Pe 4 decembrie 2000, o veste cu care ne e greu si astazi sa ne obisnuim strabatea ca o descarcare electrica Romania: pictorul Horia Bernea, unul dintre cei mai mari plasticieni ai zilelor noastre si ctitorul Muzeului Taranului Roman, se stingea pe neasteptate la Paris. Chiar si in ultima zi a vietii, artistul patruns de credinta pana in ultima fibra a fiintei si a picturii sale, se dusese la biserica ortodoxa romana sa se roage. El, pictorul care si-a construit opera cu o vointa si o puritate a credintei in arta si in Dumnezeu, valorificandu-si talantii indarjit, pana la epuizare. O opera dublata, cum rar se mai intampla, de un dar al teoretizarii, al filosofarii despre arta si despre problemele Romaniei, tara pe care Horia Bernea a iubit-o atat. Asa ca orice aparitie a artistului pe simeze, din pacate de-acum postuma, este din start un eveniment. La fel cum e si expozitia de la Galeria "Jean Negulescu", de la Sosea, nu departe de Piata Charles de Gaulle. O expozitie surprinzatoare, in care au fost adunate lucrarile pictorului din copilarie si tineretea timpurie. Adica de dinaintea debutului, a exploziei sale petrecute la sfarsitul anilor `60. O expozitie de exercitii si cautari. Si patimase, si intelepte, si staruitoare. Facute cam in toate tehnicile posibile: de la ulei si tempera, pana la carbune si cerneala. Portrete, peisaje, naturi moarte. Printre ele, si usoare sugerari, evadari spre abstract. Si din toate aceste tablouri, viitorul drum al artistului poate fi mai mult intuit decat vazut. Or, aceasta-i surpriza si deopotriva curajul expozitiei.
Dar, odata intrati in demisolul elegant al Galeriei "Negulescu", de pe pereti, tanarul Bernea, tumultuos si romantic, pare ca ne vorbeste si acum, ca in jurnalul sau scris in acei ani de inceput: "Esentialul pentru pictura ce vreau s-o fac va fi firescul; totul sa fie firesc!". Iar pentru cine vrea sa stie mai mult despre copilaria si adolescenta pictorului, expozitia are si o incitanta "prelungire": un caiet-album, a carui grafica a fost facuta cu mana sigura, dar si cu gingasie, de pictorul Ion Grigorescu. Caietul contine, pe langa toate tablourile expuse in galerie, in rame vechi si rafinate, asa cum i-ar fi placut lui Horia Bernea, si niste notite de jurnal ale mamei artistului, notite care au azi pentru cititor o forta de soc a emotiei extraordinara. Caci din ele rasare dintr-odata, ca printr-o fanta a durerii inabusite de mama cu demnitate, copilaria pictorului: bantuita de insingurare, inadaptare, saracie lucie si foame; pentru ca avusese "nenorocul" sa aiba un tata ilustru, filosoful Ernest Bernea, tarat in puscarii comuniste.
Expozitia a fost facuta prin osardia tandra a surorii artistului, doamna Tudora Bernea si pana pe 8 aprilie, oricine mai poate inca admira aceste semne timpurii, lasate noua de Horia Bernea. Pictorul care si-a lasat o vreme penelul deoparte si s-a dus mandru si blajin sa se odihneasca in Rai...
(Galeria Sabina si Jean Negulescu - Bd. Aviatorilor nr. 57)