Cu Dan Iliescu, despre Muzica terapeutica si rock

Iulian Ignat
"Am descoperit ca in univers exista o masura in toate si incerc s-o respect"

Chitarist si compozitor al formatiei Timpuri Noi timp de aproape 15 ani, iar apoi lider al trioului rock Zid, Dan Iliescu revine pe piata muzicala cu un proiect inedit. Albumul sau Muzica terapeutica va fi lansat in curand la casa de discuri "Intercont Music" si va fi urmat de alte sapte Cd-uri, ce au ca scop aprofundarea procedeelor de energizare a organismului prin structuri muzicale complexe.
"Am inceput sa studiez terapiile alternative cu patru ani in urma. Am urmat cursuri de reflexoterapie, de cristaloterapie, de sacroterapie - tipul acela de terapie crestina, in care vindecarea se face prin rugaciune, prin credinta - si am inteles ca pot sa creez niste structuri muzicale bine organizate, care sa se adreseze direct unui organ,unei zone a corpului. Am pornit de la faptul, demonstrat stiintific, ca orice vibratie sonora influenteaza celula. De pilda, o celula supusa frecventei notei "la" isi schimba culoarea. Eu am folosit polifonii, culori muzicale, imagerie verbala, care se adreseaza zonelor energetice. Fiecare dintre urmatoarele sapte albume va fi dedicat unei ceakre (centru energetic al corpului), iar produsul final va purta numele de melocristaloterapie, pentru ca efectul este mult mai puternic atunci cand se folosesc si cristale."

- Cat din albumele acestea este muzica si cat este medicina alternativa?

- Am incercat sa imi folosesc insusirile si experienta mea muzicala pentru a face cat mai accesibil acest material, pentru a fi cat mai usor de ingurgitat. Poate fi considerat, pe langa aspectul sau terapeutic, o opera artistica mai ciudata. Am folosit la inregistrari vocea mea, chitare, clape, deci nu este o muzica dirijata prin computer, am cautat o cale cat mai naturala, mai fireasca de exprimare. Aici nu esti atent, ca la rock, "bai, uite ce bine a intrat basul, ce solo tare de chitara", insa exista, ca in orice muzica, niste reguli, un protocol de urmat. Scopul meu nu a fost sa fac o muzica care sa sune bine, ci sa ajut oamenii sa-si cunoasca organismul si sa si-l poata controla. Am testat-o in mai multe cabinete medicale, iar rezultatul a fost ca aproape 90% din pacienti au avut reactii puternice, pozitive. Ma adresez novicelui, celui care nu stie ce este meditatia, nu a facut sedinte de relaxare, de concentrare, iar muzica este conceputa in asa fel incat sa nu-i pun sanatatea in pericol, sa nu existe nici un risc de dezechilibru. Albumul contine doua piese, Poieni plutitoare si Calatorie in universul interior, fiecare cu cate o varianta pentru inceput, dirijata vocal, care nu creeaza nici o problema, si apoi o varianta instrumentala, cu un efect mai puternic. In fond, este o alternativa la pumnul de medicamente cu care ne-am obisnuit sa ne tratam orice durere de cap, pentru ca suntem grabiti, vrem sa ne treaca repede. Nu toti au timp sa invete acupunctura, presopunctura si sa le puna in practica, dar sa asculte linistiti o jumatate de ora pe zi aceasta muzica nu-i foarte greu.

- Inteleg ca este o diferenta mare intre albumele tale si muzica de relaxare, ambientala, care umple deja rafturile magazinelor de discuri...

- Este cu totul si cu totul altceva. Muzica asa-zis de relaxare, ambientala, tine in principal de estetic si se adreseaza numai psihicului. Deschide creierul si-l cam lasa deschis, iesi pe strada, ai numai ciripituri si ape curgatoare in cap, dai in gropi sau mai bine te duci si te culci. O masa este buna atunci cand te ridici mai in putere si te apuci de treaba, nu atunci cand abia ajungi pe fotoliu, te prabusesti in el si strigi dupa nevasta: "adu bicarbonatu!". Muzica mea exercita o actiune tintita, trece prin creier, bineinteles, insa scopul ei este sa ajunga la organe, sa echilibreze si sa energizeze.
- Te-am vazut ultima oara pe scena acum doi ani, cand Zid a sustinut un recital foarte bun, in fata catorva mii de spectatori la Sala Polivalenta. Ti-e dor de rock, ti-e dor de scena?
- Ceea ce fac eu acum nu exclude rock-ul, scriu in continuare piese pentru diverse trupe. De altfel, lucrul la aceste albume de muzica terapeutica mi-a deschis si mai mult orizontul. Sigur ca mi-e dor de scena, este locul de care are mare nevoie orice artist. Nimic nu poate substitui schimbul de energie si de informatie puternica si dinamica dintre artist si public. Probabil voi reveni pe scena odata cu lansarea albumului Zid. Dupa concertul de care aminteai (Spring Rock Festival), am intrat in studio si am imprimat zece piese, care nu au fost nici acum finisate, din cauza neseriozitatii casei de discuri cu care semnasem. Si ce bine sunau, brici, facusem instructie cu baietii, instrumentisti tineri si foarte buni, si iesise excelent. Era ceea ce mi-as fi dorit sa fac din Timpuri Noi daca ar fi fost de acord Artan. Eu voiam tehnica muzicala, el implicare in social si explozia asta de energie pe care o are la Partizan. Poate candva vom canta din nou impreuna, este un solist cu totul special, care transmite foarte mult publicului si de care ma leaga o lunga prietenie. Deocamdata, eu sunt un muzician care si-a gasit o alta latura a personalitatii sale. Am studiat terapiile alternative pentru a-mi descoperi masura. Nu cred ca am reusit inca lucrul asta, dar am descoperit ca exista in universul in care traim o masura in toate si incerc sa fiu foarte atent la lucrul acesta.