Va marturisesc ca am fost neplacut impresionata si intrigata de insanitatile publicate despre Muzeul National "George Enescu" de catre "Formula As" (nr. 610, 29 martie - 5 aprilie a.c., p. 10, rubrica "Scrisoarea saptamanii", sub semnatura unei "studente la zootehnie"). Cu atat mai mirata am fost cu cat sunt o cititoare veche a revistei. Intotdeauna am avut senzatia ca este o publicatie serioasa, in care minciunile, polemicile ieftine nu-si gasesc locul. Stim cu totii ca institutiile, presa vin in contact zilnic si cu persoane "bizare" (eufemistic spus), persoane cu idei, cereri, revendicari ciudate. Ele trebuie ascultate si, pe cat posibil, ajutate sa iasa din impasul psihic. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa le dam crezare orbeste, sa luam in serios totul, sa nu cercetam, ba sa mai publicam si la gazeta. Bizara situatie! Cunoscand faptul ca nici dvs., nici alte doamne din redactie n-au vizitat vreodata "camarutele" noastre modeste, intunecoase si friguroase, permiteti-mi sa fac o invitatie, cu toata prietenia, intregului colectiv al revistei, de a vedea unul dintre cele mai splendide, somptuoase, opulente locuri din Romania - Palatul Cantacuzino ("Casa cu lei"). Aici se pastreaza si sunt expuse in parte cele mai importante documente enesciene. Aici au loc tot timpul evenimente culturale de rasunet. Sunt sigura atunci ca diferendul nostru s-ar stinge pe loc. Va trimit onestele mele ganduri,
Ilinca Dumitrescu, director al Muzeului National "George Enescu"
P.S. Unei "studente" intarziate la "zootehnie" (care nu rimeaza cu "muzicologie" si "muzeografie"), in "speranta" ca-l va citi: "asinus asinum fricat". Bucuresti, 31 martie 2004