Atunci abia omul se poate simti si el "creator", atunci isi vede menirea indeplinita. Din pacate insa, uneori, copiii indura chinuri si umilinte ingrozitoare chiar de la propriii lor parinti. Si-atunci, cand paharul suferintelor se umple peste masura, micutii isi parasesc familia si o pornesc incotro vad cu ochii, cat mai departe de casa in care au fost chinuiti. Dorm pe unde apuca, prin canale, pe strazi, cand se face frig se strang pe langa conductele de apa calda. Ziua cersesc cate un codru de paine ori fura ca sa aiba cu ce sa-si cumpere un crampei de "vis", imbatandu-se cu miros de aurolac. Plini de zdrente si bube, s-au aratat mereu dispusi sa "pozeze" cate unui ziarist dornic de fapte "senzationale" si braveaza, spunand ca "iubesc libertatea". Au fost botezati "copiii strazii"... S-au incercat, pentru a-i ajuta, fel de fel de "solutii", s-au implicat fel de fel de institutii, fundatii, Ong-uri infiintate cu ajutor din strainatate. Numarul "copiilor strazii" a mai scazut putin, dar au ramas inca destui, mereu zdrentarosi, mereu plini de bube si mereu ametiti de mirosul aurolacului. De cativa ani, din 1996 incoace, Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania a infiintat o fundatie pentru a-i ajuta moral, spiritual, dar si medical si social, pe acesti copii aflati la greu.
Fundatia "Ajutor si Recuperare Medico-Sociala pentru copii in dificultate", condusa de Ips Nifon al Targovistei, are in Bucuresti un centru social numit "Sfanta Macrina". Numele a fost al surorii Sfantului Vasile cel Mare, care si-a inchinat intreaga ei viata ajutorarii sarmanilor: copii, batrani, vaduve, oameni lipsiti de putere. Si-asemenea Sfintei Macrina, cei de la centrul ce-i poarta numele ajuta deopotriva si copii ai strazii, si tineri, si oameni nevoiasi. Numai ca inceputul, ca orice inceput, a fost greu. Cand s-a infiintat, centrul era doar loc de tranzit, avea un spatiu foarte restrans, posibilitati materiale reduse. Veneau aici copiii strazii, mancau dimineata si la pranz, erau spalati, li se schimbau hainele, urmau cursuri de alfabetizare, li se intocmeau acte, se faceau discutii de grup, erau indrumati spiritual si... iar se intorceau pe strazi, imbarbatati, dar la fel de singuri. A urmat un prim pas. Dupa doi ani, centrul a devenit rezidential, a primit 12 copii care nu s-au mai intors pe strada, ci au ramas aici, cu o singura conditie: sa mearga la scoala. Iar roadele nu s-au lasat asteptate. Copiii invata bine, sunt silitori.
Cu putin timp in urma, un episcop catolic a donat centrului terenul alaturat, s-au facut renovari si s-au construit noi spatii. Acum ei se bucura de o cladire bine chivernisita, de o minunata gradinita cu capsuni, ceapa, salata, o coarda de vita-de-vie si trandafiri, toate crescute biologic, fara ingrasaminte chimice. Centrul gazduieste astazi treizeci de copii intre 7 si 17 ani, pastrand in continuare sala de "tranzit", unde vin zilnic peste o suta de copii, mananca, ajuta la bucatarie, sunt spalati, primesc ingrijiri medicale, haine second-hand, dar curate, participa la programul educativ al centrului. Noaptea, deseori, politistii aduc copii, mici delincventi, care raman aici pana dimineata. Au fost cazuri cand, arestati fiind in sectiile de politie, copiii strazii si-au pus capat putinelor zile traite, aidoma pasarilor care, odata ajunse in colivie, se spanzura de gratii.
De patru ani director al Centrului "Sfanta Macrina" este preotul ortodox Gabriel Cazacu, un tanar plin de ravna, indragostit de munca lui, de menirea pe care Dumnezeu i-a incredintat-o. El este duhovnicul copiilor, prietenul lor mai mare, cel care pastreaza la loc de cinste mapa cu sponsorii centrului. Si nu se sfieste sa le ceara ajutor pentru "copiii sai". Nu demult au capatat si o casa "la tara", cu o livada plina cu ciresi, visini, meri si peri si nuci, numai buni sa se catere copiii si sa-si culeaga fructe. Aici merg ei in fiecare saptamana, ca in vacanta, aici se simt intr-adevar liberi, dar si ocrotiti si mai aproape de Dumnezeu ca oricand.
Convins ca doar in sanul unei familii, copiii pot creste armonios, parintele Cazacu a cautat "familii substitut", care sa tina locul familiilor adevarate. Si cum principala cauza a existentei copiilor pe strazi este saracia, s-a hotarat sa fie ajutate material familiile nevoiase cu multi copii, ca sa poata duce si ele un trai decent.
"Nu suntem chiar atat de saraci noi, romanii, ca sa nu putem sa ne crestem singuri copiii", spune, parca vorbind de unul singur, parintele Cazacu.
Insa, nu doar copiii sunt singura grija a parintelui. Nu-i uita nici pe tinerii fara adapost care, multumita vorbei lui bune, primesc slujbe, casa si masa gratuite, un loc onorabil in societate. Pentru fetele de 16-20 de ani exista un curs de croitorie, pe durata caruia elevele locuiesc in centru, apoi dau examen si sunt recomandate pentru a fi angajate in fabricile de confectii.
Cine vrea sa afle mai multe despre "minunile" infaptuite la Centrul "Sfanta Macrina" sa viziteze site-ul: www.sfmacrina.rdslink.ro Si, cine stie, poate ca se vor mai gasi unii care sa dea o mana de ajutor parintelui Gabriel Cazacu. El le multumeste tuturor celor care, stiuti ori nestiuti, ajuta centrul.