Legenda
Se spune ca principele Transilvaniei G. Rakotzi al Ii-lea s-a casatorit in Cetatea Fagarasului, unde a ramas sa-si petreaca luna de miere. Era un impatimit al vanatorii. Intr-o buna zi de iulie, tot hoinarind el prin padurile de la marginea cetatii, in cautarea unui izvor ca sa-si astampere setea, a patruns in zona de smarcuri si mlastini, unde convietuiau pasari si animale salbatice fara numar, armate fosnitoare de stejari, paltini, ulmi si fagi seculari, zavoaie dese ca peria, desisuri intunecoase de rugi salbatici. Deodata, cainii au prins a bate cu furie, ca atunci cand ar incolti un cerb. Maritul drumet si escorta lui s-au apropiat cu arcurile pregatite de tragere, dar mare le-a fost mirarea cand, la tulpina unui paltin trasnit, de sub care se auzea clipocitul unui izvor, au zarit in iarba trupul firav al unei tarancute lesinate de frica dulailor. Fata era frumoasa ca o craiasa, cum sunt toate fetele din basme, iar tanarul principe fu vrajit de trasaturile ei angelice. O spala, o ingrijeste si, in cele din urma, o conduce acasa impreuna cu intreg alaiul. Nu inainte de a-i smulge promisiunea ca a doua zi se vor intalni iarasi la izvor. Asa a ajuns Rakotzi sa uite de tanara sa sotie si sa se indragosteasca de fata. Ei i-a cazut si mai drag baiatul cu conduri de argint la cizme. Dupa cateva intalniri de taina, il iubea nebuneste, visand ca-i va deveni mireasa pe viata. N-a putut sa-si tina ascunsa fericirea de prietena ei cea mai buna! Curioasa, aceea a pandit de dupa copaci, si mare i-a fost surprinderea sa-l recunoasca in Fat-Frumosul acelei iubiri nebunesti pe insusi principele. Cand i-a spus adevarul nefericitei indragostite, aceasta a plans amarnic si a plecat din nou la izvor. Dandu-si seama ca acel barbat nu putea fi al ei pe viata, si-a impletit o cununa de sanziene pe care a prins-o in paru-i de mireasa a ultimului drum, s-a asezat langa izvorul care-i adusese scurta fericire si si-a taiat venele. Principele a gasit-o moarta si, indurerat, a dat porunca sa se amenajeze o fantanita in memoria craiesei sufletului sau. De atunci, locul poarta numele de "Fantanita Craiesei" - locul de promenada si petreceri de sfarsit de saptamana al fagarasenilor.
Paradisul dintre lacuri
Cine vine astazi la complexul "Fantanita Craiesei" (cunoscut si sub numele "La lacuri"), situat la un kilometru de orasul Fagaras, spre stanga din drumul national in directia Sibiu, va intelege de ce principele transilvanean de acum aproape patru sute de ani indragise acest loc. "Craiasa" zilelor noastre este chiar natura din zona, pusa in valoare printr-o investitie inspirata a unei fagarasence, Mariana Mirea. Pe locul unde, cu doua decenii in urma, a fost amenajata o baza de week-end a nomenclaturii locale de partid, pe o suprafata de 17 hectare, se intinde acum un ansamblu de facilitati de vacanta. Pentru a cuprinde cu ochii mintii tot farmecul si vraja acestui domeniu unic, ii rog pe cititori sa ma insoteasca la pas pe pajistile trezite de adierile primaverii. Din cele 17 ha, 10 ha sunt luciu de apa impartita in bazine mai mari si mai mici, legate intre ele prin canale subterane si alimentate de cursul unui rau domol, de campie. Siragul de bazine cu crap si caras, in care, cu 120.000 de lei pe zi, poti