Ma bucur mult ca s-a reeditat si va pot recomanda una din cele mai distractive si senine carti din cate am citit, o lectura incantatoare pentru toate varstele. Starnind adesea un ras irepresibil, scrisa cu o contaminanta iubire pentru natura si toate vietatile ei, cartea nu are pretentii de mare literatura, nu inventeaza nimic, povesteste doar cu verva, cu pofta si farmec, din punctul de vedere al unui baiat de 10 ani, sejurul familiei sale intr-un paradis al libertatii, insula Corfu. Povestea incepe cu decizia intempestiva a trasnitei familii Durrell de a parasi, in vara anului 1935, umeda si cetoasa Anglie pentru soarele Greciei insulare. Din cine e compusa aceasta familie? In primul rand, o mama vaduva, combinatie de calm si respectabilitate engleza, cu tendinta de a se adapta extravagantelor celor patru copii ai ei si de a face fata celor mai neprevazute situatii. Intelegatoare, entuziasta si blanda, doamna Durrell are pasiuni benigne: arta culinara, florile, tricotatul si nu pare sa se sperie sau sa se mire de nimic. Fiul ei cel mare, Larry - viitorul scriitor Laurence Durrell (1912-1990), autor intre altele al cunoscutelor serii romanesti Quartetul din Alexandria si Quintetul din Avignon, traduse si la noi -, are la data povestirii 23 de ani, un pronuntat temperament artistic, isi petrece majoritatea timpului scriind si are o atitudine sarcastica fata de tot ce-l distrage de la compunerea viitoarei opere. Autoritatea lui e subminata adesea atat de propriile bizarerii, cat si de nastrusniciile fratilor mai mici: Leslie, de 19 ani, pasionat de arme de foc si vanatoare, Margo, de 18 ani, preocupata de silueta, acnee, moda si dragoste. In sfarsit, baiatul Gerry, naratorul, are un interes cu totul iesit din comun pentru stiintele naturale, adica pentru orice fel de vietate, de la insecte la pasari si mamifere, pe care nu se multumeste sa le studieze in natura, ci le aduce si acasa, le da nume si se ataseaza de ele. (Gerald Durrell chiar a ajuns un reputat biolog si ecologist, a scris numeroase lucrari de specialitate, si cand a murit, in 1995, la 70 de ani, conducea o societate pentru conservarea vietii animalelor salbatice, ce-i poarta numele si isi continua si azi activitatea.)
La plecarea din Anglia, din clan mai facea parte un caine plin de personalitate, Roger, insa, odata instalati in Corfu, vilele succesive pe care le inchiriaza Durrell-ii ii devin veritabile arce ale lui Noe, adunand, pe langa diversi reprezentanti ai speciei umane, si numeroase lighioane aduse de Gerry si adoptate apoi - vrand, nevrand - de ceilalti: inca trei caini, broaste testoase, cotofene, un pescarus, o bufnita, soparle, serpi, scorpioni, fiecare cu naravurile sale...
Venite doar pentru o vacanta si ramasi in raiul insulei timp de cinci ani, fratii Durrell si mama lor, desi se cearta si se ironizeaza tot timpul, sunt cu adevarat fericiti acolo. Isi fac prieteni printre localnici, invata greceste, mananca bine, isi vad in deplina libertate de preocuparile lor, se scalda noaptea in mare, fac expeditii cu barca si dau petreceri pline de peripetii comice. Numeroase pagini imbibate de nostalgie descriu splendoarea peisajelor din Corfu, in toate anotimpurile si momentele zilei, portrete ale profesorilor ocazionali ce se ocupa de educatia lui Gerry (fiecare cu povestile si hazul lui), observatiile copilului asupra faunei din apa si de pe uscat. Toata cartea respira o prospetime, o bucurie de viata in armonie cu natura, o simpatie pentru oameni, de la taranii greci la savantii doctori, si o incredere in bunavointa sortii care-ti transmit o stare de bine. Sper ca Editura "Vremea" sa reediteze si cealalta carte autobiografica a lui Gerald Durrell, Pasari, lighioane si rubedenii, in care regasim nastrusnica familie reintoarsa in insula ei, dupa un interludiu englez, gata de noi peripetii, care de care mai vesele si atasante.