Plastica

Silvia Kerim
"Ma recunosc in simtirea si gandirea acestui popor, matca vie a oricarei opere autentice"

...Aceasta a fost profesiunea de credinta a lui Eugen Popa, un mare pictor disparut dintre noi in 1996. Un pictor al carui talent a "rabufnit" inca din anii studentiei si care s-a cizelat, cu timpul, indrumat fiind de profesori de rang inalt - precum Camil Ressu ori, mai apoi, Alexandru Ciucurencu. Talentul lui prolific a fost hranit si de experienta pe care a dobandit-o in fabulosul teritoriu al Chinei, unde, impreuna cu sotia sa, foarte talentata pictorita Gina Hagiu, a vietuit vreme de vreo doi ani. Acesti doi ani petrecuti departe, atat de departe de tara, au constituit pentru marele artist "o experienta de viata cu totul si cu totul interesanta, deosebita. In primul rand, contactul cu arta veche a desenului a contribuit la castigul meu ca desenator (...) In general, vorbesc mai putin de realizarile mele, de preocuparile mele. Sunt intotdeauna nemultumit de ceea ce fac si imi transfer gandurile pentru o etapa urmatoare...", marturisea artistul intr-un interviu.
Obsedat de Zbor, de ideea de zbor, de zborul propriu-zis, de energii, de galaxii si geografii posibile, de timp, de anotimpuri si de rotirea lor, sedus de frumusetea privelistilor romanesti, fascinat de ideea de portret, de autoportret, de structurile vegetale, florale, Eugen Popa ne-a lasat un Tezaur de Frumos care a innobilat in aceasta primavara peretii unei vaste incaperi din Palatul Parlamentului.
Aceasta coplesitoare expozitie - intitulata In Memoriam - o datoram sotiei artistului, pictoritei Gina Hagiu. Tot ea, ca inimoasa gazda, s-a ingrijit si de alcatuirea unui album pretios atat prin textele pe care le reproduce si care se subintituleaza "Eugen Popa vazut de el insusi si de contemporani", cat si prin bogatul material ilustrativ - reproduceri in culori si in alb-negru ale unor lucrari semnate de Eugen Popa, precum si fotografii cu prieteni, cu profesori, cu familia.
"In aceasta vasta sala cu pereti albi am incercat sa-l fac cunoscut, expunandu-i lucrarile - aproape 400 ca numar - oarecum pe cicluri", imi spune Gina Hagiu. "Sunt aici lucrari din studentie, adica din vremea in care Eugen Popa era studentul lui Ressu, in anii 1938-1940, pana in anul 1996 cand a murit... Am incercat - si sper ca am reusit - sa-i dispun lucrarile oarecum grupate pe ideile care-l obsedau: Zborul, Nudul, Portretul, Autoportretul, Peisajul, Constelatiile..." Gestul Ginei Hagiu merita adanca noastra plecaciune. Artista din cea mai fina rasa, ea ne prilejuieste reintalnirea cu opera unui mare pictor. Unul dintre acei Oameni iubiti de Dumnezeu, ce fac cinste pamantului pe care s-au nascut. Oameni alesi, care glorifica, prin harul lor, matca vie din care au tasnit.