[sapou]- Interpretarea magnifica a Mariei, din filmul Patimile lui Hristos,
i-a adus din nou, marii noastre actrite, omagiul international -[/sapou]- Prin rolul din filmul Patimile lui Hristos te afli din nou in centrul atentiei generale. O interpretezi pe Maria, mama indurerata a lui Iisus, aflat in ultimele ore ale existentei Lui pamantene. Un rol de mare tragediana, care ti-a adus un succes urias, dar nu te-a ferit de scandalul tesut in jurul filmului realizat de Mel Gibson. Cum de te-a ales Mel Gibson, realizatorul si regizorul filmului, chiar pe tine? Te-a vazut in vreunul din rolurile tale de mare succes, realizate sub bagheta lui Lucian Pintilie sau Theo Angelopoulos?
- Balanta lui Lucian Pintilie, prezentata cu succes la Cannes, a deschis portile carierei mele internationale. Acolo m-a vazut regizorul grec Angelopoulos si mi-a incredintat rolul feminin principal din Privirea lui Ulise. S-ar putea insa ca Mel Gibson sa nu ma fi vazut atunci, ci doar mai tarziu, in fragmentele pe care i le-a prezentat directoarea insarcinata cu alcatuirea distributiei la filmul Patimile... Ea m-a recomandat regizorului si el a fost de acord sa mi se trimita scenariul in Romania. La putin timp, m-a invitat la Roma.
- Probele le-ai filmat la Cinecitta?
- N-am dat nici o proba. A avut loc doar o simpla intrevedere cu regizorul, dupa care am fost convocata alaturi de intreaga distributie sa repetam timp de o luna, asa cum se face in teatru. Cand au inceput filmarile, noi reusisem sa ne cunoastem bine. Eram interpreti veniti din multe tari, cu culturi si stiluri interpretative diferite, dar ne anima pe toti ideea ca trebuie sa ne ridicam la inaltimea subiectului filmat. A mesajului generos al filmului.
- Intalnirea cu Mel Gibson cum a decurs?
- Eram sfarsita de emotie. Imi simteam inima in gat, gata sa explodeze. Plecasem la Roma cu un avion de dimineata, dupa ce seara avusesem premiera cu Revizorul, la National. In avion, mi s-a facut rau. Va inchipuiti in ce hal am ajuns la intalnire! Gibson, amabil, m-a intrebat daca a fost dificila calatoria. L-am rugat sa-mi dea un pahar cu apa si am inceput sa-i povestesc despre premiera din ajun. Mi-a zambit si mi-a marturisit ca trece si el prin asemenea chinuri inainte de premiere. Ne-am cam intins la vorba, pana a intrat directoarea de casting, Shaila Rubin, care mi-a amintit ca-mi retinuse, asa cum o rugasem eu, bilet pentru avionul urmator. L-a intrebat pe Gibson daca am primit rolul sau nu. El a asigurat-o: "Bineinteles ca Maia va juca rolul mamei lui Iisus". Am plecat acasa fericita!
- Si dupa cat te stiu de meticuloasa, cred ca ai inceput sa citesti si sa recitesti cartile legate de subiect si de personaje. Cu siguranta Biblia, dar si alte surse care te ajutau...
- Bineinteles ca am citit Vechiul si Noul Testament, carti fundamentale pentru cultura oricarui om. Am rasfoit si multe albume de arta. Dar pana la urma, sursele mele principale de inspiratie au fost cele istorice, referitoare la contextul social si politic in care s-au derulat evenimentele de acum 2000 de ani. Si in acelasi timp, au fost si surse la zi, buletinele de stiri de la Tv, ce prezentau imagini zguduitoare din actualitatea imediata. Filmul lui Mel Gibson are un foarte sever si profund mesaj social si politic, cu trimitere la situatiile tragice din Kosovo, Irak si Irlanda. Probabil ca de aceea s-a si iscat atata valva in jurul filmului.
- Cum sunt sugerate in film trimiterile la actualitate?
- Printr-o descriere realista si cutremuratoare a felului in care un popor oprimat de o dominatie straina, asa cum era poporul evreu sub ocupatia romana, poate fi cu usurinta manevrat de lideri locali corupti, care-si urmaresc interesele. Lideri care sub pretexte religioase incitau oamenii la tradari si crime. Exact ce se intampla si acum, in atatea tari! Consecintele: mame sfasiate de durere isi striga deznadejdea, atunci cand fiii lor sunt ucisi in lupte fratricide sau trimisi de puteri straine sa moara departe de casa, pe globul tot mai atatat si incins de ura.
- Aceasta a fost cheia in care ti-ai interpretat si tu personajul?
- Da, pentru ca durerea si disperarea unei mame ce-si pierde copilul e aceeasi, de cand lumea si pamantul. Va fi aceeasi oricand si pretutindeni pentru orice mama, fie ea musulmana, crestina ori budista. Arta transmite sentimente etern umane, ea poate fi inteleasa de intreaga omenire, indiferent de rase, credinte sau nationalitati. De aceea poate dainui in timp. Filmul nostru e vorbit in latina si aramaica (un vechi dialect al ebraicii) si subtitrat in engleza. Dar mesajul lui umanist e receptat de oricine, prin forta imaginilor de pe ecran. De aceea, am fost stupefiati cand au aparut unele reactii violente, care acuzau filmul de accente antisemite.
