Potrivit unei statistici a Organizatiei Mondiale a Comertului din anul 2002, Ungaria este cel mai mare exportator de lemn din Europa! Daca tinem seama ca in tarile Uniunii Europene taierile de paduri au fost interzise, in timp ce "forestierii" din Parlamentul Romaniei, pe mana carora au intrat codrii tarii, exploateaza cu o graba de infractori padurile Transilvaniei, exportandu-le intregi peste granita vestica, atunci nu ne mai miram. Visul iredentistilor de a vedea Ardealul cu capitala la Budapesta e de-a dreptul hilar cand, cu largul concurs al guvernantilor nostri, Transilvania face deja parte din teritoriul economic ungar. Nu putem decat sa-i felicitam pe vecinii de peste Tisa ca au inteligenta necesara apararii interesului lor national. Nu acelasi lucru se poate spune despre "miticii" de la Bucuresti, care isi cunosc si apara doar propriile interese, jefuind lemnul tarii, cu ambitia lor de capitalisti instant. Fruntasi ai listelor cu multimilionari in dolari, exportatorii romani de busteni, membri ai clubului "Quick Money" (bani facuti la iuteala), sfideaza orice regula economica, decimand padurile, doar pentru foamea nesfarsitului lor buzunar. Apologeti jalnici ai dictonului rusesc "mala raba, toje raba" (pestele mic este totusi peste), ei se multumesc sa scoata, spre exemplu, zece miliarde de lei din zece mii de tone de busteni, in loc sa scoata o suta de miliarde din aceeasi cantitate de mobila. De ce s-ar lega la cap cu greutatile construirii unei fabrici de mobila, cu nevoia de credite si parteneri straini, cand bustenii, fasonati in patru colturi, trec prin vami ca prin unt si le aduc banii rapizi de care e atata nevoie pe piata clientelara a politicii? E de ajuns sa ai bancile de partea ta, si poti omori din fasa orice proiect alternativ exportului de lemn brut. Un romantic care s-ar aventura in dezvoltarea unui Imm, sperand sa ofere o sansa padurii si catorva zeci sau sute de someri, prin valorificarea superioara si mult mai profitabila a lemnului, pare sortit falimentului. Strans de gat printr-o birocratie infernala, printr-un sistem de garantii aberant, cand e vorba de sume mici (dar nefunctional, cand sunt implicate sumele astronomice ale datoriilor "istorice" si in veci pierdute ale baronilor locali), micul investitor devine o victima sigura a sistemului. Invaluit intr-o gogoasa demagogica, in care se vorbeste despre sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii cu bani europeni, el crede in logica si in bun-simt. Dar e de ajuns sa intre in morisca bancara, e suficient sa indrazneasca sa dea piept cu functionarii platiti cu 40 de milioane pe luna sau cu un sef judetean de banca, al carui salariu poate ajunge la 70 de milioane (bani de la buget), ca isi va da seama ca nu are nici o sansa. Povestea lui Iosif Savulescu, patronul firmei "Forest Mobil Product" din Campul lui Neag (langa Uricani), care isi dezvolta activitatea in Strei, langa Hateg, ni s-a parut un adevarat cosmar.
"Vindem lemn brut, ca in coloniile africane"
- Judetul Hunedoara detine un record funebru: este pe primul loc in tara la exportul de lemn brut. S-au inchis minele, au falimentat combinatele siderurgice. N-ar trebui create industrii alternative?
- Concesionand pe 30 de ani activele de suprafata ale exploatarii miniere de la Campul lui Neag, in vederea dezvoltarii unei fabrici de mobila, m-am gandit ca numai asa vom salva padurile de la taierile masive si grabite, evitand rusinea de a vinde lemnul brut, cum se intampla numai in fostele colonii africane. Am cumparat masini moderne din Germania si Austria, dar mi-au fost furate si duse cu bucata la fier vechi. Si astazi astept rezultatul cercetarilor politiei, desi am convingerea ca anumite grupuri de exportatori de lemn brut n-au dorit sa aiba in preajma un exemplu alternativ de valorificare a resurselor locale. Ei nu doresc ca oamenii sa inteleaga ca exportul de mobila ar fi de zece ori mai profitabil pentru intreaga Vale a Jiului decat exportul de lemn neprelucrat. Dar poate ca au si ei ratiunea lor; cum ar mai fi Ungaria, o tara fara paduri, cel mai mare exportator de lemn, daca romanii ar vinde numai mobila? Desi apare si aici o neclaritate: nu inteleg multumirea unora de a vinde ieftin unor angrosisti unguri, si nu mai scump beneficiarilor germani, francezi sau italieni. Fortat de aceasta atmosfera, in care activitatea productiva este inhibata de negotul rudimentar cu materii prime (din Uricani pleaca zilnic 10-15 vagoane de lemn brut!), am deschis un punct de lucru la Strei, langa Hateg. Nu renunt la Campul lui Neag, am si calificat 61 de tineri mineri in meserii specifice, dar deocamdata ma concentrez pe dezvoltarea de la Strei, unde mi-a ramas o parte din utilajele moderne de import. Si aici insa, de la 80 de angajati, a trebuit sa raman cu 20, deoarece activitatea a scazut mult in ultimul timp, din cauza blocajului administrat de Bcr Deva.
