Situatia Romaniei - cum apare in sectiunea ce-i este destinata - nu e deloc roz. Dupa paisprezece ani de tranzitie, tara este dominata de un grup oligarhic ce controleaza concomitent si puterea, si economia. Politic, acest grup este "mega-partidul postcomunist", alcatuit sub pulpana lui Ion Iliescu, din fosti activisti si fosti securisti. La putere dupa lovitura de stat din 1989 (mascata de sangeroasa revolta populara), "grupul" si-a dezvoltat retelele de influenta, impunand un sistem clientelar care a facut posibila generalizarea coruptiei, "feudalizarea" administratiei, manipularea justitiei, controlarea presei etc. Incercarile initiale de dislocare a acestei megastructuri de tip mafiot au fost brutal stopate prin mineriade (provocate constient pentru zdrobirea contestatarilor "noii" puteri), dominarea totala a administratiei, avand ca scop impartirea patrimoniului economic comun si onorabilizarea "achizitiilor". In timp, "grupul" a devenit atat de puternic, incat si-a permis sa incerce experienta opozitiei, stiind ca orice grupare i-ar urma la putere nu are nici o sansa sa realizeze vreo schimbare "de esenta". Si asta, cu atat mai mult cu cat alternativa democratica nu avea cum sa se prezinte unitar fata de "megapartid". Alternativa (care a guvernat intre 1997 si 2000) era alcatuita, cum se stie, din partide de orientari diferite, concurente intr-o societate civila "normala".
Revenirea la putere (dupa alegerile din 2000) a "megapartidului" era, in consecinta, previzibila. Din mare, cum era deja, Psd-ul a devenit si mai mare, sporindu-si cu 10% numarul de parlamentari si dublandu-si numarul primarilor prin racolarea fortata a celor alesi pe listele altor partide. Concomitent, in ciuda eforturilor propagandistice de indulcire a imaginii externe si interne, el si-a continuat procesul de "feudalizare" (practicat si de comunisti sub denumirea de "centralism democratic"), baronii locali, imunizati de premierul-lider, transformand organizatia intr-un adevarat "partid al clanurilor". Tentativele de reformare interna, de apropiere reala de social-democratia occidentala au fost, in aceste conditii, sortite - de la inceput - esecului. Psd-ul i-a marginalizat, corupt sau eliminat pe cei care voiau chiar sa-l "modernizeze", sa il transforme intr-un adevarat partid. Cazul Cozmin Gusa este, din aceasta perspectiva, extrem de relevant. Dupa 2001 (anul reinstalarii la guvernare), Psd-ul s-a comportat ca si cum ar dori sa se eternizeze la putere. Toate mijloacele propagandistice si administrative au fost mobilizate pentru controlarea mass-media, in special a celei de mare impact (Tv, radio), presiunile (financiare sau, pur si simplu, "fizice") devenind tot mai intense pe masura apropierii alegerilor. Este aproape firesc ca electoratul sa fie dezamagit si dezinteresat, desi peste 70% dintre cetateni ar dori o noua alternanta.
Raportul "Freedom House" nu a fost bagat in seama de cei interesati. Psd-ul l-a minimalizat, considerandu-l "un cliseu care poate sa faca senzatie vara la o sueta". Iar presedintele Ion Iliescu l-a respins - printr-un comunicat -, pe motivul ca ar fi partizan, sustinand gruparile politice de dreapta. Presedintele a negat ca ar fi ajuns la putere, in 1989, in urma unei lovituri de stat si a ignorat complet acuzele de implicare in organizarea mineriadelor. Tactica minimalizarii sau ignorarii unor critici intemeiate, pe principiul "Cainii latra, caravana trece", este specifica Psd-ului. Partidele de opozitie nu au inteles insa, nici ele, sa exploateze la maximum o asemenea actiune, printr-un atac concertat. Psd-ul s-ar fi vazut obligat sa raspunda punct cu punct acuzelor aduse. Doar Cozmin Gusa, in numele aliantei Da (Pnl-Pd), a declarat ca: "E degradant pentru Romania a avea in 2004 un presedinte facut responsabil de o organizatie importanta din strainatate de o lovitura de stat pe care n-o recunoaste". Ratandu-si posibilitatile de demontare a "operei" Psd-iste, mai ales a celei din ultimii trei ani de guvernare, opozitia democratica pare a lasa impresia contaminarii de dezgustul si resemnarea celei mai mari parti a electoratului. Cand d-l Nastase declara ca: "Psd a inceput adevarata schimbare in Romania si doar el o poate continua", datele din "raport" pot fi argumente decisive in dezvaluirea continutului acestei "schimbari" si a modului in care megapartidul urmareste sa o continue.
Anul electoral 2004 se apropie de un prim "punct de fierbere", alegerile locale din iunie. Motoarele propagandei Psd-iste sunt deja turate la maximum. Cuplul Iliescu - Nastase, ca intotdeauna cand "partidul" este in primejdie, s-a refacut. Cei doi lideri sustin pe fata ca tot ce s-a facut in ultimii paisprezece ani in Romania s-a facut de catre Psd. Dupa "experienta" din 1996 (care a demonstrat insa Occidentului ca "democratia romaneasca" este functionala), nu mai este nevoie de nici o alternanta. Ce a facut "regimul Constantinescu"? A prabusit tara intr-o grava criza economica. A intrerupt procesul de crestere initiat de Pdsr. Nu a reusit, ca Psd-ul, sa asigure aderarea la Nato si deschiderea dialogului cu Ue. Liderii Psd sustin aceste enormitati fara sa clipeasca. Pentru ca disfunctiile economice de dupa 1996 au fost consecintele politicii de "macrostabilizare" a guvernarii Vacaroiu, iar redresarea de dupa 2000 a fost, in fapt, initiata de guvernul Isarescu. Pentru ca primele discutii serioase privind integrarea in Nato si initierea negocierilor cu Ue s-au realizat concret sub acelasi hulit "regim Constantinescu". Cand opozitia democratica, fie ea si fragmentata, asa cum se prezinta acum, nu amendeaza dur "rescrierea istoriei" de catre putere, Psd-ul isi va continua nestingherit drumul spre o noua guvernare.
Daca opozitia, au sustinut unii jurnalisti, nu a realizat importanta Raportului "Freedom House", faptul ca o organizatie internationala l-a publicat poate fi decisiv in stabilirea atitudinii guvernelor din spatiul euro-atlantic fata de Romania. Adoptarea perspectivei propuse de el ar duce la "sfarsitul duplicitatii" Psd-iste, la sfaramarea vitrinei pe care "megapartidul" o prezinta pentru exterior. Psd-ul se teme evident de presiunile occidentale. Dar Ue, ca si Nato, dialogheaza pragmatic cu puterea in functiune. Datele "raportului" ar trebui, de aceea, utilizate in interior, in blocarea "continuitatii" vizate de Psd. Pentru ca, daca va ramane la guvernare, el va fi totusi, in mod obligatoriu, partenerul Occidentului.