Tismaneanu si detractorii sai

Dan Pavel
Modalitatile in care istoria, stiinta politica, memorialistica, vor reflecta perioada totalitarismului comunist, precum si tranzitia care a inceput din decembrie 1989 incoace, reprezinta demersuri cu o enorma miza morala, politica si culturala.

A venit momentul abordarilor pertinente, obiective, a analizelor cu mijloace stiintifice. Multe persoane ar dori sa-si aduca o contributie in domeniu, dar putini sunt competenti. Este nevoie de o multitudine de studii, nimeni nu pune restrictii in cercetarea a ceea ce s-a petrecut inainte, in timpul si dupa decembrie 1989, dar nu sunt multi aceia care reusesc sa scrie lucruri de valoare stiintifica, demne de a ramane, carti de referinta pentru generatiile viitoare. In aceasta familie restransa, domina incontestabil politologul american de origine romana Vladimir Tismaneanu, ale carui studii si carti (scrise in limba engleza) despre Romania, Europa Centrala si de Est, Urss, Rusia, Eurasia etc. au fost publicate in Sua si Europa, multe fiind traduse si in limba romana. Volumele reprezinta bibliografie de referinta in universitatile americane, europene, romanesti, dar si pe alte continente, fiind folosite, citite, citate de specialistii si studentii care se ocupa de studiul multor subiecte academice. Ultima carte semnata de profesorul de stiinta politica de la University of Maryland a fost publicata in toamna anului 2003, de prestigioasa editura "University of California Press" (Berkeley, Los Angeles, Londra) si se intituleaza Stalinism for All Seasons. A Political History of Romanian Communism (adica, Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc). In cursul anului 2004, va aparea si traducerea in limba romana, la "Polirom". Una dintre multiplele recunoasteri ale prestigiului profesional castigat de profesorul de la University of Maryland a fost numirea ca editor al prestigioasei reviste de specialitate East European Politics and Societies.
Chiar daca a emigrat in Sua, Vladimir Tismaneanu a continuat sa scrie si in limba romana, iar ascultatorii posturilor "Europa Libera", "Vocea Americii", "Bbc" etc. isi aduc aminte de articolele sale critice si documentate. Dupa Revolutie, el a continuat sa publice in limba romana, iar o parte importanta din texte au fost reunite in volume. Tanarul veteran al politologiei americane si romanesti i-a fascinat ani de-a randul pe colegii sai din Romania, astfel incat au aparut volume de interviuri, in care erau explicate evenimentele petrecute dupa 22 decembrie 1989. La sfarsitul lunii martie 2004, aflat la Bucuresti, Tismaneanu a lansat doua volume, Scopul si mijloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie si mit (la Editura "Curtea Veche") si Marele soc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu (la Editura "Enciclopedica"). Din cele trei carti publicate in ultimele sase luni, doar cartea de interviuri cu Iliescu a trezit interesul detractorilor lui Tismaneanu. Vreme de multi ani, Tismaneanu a fost atacat atat dinspre extremismul de stanga, cat si dinspre cel de dreapta. Acum, varful de lance in atacurile lansate impotriva sa este un profesor de stiinta politica din Marea Britanie, Tom Gallagher, cu notorietate modesta, ale carui carti nu se stie daca vor ramane (precum ale lui Tismaneanu) in bibliografiile internationale. Oricum, in mod furibund, Gallagher il ataca pe Tismaneanu pentru ca prin cartea cu Iliescu ar fi realizat "o lovitura de propaganda a regimului de la Bucuresti". Britanicul nu sufla o vorba despre celelalte carti ale lui Tismaneanu, pentru ca, daca ar fi facut-o, oricine ar fi aflat judecatile descriptive, judecatile de valoare si opiniile exprimate de americanul de origine romana, in legatura cu faptele politice ale presedintelui Iliescu, din 1989 pana in 2004. Ii este insa mai usor sa sustina ca "misiunea sa (a lui Tismaneanu - n. a.) este una secreta si poate ca scopul ei va deveni vizibil abia peste cativa ani". Intre altele, Gallagher il acuza pe Tismaneanu de "trafic de influenta" si ca se preocupa sa-mi gaseasca mie, autorului acestor randuri (Dan Pavel), "un post intr-una din structurile imperiului Psd, odata ce acesta se va fi saturat de aventurile sale, alaturi de Gigi Becali si Partidul Noua Generatie". Voi raspunde separat, pe larg si in alt loc, acestor acuzatii aberante, dar nu fara a spune ca probabil Tom Gallagher se preface ca nu stie sau poate ca a uitat (daca nu stia, e si mai grav, pentru ca nu poti sa ataci pe cineva fara a cunoaste faptele) ca am primit oferte directe, de la premierul Adrian Nastase, de a intra in guvernul sau (in decembrie 2000, iar apoi de mai multe ori), dar le-am refuzat, ca am primit oferte de a intra oricand in structurile Psd, in orice pozitie mi-as fi dorit, dar nu le-am dat curs. Din 1990 incoace, am votat mereu dreapta politica si crestin-democratia (de fapt, pe un om de stanga, precum Gallagher, se pare ca asta il deranjeaza, de fapt), iar acum, voi ajuta un lider nou, de dreapta si crestin-democrat. Faptul ca un politolog britanic, presupus onest si presupus expert, arunca pe piata cele mai aberante ipoteze conspirationiste despre Vladimir Tismaneanu si discipolul sau dauneaza culturii politice predominante, profund afectate de suspiciune, resentimente, superficialitate. Pot presupune ca Gallagher il uraste pe colegul sau mai influent de peste Ocean, din motive care nu au de-a face cu politologia. Cartea de interviuri cu Iliescu realizata de Tismaneanu in iulie 2003 la Neptun (si la care am fost martor indirect) este o propunere facuta sefului statului inca din 1991. In toata aceasta perioada, Tismaneanu si-a exprimat clar judecatile analitice si de valoare, in zeci de forme, nu dintre cele mai placute pentru Iliescu si oamenii sai, pentru tipul de "democratie" existent in tara noastra. De pilda, in 1996, in cartea de interviuri cu Mircea Mihaies, Balul mascat, Tismaneanu afirma explicit despre republica prezidata de Iliescu ca "asa cum functioneaza structura puterii politice din Romania e foarte aproape de un regim populist, corporatist, de tip semifascist" si ca "Romania e un sistem semiautoritar sau cu practici politice adesea autoritare, un sistem neocorporatist, un prezidentialism cu propensiuni etnocentrice si dictatoriale" (vezi paginile 31 si 157). Intre timp, Iliescu a fost si in opozitie, dupa care a revenit la putere, cu ajutorul votului disperat al intelectualilor care pana atunci il contestasera. Tismaneanu a facut interviul dupa ce Iliescu a parcurs tot ciclul. I-a pus toate (sau majoritatea) intrebarilor care trebuiau puse. Iliescu raspunde dupa cum il taie capul. Cititorul poate decide singur. Indiscutabil, in ultimii 15 ani, Iliescu este omul politic cel mai important. Spre deosebire de Tismaneanu, eu cred ca este si omul politic care a facut cel mai mult rau Romaniei in ultimii 15 ani. Oricum l-am considera, nu-l putem ignora. Cine cerceteaza si vrea sa explice politica romaneasca este obligat sa faca interviuri de cercetare cu oamenii care au fost la cel mai inalt nivel decizional. Beneficiul nu este doar pentru cercetare, ci mai ales pentru cititori, care decid singuri pe cine sa creada.