- Nu-mi e, totusi, prea clar de ce ati abandonat Valea Jiului, unde teoretic aveati facilitatile zonei defavorizate si 61 de lucratori calificati chiar de dvs. Ce s-a intamplat?
- As fi putut sa depasesc socul pierderii utilajelor, dar m-am impiedicat de refuzul Bcr de a ma ajuta. La un moment dat, as fi putut sa primesc 5 miliarde de lei, cu titlu gratuit, din fonduri straine, daca banca mi-ar fi imprumutat 8 miliarde, in conditiile in care garantam cu active proprii in valoare de 20 de miliarde. Programul era sustinut de Guvern, dar cei de la Bcr Deva au declarat ca nu sunt interesati de planurile guvernamentale din Valea Jiului. D-l director Grigore Arsoi este deja cunoscut pentru atitudinea de respingere a proiectelor benefice pentru reducerea somajului. Chiar si cand a fost chemat la Consiliul Judetean pentru explicatii, a venit cu scuze puerile, care nu fac cinste unui conducator de banca. In plus, la o banca ce detine in mod nejustificat monopolul derularii fondurilor europene de dezvoltare, nu exista specialisti in prelucrarea lemnului, care sa inteleaga nobletea exportului de mobilier si sa nu mai incurajeze, indirect, exportul de busteni. Exportatorii de lemn brut n-au nevoie de credite, ei lucreaza cu bani lichizi, care se intorc repede pe circuit.
"Strainii au mai mare incredere in mica industrie romaneasca decat conationalii nostri"
- Sa admitem ca vi s-ar oferi acum zece miliarde de lei, adica un sfert de milion de euro. Ce productie ati realiza cu acesti bani?
- O productie de 300.000 de euro pe luna! Avem deja contracte ferme cu firma germana Elberg de aproape 2 milioane de euro, ceea ce ar putea servi ca o garantie puternica in acordarea unui credit, deoarece Elberg este un gigant cu o experienta de 30 de ani, care lucreaza numai in Romania cu 20 de firme producatoare de mobila. In 2003, Elberg a importat din tara noastra 480 de Tir-uri de mobila impachetata. Ceea ce-mi lipseste mie sunt doua uscatoare de lemn, o masina de imbinat in dinti si o presa, pe care Elberg le-a negociat pentru noi in Austria, cu un discount pe care nu l-am putea obtine nicaieri in Ue. Practic, am cerut de la banca un credit egal cu productia fabricii pe o luna de zile, dar n-am gasit nici o intelegere. Partenerul german e contrariat, deoarece a obtinut succes cu mostrele noastre si a investit mult in promovarea mobilierului de fag pe care convenisem sa-l producem la Strei.
- Dar aveti restante de 300 de milioane la plata datoriilor la Bcr din credite mai vechi. Poate de aceea nu va mai crediteaza...
- Cum sa n-avem, daca masinile stau? De unde vor ei sa platesc, daca nu produc? A venit vreunul aici, sa vada ce facem, sa ne sprijine, sa ia in seama contractul cu Elberg, sa citeasca ce ne scrie partenerul german, ajuns la limita rabdarii? Pana la urma, tot nemtii ne-au acordat un credit de 40.000 de euro pentru achizitionarea unor utilaje, fara nici o garantie, fiind convinsi ca avem de unde sa le platim datoria. Bcr n-a miscat un deget: mai, daca aia va finanteaza pentru ca au nevoie de produsele voastre, stati un pic sa vedem ce-i cu voi! Macar sa va dam si noi tot atat, ca ati achizitionat utilaje pe care le puneti gaj. Dar lor nu le pasa. Ei ignora chiar si Fondul de Garantare al Guvernului, care i-ar putea despagubi in caz ca noi dam faliment. Au mai mare incredere strainii in mica industrie romaneasca decat conationalii nostri. La un moment dat, existau 800.000 de euro pentru Valea Jiului, bani necheltuiti, pe care Bcr Deva a preferat, probabil, sa-i returneze la buget, lasand somajul in Uricani la nivelul absurd de 80%. Guvernul promite multe, are intentii bune, dar, din cauze pe care nu se oboseste nimeni sa le cerceteze, se ajunge tot la camioanele cu ulei si faina din campania electorala - mita pentru niste oameni disperati, care ar dori sa-si castige existenta cinstit, nu sa traiasca din pomeni.
