la Petrila in 1956, este profesor de Exploatari Miniere in cadrul Facultatii de Mine a Universitatii din Petrosani. Doctor in stiinte tehnice, cu studii aprofundate de inginerie miniera si civila la Scoala Superioara de Mine din Nancy, Franta, este unul dintre cei mai importanti specialisti romani in domeniul exploatarilor miniere, al geomecanicii aplicate si ingineriei mediului. A publicat numeroase lucrari stiintifice si este autorul unor valoroase inventii. Cunostintele sale vaste in domeniul mineritului si ingineriei mediului il recomanda drept unul dintre specialistii care ar trebui in mod obligatoriu consultati de catre ministerele Mediului si Industriilor, inainte de a fi luate importante hotarari privind mineritul si protectia mediului la standarde europene. Cele mai recente dintre calculele sale fac trimitere la proiectul de la Rosia Montana. In viziunea profesorului Onica, pericolele nascute din eventuala implementare a acestei "Godzile" a mineritului european sunt infricosatoare.
"Chiar daca s-ar folosi tehnologii fara cianuri, exista alte surse de poluare fizico-chimica foarte grave, pentru care nu exista solutii tehnice"
- Cum vedeti dvs., ca specialist in inginerie miniera, punerea in exploatare a unui mega-proiect de talia celui propus de compania "Gold Corporation" la Rosia Montana?
- Daca privim acest proiect din punctul de vedere al specialistului in inginerie miniera, trebuie sa spun ca deschiderea unei unitati economice miniere de proportia celei propuse de "Rosia Montana Gold Corporation", cu o capacitate de productie de peste 13 milioane tone pe an, este o adevarata provocare, visul oricarui inginer minier. Problemele tehnice si tehnologice de exploatare, problemele economice, de mediu etc., care apar in aceste conditii, la care, bineinteles, se pot adauga si avantajele economice corespunzatoare, satisfac orgoliul profesional al oricarui specialist. Cu atat mai mult pentru noi, cadrele didactice specialiste in ingineria miniera si ingineria mediului de la Petrosani - unde functioneaza singura Facultate de Mine din tara -, punerea in exploatare a unui astfel de proiect ar fi o sursa importanta de alimentare a cercetarii, si nu numai, pe parcursul catorva zeci de ani, chiar si dupa incetarea activitatii acestui proiect. Cu toate acestea, suntem obligati sa ne intrebam: cu ce pret?
- Intr-adevar, d-le profesor, care ar fi pretul platit de Romania si care ar fi impactul asupra mediului din Tara Motilor?
- S-a insistat foarte mult pe poluarea chimica generata de utilizarea cianurilor. Desi putem fi de acord ca acest risc este relativ mai redus la nivelul uzinei de preparare, unde eventual se vor folosi tehnologii moderne, totusi, trebuie sa mentionam ca manipularea unei cantitati de aproape 200.000 de tone de cianuri, pe o perioada de peste 13 ani, nu exclude contaminarea mediului ca urmare a erorilor umane sau eventualelor catastrofe naturale. Daca evidentiem faptul ca o inghititura de solutie, in concentratie de 2% cianura, detine o toxicitate ce provoaca moartea unui om in cateva zeci de secunde, este un argument suficient de serios pentru a lua in calcul existenta unui risc de contaminare, oricat de redus ar fi el. Apoi, nu trebuie sa uitam accidentul de la Baia Mare, din anul 2000, provocat de scurgerile de cianuri in Tisa, care a declansat un adevarat scandal international si este considerat, putin cam exagerat dupa unii, "cel mai mare dezastru ecologic din Europa, dupa Cernobil". Din pacate, in lume, se mai pot da multe exemple similare, cum ar fi contaminarea grava cu cianuri a raului Alamosa din Sua, in 1992.
- In conditii ideale, cand riscul de contaminare cu cianuri ar putea fi eventual diminuat, ce alte surse de poluare vor exista la Rosia Montana si la celelalte cariere?