pescui fara limita, este intretaiat de mejdini cu salcii si ierburi inalte, ce se dezvolta in voie, parca anume pentru a amortiza concertele asurzitoare de broaste din noptile cu luna plina. Pornind din stanga, de langa vila centrala cu confort de trei stele, primul izvor se spune ca este chiar al Craiesei din legenda, alimentand doua bazine circulare, care vor fi populate in aceasta vara cu pastravi. Padurea seculara a disparut de multa vreme, dar siruri compacte de stejari, carpeni si ulmi tin aliniamentul pana departe in zare, unde se sfarseste proprietatea. Frunzisul este inca rar si crud, primavaratic, lasand la vedere sutele de cuiburi de stancute, mierle si botgrosi. In tarcurile cu caprioare, montate intr-un palc de mesteceni, iezii s-au impiciorogat, dansand printre lujeri sub privirile atente ale ingrijitorilor de la grajduri. Din pieptul dealului ce desparte herghelia de stat de terenurile complexului, tasnesc izvoare care se grabesc sa improspateze bazinele pline cu puiet de crap. Caldura de aprilie, dulce si atatatoare, tulbura instinctele trezite ale firii. De la micile gaze din iarba la sfranciocii si matasarii viu colorati de pe ramuri, toate vietatile umbla perechi, intr-o nunta radioasa, ce are loc in fiecare aprilie lasat de Dumnezeu pe pamant. Din timp in timp, acoperind concertul pasaretului nebun de iubire, un sunet straniu se pravaleste peste balti: este cantecul inimitabil al fluturasului de stanca - pasarea motata, cu pieptul alb si gulerul negru, coborata de la gerul muntelui inca nins de ultimele zapezi, la caldura campiei si la lumina apelor in care se oglindeste cerul senin. Cantecul acesta, cazand in cascade, pare produs de un pahar de cristal cand il zgarii cu unghia, unduios ca sunetul de theramin. Deodata, plesnetul precipitat al aripilor unor rate salbatice strica armonia sonora, sub vraja careia ai putea dormi o vesnicie. Ma uit spre lacul cel mare, si langa perechea de "anzeriforme" (denumirea sfiintifica a ratelor si gastelor), o pata alba, lina, in miscarea ei spre maluri, ma uimeste: este o lebada singuratica, aterizata in timpul noptii. Cativa turisti matinali sunt deja la post, cu aparatele de fotografiat in functiune. Imi continui drumetia spre latura de apus a "mosiei dintre smarcuri", cum i se mai spune acestei proprietati. Pastitele si brebeneii, ca o spuza alba, roz si violet, isi imprastie mirosul dulceag pe pajistea unde pasc caii. Pamantul reavan, arat de curand in vecini, isi ridica si el mirosurile starnite de fierul plugului. Salciile plangatoare, aninii negri, sangerii cu coroane strambe si fagii cu frunza acrisoara nu se sfiesc sa convietuiasca in acest paradis rupt de lume. Aleile duc in toate partile: la grajdurile iepelor, la casutele multicolore cu 40 de locuri de cazare, la restaurantul cu terasa, la pajistile cu leurda si urzici. O simpla plimbare in cerc iti alunga orice umbra de suparare si stres. Intr-o poienita cu flori galbene de calcea-calului, se intampla un miracol: manzul Florut isi gaseste cu greu echilibrul si doarme in picioare, la cateva ore dupa nastere. Il mangai pe blanita maronie, fina, ca o petala de rasura. Stapana e fericita, nasterea calutului i se pare o vestire de bun augur pentru "Fantanita Craiesei".
