Aceasta sinteza obiectiva a celor 81 de ani de monarhie ereditara din Romania ar trebui sa existe de acum inainte daca nu in orice biblioteca personala, cel putin in cele publice si mai ales in bibliotecile scolare si universitare. Caci, din pacate, la 14 ani dupa caderea comunismului, ignoranta cu privire la epoca monarhiei constitutionale si la rolul ei in dezvoltarea Romaniei moderne se mentine. Pun pariu ca majoritatea concetatenilor nostri nu sunt in stare sa numeasca in ordine cei patru regi cu reginele lor, ba chiar am constatat stupefiata ca un politician, pretins doctor in istorie, confunda intr-un discurs public pe Carol I cu Carol al Ii-lea si pe Regina Elisabeta cu Regina Maria! Cred ca lectura cartii cu informatii sistematizate, limpezi si atragatoare prin paginatie si numeroase ilustratii in text, alcatuita de Ion Mamina, ar umple acest rusinos gol de cultura generala. Si, in plus, ar demola neadevarurile promovate de istoriografia comunista, care prezenta monarhia ca pe o grefa straina, reactionara, opusa dezvoltarii democratice a societatii romanesti. Or, adevarul e ca acordul dintre conservatori si liberali pentru inlaturarea lui Cuza a corespuns unei necesitati istorice: Romania avea nevoie de un principe strain care sa nu se amestece in "coteriile" locale, in sistemul clientelar mostenit. Constitutia de la 1866 si statutul casei domnesti - ulterior, regale - limitau puterile principelui si posibilitatile lui de implicare in interesele clanurilor, stabilind un sistem parlamentar reprezentativ, in care dinastia straina trebuia sa asigure echilibrul intre puterile statului si coeziunea acestuia. Ion Mamina realizeaza, in consecinta, o importanta recuperare a istoriei, prezentand evolutia familiei regale de la instalarea ei si pana la abolirea monarhiei, in 1947. Institutia regalitatii e analizata in amanunt cu toate prevederile constitutionale ce ii defineau functionarea: atributiile Suveranului, mijloacele lui financiare, organizarea Casei Regale etc. Un capitol substantial se ocupa de saga familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, de la obarsii pana la destinele individuale. Astfel, ne sunt prezentati pe rand Carol I si Regina Elisabeta, Ferdinand I si Regina Maria, Carol al Ii-lea, cu fratii si surorile lui, regina-mama Elena si Mihai I. Din 1990 incoace au aparut biografii ale tuturor acestora, insemnari zilnice si autobiografii ale lor, dar meritul istoricului Ion Mamina e ca rezuma si radiografiaza domniile din perspectiva unor momente esentiale, coincizand cu evenimente ce au marcat drumul Romaniei moderne. "Personajele" sunt portretizate mai ales prin faptele si optiunile lor in momente de cumpana si nu putine sunt referintele la abilitatile si inteligenta membrilor Casei Regale, la reactiile lor in imprejurari complicate, cand se juca soarta tarii. Actiunea lui Carol I la Constantinopol, a lui Ferdinand la Consiliul de Coroana ce a decis intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, a lui Carol al Ii-lea in tragicul an 1940, a lui Mihai I in momentul loviturii de stat de la 23 august 1944 sunt prezentate cu amanunte necunoscute pana acum marelui public. Exceptional de interesante sunt si cele aproape o suta de pagini despre contributia monarhiei la dezvoltarea culturii romanesti, toti regii nostri fiind intemeietori de institutii culturale, initiatori de monumente si ctitori de cladiri ce dau si azi personalitate marilor orase (cand nu au fost distruse cu barbarie de comunisti).
Adevarata enciclopedie a tot ce trebuie stiut despre Regalitate in Romania, cartea lui Ion Mamina e o aparitie necesara in (prea) lungul drum spre democratia pe care tara noastra a experimentat-o intre 1866 si 1947.