E ca si cum bunul Dumnezeu ar fi dat un "ordin" risipitilor de pe toate meridianele, aducandu-i pentru o clipa la masa verde a iubirii de frate si a vestirii intr-un glas a Invierii Celui fara moarte. In realitate, doar coincidenta astronomica i-a pus pe oameni in aceasta fericita situatie. Si-i pune din timp in timp, cand se rotesc astrii intr-un anume fel... Sarmanul zoon politikon! Sarmanul "animal politic" numit om! Au trecut o mie de ani de cand, din ratiuni politice, crestinii s-au rupt in doua, ca mai apoi sa se rupa in noua si in nouazeci si noua. Totul, ca rezultat al citirii Sfintei Scripturi in "chei" diferite, fiecare grup, fiecare viitoare religie intelegand altceva din unele si aceleasi slove, care indeamna, aproape la fiecare verset, la unitatea in Hristos. In urma cu aproximativ un secol, crestinii europeni au deschis chiar o discutie universala pentru reunificare, numita ecumenism. Ecumenismul politico-religios, prin care se spera intoarcerea fiilor risipitori Acasa, sub aceleasi randuieli administrative si sub acelasi pastor, respectandu-se totusi autonomia fiecarei biserici. La acest ambitios program iau parte catolicii, ortodocsii, anglicanii si numeroase biserici protestante. In zilele noastre, a capatat o semnificatie majora, fiind vazuta de multi ca o tinta la fel de insemnata ca integrarea economica si culturala a continentului, sub instelatele falduri albastre ale Ue. Dar in pornirea lor generoasa de a aduce pacea si iubirea intre credinciosi, chiar daca este vorba de un act politic care ar conduce, dupa unii critici, la ruina conceptului crestin, inaltele fete bisericesti uita de modelul absolut al ecumenismului, si anume ecumenismul biblic. Acesta presupune unitatea in Hristos a tuturor celor ce-L iubesc. Ca este asa ne-o dovedeste faptul ca, desi discuta de un veac, iar din 1948 si-au creat chiar un Consiliu Mondial (Ecumenic) al Bisericilor, patriarhii, cardinalii si Papa nu au reusit sa urneasca sisifica stanca a indaratniciei, n-au putut clinti lucrul impietrit. Cand a venit in Romania, Sfantului Parinte de la Roma i s-au pus granite si i s-au comunicat interdictii scandaloase, nefiind lasat sa viziteze Blajul si Alba-Iulia. La Atena, arhiepiscopul Hristodoulos nici nu l-a asteptat la aeroport, lasandu-l pe batranul mostenitor al Scaunului Sfantului Petru sa treaca prin oras ca un turist nimerit din greseala (cu toate ca a fost considerat, ca o gaselnita bizantina, un simplu "sef de stat"!). La Moscova, e si mai rau: fundamentalismul patriarhal atinge culmile, Preafericitul Alexei nici nu doreste sa discute cu Papa. Cu toate aceste omenesti rautati (cum ramane, oare, cu "iubirea aproapelui"?), lucrarea ecumenica nu se opreste, chiar daca orizontul este, inca, incetosat. Altminteri, oamenii vor continua sa se intrebe: ce fel de sucitura este asta, ce aberatie ne determina sa serbam la date diferite Moartea si Invierea Unuia si Aceluiasi Mantuitor? Avem acum, la 11 aprilie 2004, exemplul pur al unitatii crestine! Nu i se va intampla nimic rau omenirii, nu se vor alinia planetele, nu vor seca raurile daca vom spune Hristos a Inviat! in acelasi glas la Roma, la Paris, la Londra, la Bucuresti sau la Buenos Aires. Va fi doar un exemplu de unitate intru Hristos a tuturor celor ce-L iubesc.