Un sejur ca o vizita la bunici
Fosta cercetatoare in industria de armament si chimica a orasului Fagaras, Mariana Mirea este dintre curajosii care, la inceputul anilor 90, intuind cursul accelerat spre dezastru al fabricilor locale, si-a luat soarta in propriile maini, deschizand o cofetarie. Daca tot era recunoscuta in vecini pentru placintele si prajiturile pe care le facea in fiecare duminica, de ce sa nu le ofere ocazia si altora sa guste din cremele ei, fine ca pralinele de Bruxelles, si din patiseria ei "ca la mama acasa"? Doua camere dinspre strada au fost iute transformate in laborator, iar clientii au aflat in scurt timp de oferta primei asociatii familiale din oras. Dorind sa-si extinda activitatea, a solicitat primariei inchirierea celor 17 ha de la marginea orasului, unde a facut investitii importante: a introdus gazul metan si apa curenta, a regularizat salba de lacuri, a construit restaurantul si salonul de receptii si a finisat vila centrala, cu 25 de locuri de cazare in camere duble si apartamente (20 de euro camera, 30 de euro apartamentul). A dorit si a reusit sa creeze o pensiune agro-turistica de care sa se vorbeasca in toata tara, mai ales ca a pus la dispozitia celor interesati cai de calarie cu instructori bine pregatiti, pentru escapade ecvestre in zona, mult cautate mai ales de turistii francezi. La timpul potrivit, s-a calificat pentru cumpararea intregii suprafete a complexului si arendarea a inca unui teren arabil de 50 de hectare, pe care sa cultive nutreturi pentru vaci si cai. Investitiile au fost incetinite de caderea economica din ultimii sase-sapte ani si de dobanzile prohibitive ale bancilor. Cu toate acestea, Mariana Mirea este optimista, ea a transformat "Fantanita Craiesei" intr-un loc ravnit de familisti si nu numai. Cine vine aici in timpul verii isi culege singur legumele din gradina, mulge vacile, isi poate pescui pestele dorit, este slobod sa-si pregateasca propriul gratar si-si poate lasa copiii sa se joace cu animalele care pasc pretutindeni. Pentru multi pare o vizita la bunici. Libertatea lasata turistilor a fost anume conceputa, incat sederea fiecaruia sa nu se deosebeasca prea mult de un sejur in curtea unei case batranesti de la tara. Ce gasesc in plus in acest loc incantator este un serviciu atent, o bucatarie plina de imaginatie, unde laptele, ouale, pestele, carnea si legumele sunt aduse din propria ferma, un spatiu de meditatie si visare, un dulce "farniente". Atat arena pentru calarie, cat si pajistile inflorite au fost candva sub nivelul actual - terenuri mlastinoase din vremuri imemoriale, dinainte chiar de principele Rakotzi. Mariana Mirea a carat sute de basculante de piatra si a inaltat majoritatea terenurilor de langa lacuri. Cu un spirit practic demn de invidiat, doamna Mirea este un model de succes al implicarii femeilor in afaceri. Fiind nevoita sa imprime o miscare de suveica intre profiturile de la cofetarie si investitiile de la "Fantanita", a reusit sa le mentina pe amandoua pe linia de plutire, in plina criza economica. Cu 60% din populatie plecata la munca in Italia si Spania, Fagarasul nu mai are puterea unui oras dinamic, pare mai mult o fantoma a gloriei de altadata. In aceste conditii, speranta Marianei Mirea si a celorlaltor proprietari de pensiuni din zona sunt firmele si turistii din alte parti ale tarii, dar si turistii straini, tot mai multi in ultima vreme. Asa se face ca o legenda de o mare frumusete are toate sansele sa prinda iarasi viata, sub bagheta plina de imaginatie a unei foste cercetatoare in chimie. Secondata de fiica ei, Adriana, si ea absolventa de chimie, Mariana Mirea a trecut fara parere de rau de la condica de prezenta si salariul de bugetar, tot mai mic de la o luna la alta, la administrarea unei afaceri de mare viitor, in care, e drept, munca nu se mai normeaza si in care conteaza doar ambitia de a reusi.
Foto: Daniel Trasnai
Detalii despre "Fantanita Craiesei" puteti afla la telefoanele: 0268/21.25.01, 0741/14.14.14, e-mail: marianamirea@yahoo.com