- Chiar daca cianura ar fi anihilata total si chiar daca s-ar folosi tehnologii fara cianuri, exista alte surse de poluare fizico-chimica foarte grave. Pentru acestea nu exista solutii tehnice, mai ales din cauza suprafetei de impact foarte extinse - terenul ocupat de cariera, de iazul de decantare si de haldele de steril va avea o suprafata mai mare de 3000 de hectare! Dar tinand seama de vectorii de transport ai substantelor poluante - respectiv curentii atmosferici, apele subterane si de suprafata -, aria de impact ambiental se poate intinde pe o raza de sute de kilometri. Cum in aceasta zona de impact ambiental exista asezari umane importante, unele chiar urbane (Abrud, Campeni, Zlatna, Alba-Iulia etc.), decizia de punere in exploatare a unui proiect precum cel de la Rosia Montana mi se pare cel putin iresponsabila.
"Solutiile de depoluare propuse de Companie au o eficienta redusa"
- Care vor fi, in aceste conditii, cele mai importante surse de poluare atmosferica in Apuseni?
- In primul rand, gazele rezultate din folosirea explozivilor! Acestea vor contamina, in urma precipitatiilor, solul si apele subterane si de suprafata. Exploatarea integrala a zacamantului aurifer de la Rosia Montana impune detasarea unui munte de steril si minereu de aproximativ 500 de milioane de tone, folosind energia a 200 de mii de tone de explozivi! Reactiile chimice generate de aceasta cantitate de explozivi determina eliminarea in atmosfera a sute de milioane de metri cubi de gaze, dintre care multe sunt foarte toxice, cum ar fi monoxidul de carbon si oxizii de azot. Un asemenea iad va genera, de asemenea, o uriasa cantitate de caldura, estimata la peste 800 de miliarde de kJ pe intreaga perioada a exploatarii. Pe langa gaze si emisii de caldura, atmosfera Apusenilor va mai primi din partea acestui proiect si cel putin 1.000.000 de tone de praf. Mai mult decat atat, exploziile masive repetate din cariera creeaza un efect seismic destul de important, care actioneaza sistematic asupra mediului inconjurator si - ceea ce este cel mai grav - asupra haldelor de steril si iazului de decantare, influentandu-le stabilitatea.
- Posibilitatea pierderii stabilitatii haldelor de steril si a iazului de decantare va deveni cosmarul locuitorilor din zona. Este real acest pericol, d-le profesor?
- Daca ne intereseaza soarta generatiilor viitoare, nu putem ignora riscul de alunecare a acestor depozite prin pierderea stabilitatii terenului de fundare, prin glisarea depozitelor pe suprafata terenului si distrugerea starii de echilibru a imenselor cantitati de steril. Este vorba de sarcini enorme, transmise de acesti munti de steril complet dezagregat, de ordinul milioanelor de tone, asupra terenurilor de fundare, care sunt in panta. Aceste terenuri au o tectonica complicata, fiind strabatute de o retea complexa de fisuri si crapaturi. Infiltratiile de apa si vibratiile undelor seismice generate de explozii sau de cutremure naturale vor genera o accentuata dezagregare fizica si chimica a depozitelor. Exista numeroase exemple, in toata lumea, de catastrofe provocate de alunecarea haldelor de steril si a iazurilor, care s-au soldat cu importante pierderi materiale si de vieti omenesti. Nici un specialist in viata nu poate garanta ca astfel de catastrofe nu se vor produce si in viitor, cu toate masurile tehnice de prevenire posibil de aplicat. Solutiile de depoluare propuse de Companie, cum ar fi precipitarea cu ajutorul varului, au o eficienta redusa si sunt aplicabile mai mult pe perioada exploatarii zacamantului decat dupa aceea.
"De ce sa nu beneficieze poporul roman de aurul sau?"
- Sustinatorii proiectului afirma ca acesta va rezolva gravele probleme economice aparute dupa inchiderea minelor din Apuseni. Este adevarat?