"Bancherii se comporta ca niste camatari ai banului public"
- Marea majoritate a firmelor din judetul Hunedoara care se ocupa cu exploatarea lemnului s-au oprit la cherestea. De ce n-au facut pasul spre o prelucrare superioara, ca dvs.?
- Pentru ca e nevoie de investitii si de credite bancare. Altii n-au avut curajul meu nebunesc. E o crima sa exporti cherestea in tarile arabe si sa te bucuri ca ai incasat 240 de euro/m.c. din cel mai bun lemn, cand am putea sa luam 1000 de euro/m.c. din orice bucatica de lemn. De cate ori am avut ocazia, am aratat bancii ca, prin progra-mul nostru, gradul de valorificare a lemnului creste de la 20-30% la 80%, iar valoarea marfa creste de pana la zece ori. In loc sa exportam metrul cub de busteni fasonati cu 100 de euro, noi ajungem sa-l dam, transformat in mobila, cu 980 de euro. Este strigator la cer ca oamenii din Vale se plang ca n-au unde munci, cand exista programe si agenti economici care ar putea mari de zece ori numa-rul slujbelor, in mai putin de un an. In plus, noi oferim si un alt program, care incurajeaza turismul in Valea Jiului: programul de case de vacanta din lemn. Nu pot sa condamn pe nimeni, dar la Straja si in Parang exista circa trei sute de feluri de case de vacanta - o paleta pestrita de stiluri care de care mai neinspirat. Le-am propus zece tipuri de case deosebit de frumoase, pe care, la preturi modeste, sa le construiasca firma noastra si altele din zona, pe baza concurentei dintre pret si calitate. S-ar da de lucru multor mesteri si s-ar crea spatii de confort care i-ar atrage pe turistii straini.
- Construiti case de tip canadian sau european?
- Avem tehnologie atat pentru tipul canadian, cat si pentru cel european. Modelul canadian presupune crearea unor pereti tip sandvici in fabrica si montarea lor pe teren. In 15-20 de zile, putem ridica si da la cheie o casa cu parter si etaj de 200 m.p. Modelul european presupune prelucrarea din grinzi masive, tot in fabrica, si montarea pe teren tot in trei saptamani. Pretul e acelasi (130-140 euro/m.p.), se deosebesc doar prin arhitectura. Modelul european se preteaza mai bine la munte, unde ramane lemn natur, iar cel canadian poate fi tencuit cu rigips, ca orice casa obisnuita. Confectionam, de asemenea, tot mobilierul din lemn masiv, de tipul celui pe care l-am exportat in Grecia, Germania si Olanda in ultimii ani.
- In timp ce dvs. va zbateti pentru un credit marunt, padurile din Valea Jiului continua a fi doborate fara mila de exportatorii de lemn brut. Ce-ati face daca ati fi guvernatorul zonei?
- I-as aduna pe toti responsabilii politici si oamenii de afaceri din judet si am stabili impreuna planuri concrete de dezvoltare, in functie de resursele locale si de forta de munca disponibila. Am vedea pe unde se scurge, pe un pret de nimic, averea judetului. Ne-a dat Dumnezeu lemn sub pamant (carbunele), dar si mult lemn la suprafata (Hunedoara se afla pe locul al treilea din tara la productia de lemn). As cauta sa stopez hemoragia exportului de lemn neprelucrat, demonstrand ca este o crima fata de copiii nostri. Dezvoltarea capacitatilor de productie de cinci-zece oameni, flexibile si numeroase, s-ar afla, de asemenea, printre prioritati. Cu tehnologiile pe care le-am achizitionat, putem valorifica pana la ultima crenguta, transformand-o in placa aglomerata de mare valoare ecologica. Ca guvernator al Vaii Jiului, as cere bancilor sa se implice. Bcr Deva spune ca gestioneaza banul public. Dar as vrea sa vad cum face acest lucru. Ca niste adevarati camatari, ei impun niste masuri asiguratorii de peste 200%, ca si cand fiecare doritor de credit ar fi un criminal care abia asteapta sa ascunda banii in bancheta masinii si sa fuga cu ei peste granita. As cobori aceasta exagerare din cerul birocratilor, ce nu se dezlipesc de pe fotoliile lor bine platite, pe pamantul realitatilor, unde nevoiasii sortii mor de foame si se intreaba cu ce au gresit in fata lui Dumnezeu. Cel putin in Valea Jiului, are loc o tragedie: se ia bucatica de paine de la cei care nu se pot impotrivi, li se arunca o coaja si li se cere sa taca. Nu cred ca va mai merge la infinit aceasta practica de a duce pe nimic bogatia Vaii pe alte meleaguri, rasplatindu-i pe localnici doar cu cate o cantina pentru saraci.
Fotografiile autorului
Lui Iosif Savulescu ii puteti scrie la e-mail: forestmobil@k.ro sau telefona la 0254/73.24.41