Functionarii guvernului tropaie prin piete. Le curata de mizeriile care le-au napadit de sarbatori. Sefa protectiei consumatorilor face razii insotita de cohorte de jurnalisti. Da de toti peretii cu mizeriile alterate de sub tejghele, sa se auda la Bruxelles cum pedepsim noi pestii cei mari si mieii turbati.
Exista eroi ai tranzitiei care curata grajdurile lui Augias in direct, la ore de mare audienta. Nasc mereu carcotasi prin pietele tarii, pun matura pe comercianti si-i baga cu forta sub dusul rece al amenzilor. Din cand in cand, si premierul da cate o raita electorala, se opreste pe marginea gropilor de gunoi, care tin loc de sosele de centura, tine lectii de igiena a naturii. Functionarii sunt scosi cu forta din birouri pentru a scurma prin gunoaie. Aceasta gimnastica de intretinere are si parti bune. De ochii televiziunilor, pantecosii administratiei muncesc in folosul comunitatii.
N-ar fi rau daca ar face-o cum trebuie, nu numai pentru a acoperi murdaria cu clabuci. Macar cu atat sa ne alegem. Tara are nevoie de o cura puternica de bai si frectii intense cu sapun. Cu conditia ca aceasta curatenie sa fie facuta temeinic, nu doar de ochii soacrei de la Bruxelles. Insa daca si-ar propune cineva sa curete strazile de periferie, spitalele, metroul, masinile de transport in comun, trenurile, cantinele sau caminele studentesti, blocurile din cartierele dormitor ale marii revolutii socialiste, ar trebui sa umble cu spaclul in buzunarul de la piept si cu aruncatorul de flacari in servieta. Ar trebui sa inunde cu insecticide toate contururile marilor orase. Sa spele cu spirt promisiunile electorale. Acelasi lucru e valabil si pentru targurile de provincie, unde valul vremii a lasat in urma o pojghita lucioasa de mizerie, pe care de 15 ani n-o curata nici un discurs politic, oricat de abraziv ar fi. Dupa ce s-au scufundat in apele tranzitiei, marile ctitorii ale comunismului au lasat pete de ulei si o maree de zgura care sufoca bugetul de stat, adica buzunarul cetateanului.
Romania din discursuri e deja curata. Nu-i vorba doar de peroratiile care prevad o fata noua, igienizata a domeniului public, nici de ordonantele care prevad o curatenie generalizata a Romaniei pitoresti, ci despre cele care au curatat solzii de pe biografiile pestilor care strabat apele tulburi ale tranzitiei.
Recent, de ochii lumii, partidul de guvernamant se lepada de dalmatienii cu probleme de imagine. Erau gunoiul din ochiul partidului. Liderii lui ar vrea sa ajunga la alegeri mai curati, mai stralucitori. Neconvingatoare, curatenia de primavara lasa in urma largi pete de murdarie. Daca ar fi sa faca o curatenie adevarata, nu cum fac echipele de functionari guvernamentali prin piete, n-ar mai ramane multe in urma. Daca politicienii ar fi atat de setosi de curatenie cat vor sa para, ar trebui, desigur, sa-si curete mizeriile care au inceput deja sa le inunde discursurile. Nu mai rostesc o fraza care sa nu arunce gunoiul cu lopata in gradina vecinului. Vecinul nu se lasa nici el mai prejos. Altminteri, campania electorala n-ar fi nici ea mai curata ca tara. Insa pentru asta ar fi nevoie de o matura solida si un faras incapator. De o mana sigura si dorinta sincera de a face curatenie.
Cozile de pesti stricati de prin piete sunt doar partea vizibila a murdariei. Restul e arheologia perioadei de dupa 1989, amestecata cu resturi din cultura omului nou, clonat de subalternii si urmasii lui Ceausescu. Pentru un grad acceptabil de curatenie, ar trebui sa vada cineva ca problemele sunt nu doar cu pestii din piata, ci si cu rechinii din subteranele pietei. Ca probleme de sanatate au mieii, dar si dinozaurii. Ca tranzitia e pandita de vulturi hoitari, in vreme ce lupii democratiei isi schimba blana, nu si naravurile. Iar in atmosfera viciata, stapani pe situatie nu pot fi decat rinocerii.