- Industria miniera din Romania a fost restructurata intr-un chip haotic, inchizandu-se mine fara nici o analiza stiintifica de eficienta tehnico-economica. Panica generata de amenintarea cu lichidarea totala a industriei miniere romanesti a facut ca aparitia unui investitor in domeniul minier sa para o solutie miraculoasa, care ar rezolva toate problemele sectorului. Dar niste probleme nu se rezolva niciodata prin generarea unora noi, si mai mari! O analiza corecta a proiectului propus de "Rosia Montana Gold Corporation" scoate in evidenta toate efectele negative generate de investitiile efectuate de marile companii transnationale in tarile din lumea a treia, si anume: distrugerea mediului, pierderea tezaurului arheologic si cultural, degradarea socio-umana si lipsa totala din "ecuatie" a interesului economic national.
- Cu numai 19,3% din actiuni, statul roman accepta sa cedeze unei companii straine exploatarea unor resurse nationale neregenerabile. Este vorba de aur, totusi, nu de bauxita sau de sisturi bituminoase! De ce credeti ca procedeaza astfel?
- Dupa 1989, autoritatea statului s-a diminuat drastic, astfel incat guvernele care s-au succedat la putere nu au fost capabile sa creeze mecanisme care sa stopeze potentialele fenomene negative induse de globalizare. Intr-un sistem socio-economic "capitalist" foarte fragil, coruptia si distrugerea scarii valorilor au pus stapanire in mod cronic pe institutiile statului. Orice cetatean roman de buna credinta, caruia ii pasa de ceea ce se intampla in aceasta tara, isi pune intrebarile: de ce sa nu beneficieze poporul roman de aurul sau? De ce sa fie expatriata aceasta avutie imensa? Grupurile interesate de punerea in exploatare a proiectului "Gold Corporation" ar putea raspunde ca statul s-a dovedit prost gestionar al economiei si ca numai companiile private, si daca se poate si straine, sunt eficiente. In plus, ar argumenta ca tehnologiile folosite de stat sunt invechite, si costurile prea ridicate, in timp ce mijloacele financiare lipsesc. Romania nu are, spun acesti domni, specialistii si managerii capabili sa implementeze o investitie atat de pretentioasa. Dar argumentele lor sunt ridicole. Romania detine specialisti de valoare in domeniul minier, recunoscuti si in strainatate; tehnologiile si echipamentele pentru exploatarea si valorificarea minereului se pot cumpara de pe piata internationala; managementul organizatiei economice de exploatare a unui astfel de zacamant se poate privatiza; iar daca in aceasta perioada dificila pentru Romania statul nu gaseste resursele financiare necesare pentru un astfel de proiect, sa lase aceasta sarcina generatiilor viitoare, pentru cand Romania isi va depasi conditia de "tara in curs de dezvoltare".
- Ce se va intampla in cazul in care, pana la urma, guvernantii vor da unda verde proiectului de la Rosia Montana?
- Toate argumentele pledeaza impotriva acestui proiect. Ma inspaimanta ignoranta unor ministri si comportamentul infantil al celor care s-au lasat vrajiti de mirajul aurului. Intre ei il voi aminti pe marele "specialist" in minerit, fostul ministru Radu Berceanu, care ne-a pricopsit cu un contract ce ar putea transfera copiilor nostri o sarcina greu de imaginat. Daca, totusi, luam in considerare varianta fatalista, adica a punerii in aplicare a acestui proiect antinational, este simplu de anticipat ca "goana dupa aur" nu se va opri la Rosia Montana, care este doar un colt al Patrulaterului aurifer din Apuseni. Prin crearea unui precedent, puterea financiara si politica a marilor companii transnationale nu poate fi stopata de nici un guvern, oricat ar fi el de bine intentionat. Exista deja semnale ca ochiul lacom al acestor companii este deja indreptat spre aurul Romaniei. De aceea, declararea Muntilor Apuseni drept arie de interes national, protejata prin lege, si recunoasterea galeriilor romane si a celorlaltor vestigii drept parte a patrimoniului cultural universal ar fi singurele cai de salvare a zonei.
ionlonginpopescu@yahoo.com
Profesorului Ilie Onica ii puteti scrie la Universitatea din Petrosani, str. Universitatii nr. 20, sau la e-mail: onicai2004@yahoo.com// fax: 0254/54.53.29//tel:0254/54.29.00