Aceasta incitanta si foarte actuala tema a reunit la Institutul Cultural Roman (care si-a inceput astfel activitatea in noua sa "formula") o seama de ziaristi, scriitori, oameni de cultura, intr-o ampla si furtunoasa - uneori - dezbatere. Moderator - acad. Catalin Zamfir.
In cei paisprezece ani care au trecut, Cartea a pierdut multi cititori, transformati ad-hoc in telespectatori, unii iubitori ai telenovelelor sau, la fel de rau, admiratori ai unor emisiuni asa-zis "distractive", in fapt un amestec de incultura, prost-gust si vulgaritate, ce ajunge uneori pana la pornografie. In numele unei "libertati" prost intelese, in goana dupa o audienta sporita cu orice pret, canalele de televiziune - cu bine stiutele exceptii, Tvr Cultural si Tvr 2 - recurg la emisiuni de scandal, telejurnale si filme pline de violenta si crime. Nici prestatia unor prezentatori "certati" cu gramatica sau cu grave dificultati in citirea textelor nu a scapat observatiilor critice. Exista oare solutii pentru a avea programe de televiziune de nivelul celor de la Discovery? De unde va trebui sa incepem redresarea situatiei actuale? Din scoala? Macar pentru insusirea unei exprimari corecte, gramaticale si pentru dezvoltarea gandirii, acesta este, fara indoiala, momentul potrivit.
Numai ca, referitor la scoala, pe langa faptul imbucurator ca avem multi elevi "olimpici", au fost semnalate fenomene ingrijoratoare: "scalcierea" limbii romane, lipsa de profesionalism a unor educatori iubitori de manele, a unor profesori slab pregatiti, reducerea orelor de limba romana in primele clase, existenta, in Ministerul Educatiei, a unor functionari tributari vechilor mentalitati, incapabili sa ofere solutii eficiente pentru impasul in care se afla astazi educatia si invatamantul. Cat despre profesionistii care ar trebui sa-i inlocuiasca pe improvizatii actuali in mai toate sectoarele televiziunii comerciale, poate ca vom mai avea de asteptat. Oricum, cultura nu si-o poate face nimeni stand in fata televizorului, care ramane doar un simplu instrument de comunicare. Se simte si nevoia ca "elitele" sa invete sa comunice, nu doar intre ele, ci si cu publicul mai larg, cu acea "clasa de mijloc", care, cu tact si inteligenta, poate fi inca indrumata spre adevarata cultura.
Si cum tot se vorbeste de "integrare europeana", ar fi bine sa stim ca, macar in virtutea traditiei noastre culturale, va trebui sa ne distingem de celelalte tari catre care aspiram. O putem face prin originalitate, bun-gust si printr-o solida cultura asimilata pe bancile scolii.
Inainte de toate insa, trebuie sa existe vointa politica. Cei alesi sa fie convinsi ca sustinerea materiala a culturii va trebui sa ia locul, macar de-acum incolo, grijii lor pentru propria bunastare. Ar putea, eventual, sa inceapa cu consultarea zilnica a Dictionarului explicativ al limbii romane (Dex) si, cine stie, poate ca se vor incumeta sa puna mana si pe cate o gramatica a limbii romane.
Parafrazand, am putea spune ca, atunci cand Cultura nu e, nimic nu e.