- Principala acuzatie este de natura istorica. Gibson a fost criticat ca a mutat vinovatia uciderii lui Hristos exclusiv asupra evreilor, scotandu-i basma curata pe ocupantii romani. Tu ce crezi? Exista in film accente antisemite?
- Nici pomeneala! Daca as fi sesizat eu, evreica, asa ceva, crezi ca as mai fi acceptat sa joc? E o aberatie, o scorneala cu substrat politic.
- Stiu ca in timpul filmarilor erai insarcinata cu fiica ta cea mica, Isadora. Nu te-au speriat conditiile grele, ale celor cinci luni de filmari pe timp de iarna? E drept, iarna din sudul Italiei, unde nu sufla crivatul...
- ...Sufla in schimb sirocco-ul si starneste furtuni de praf ce te orbesc. Dupa furtuna, alergam de pe un deal pe altul, ca sa mai prindem putin cer senin pentru filmare. Am rezistat cu stoicism, pentru ca eram cu totii foarte motivati: incredintati ca vom realiza impreuna un mare film.
- Nu ti s-a facut niciodata rau in timpul filmarilor?
- Mie mi-era rau cand nu filmam. Atunci aveam timp sa ma gandesc la ce se intampla cu copiii mei de acasa, cu Cabiria, cu Tudor.
- Dar Tudor e flacau mare acum, student in anul I la Teatru (cum altfel?). Stiu ca ati iesit de curand impreuna pe scena, intr-un recital de poezie...
- Da, si am avut mari emotii, ca la premiera ame-ricana cu Patimile lui Hristos. Grija pentru copiii tai o ai toata viata, chiar cand ei s-au facut oameni in toata firea. Intr-o zi, la filmare, regizorul m-a vazut foarte ingandurata. M-a intrebat de ce, si i-am raspuns ca primisem o veste proasta de acasa: fetita mea nu se simtea bine, se imbolnavise de dorul meu. Si-atunci ce credeti ca a facut Mel Gibson? Mi-a adus copila si pe domnisoara Cristina, insotitoarea ei, la Roma si le-a instalat intr-un apartament dintr-o cladire veche, superba.
- Nu-i de mirare, avand in vedere ca este, el insusi, tatal exemplar a sase copii pe care-i adora. Cu actorii cum se poarta? Tot parinteste?
- S-a purtat extraordinar cu noi, tot timpul. Simteam ca e si el actor si ne iubeste. Ne arata un mare respect. Discuta cu noi dupa vizionarea materialului filmat - si cati regizori mai invita astazi actorii la vizionarile de lucru? Ne intreba daca suntem multumiti de duble si daca mai vrem sa filmam una. Ne cerea parerea, contand pe creativitatea noastra si stimuland-o astfel. E un artist si un om deosebit Mel Gibson. Ce m-a impresionat mai mult la el? Totul m-a impresionat: sinceritatea lui debordanta, frusta, dar nu brutala; caldura si generozitatea, umorul. Pe mine ma indruma catre o stapanire stoica a durerii personajului, o mama sfasiata launtric, dar care asista cu demnitate la martiriul fiului ei. Trebuia sa sugerez transformarea treptata a disperarii, a neputintei si a revoltei - chiar a urii fata de calai - in mila si iertare. O mila divina, bunatate si iubire. Modelul nostru era celebra statuie a lui Michelangelo, "Pieta", infatisand coplesitoarea mila a mamei ce-si tine in brate fiul mort.
- Sa facem o paranteza picanta: in rolul Mariei Magdalena a fost distribuita Monica Belucci, celebra vedeta italiana. Cum ati colaborat?
- Minunat. Pe cat e de frumoasa si talentata, pe atat e de inteligenta, de onesta si sincera - de o sinceritate dezarmanta. Monica Belucci e o actrita si o vedeta de exceptie.
- Bafta la premiera romaneasca a filmului, Maia. Si o primavara plina de impliniri!
- Multumesc!
Carte De Vizita
S-a nascut la 1 mai 1962 in Bucuresti. Dupa absolvirea Academiei de Teatru si Film, in 85, isi incepe activitatea la Teatrul din Piatra-Neamt. In anul 1990, ajunge prin concurs pe prima scena a tarii. Rolul Medeei din Trilogia antica, regizata de Andrei Serban, ii aduce primele distinctii teatrale nationale (Premiul "Lucia Sturdza Bulandra", Uniter). In 1993 e declarata Cea mai buna actrita a anului pentru rolul din Ghetto, pe scena Teatrului National. Un nou premiu Uniter in 95 pentru Lola Blau. Pentru filmele ei primeste numeroase premii ale Uniunii Cineastilor din Romania.
Coproductiile cinematografice in care joaca sunt recompensate la mari festivaluri precum Cannes - in 1992 pentru Balanta si 1995 pentru Privirea lui Ulise, A saptea incapere (Venetia, in 1996) si Baietii Wittman (Moscova, in 1997).