Boala se poate evita
- Le sunteti cunoscut cititorilor nostri prin doua interviuri publicate in paginile revistei in urma cu cativa ani. Tema lor era terapia cu extractul de vasc, privita cu mari sperante, ca tratament anticancerigen. In rastimpul care a trecut au aparut noutati in acest domeniu?
- Noua si extrem de importanta este ideea ca boala canceroasa este vindecabila. De aici trebuie trasa concluzia ca resursele organismului, la fel ca si in alte boli, trebuie gestionate si conservate cu grija. In al doilea rand, evidentierea existentei unui profil psihologic al potentialului bolnav de cancer. Ca si in cazul bolilor ulceroase si al hipertensiunii arteriale, de exemplu, numai anumite categorii de oameni, cu o anumita dezvoltare psiho-afectiva, vor face cancer. O persoana care se inscrie in acest profil psiho-afectiv poate fi educata sa-si modifice principiile de viata, preintampinandu-se astfel imbolnavirea. Deci, daca tii seama de zicala romaneasca "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus!" si daca gasesti specialistul care sa poata "citi" corect pe fruntea ta, ai sanse 100% sa nu mai faci boala. In al treilea rand, ponderea se pune acum pe terapiile de stimulare si imbunatatire a resurselor native de aparare ale organismului, terapiile de abordare directa a celulei canceroase (tratament chirurgical, citostatice etc.) trecand pe planul secund. In al patrulea rand, este vorba de reabilitarea fizica a celor operati de cancer. O intelegere gresita a bolii face ca in tara noastra, majoritatea medicilor sau pacientilor sa refuze tratamentul fizioterapeutic. Bolnavii se confrunta astfel cu o serie de handicapuri produse de interventiile chirurgicale, destul de extinse si invalidante. Exercitiul fizic minim si masajul, nu doar ca vindeca urmele, dar previn imbolnavirile de anumite tipuri de cancer. Cicatricele vicioase, retractile, durerile cauzate de neurinoame, plagile atone sau supuratiile pot beneficia de un tratament discret, prin laserterapie. Bolnavul operat isi poarta crucea inciziei toata viata, o boala ascunsa, ca ulcerul gastric de exemplu, devine vizibila, se exteriorizeaza prin aceasta taietura: zona propriului tau corp devine un dusman ocult si tenace care te roade: "Daca se rupe?", "Daca plesneste?", "Daca imi ies matele?", "De ce ma doare totusi, n-o fi altceva si doctorul ma minte?". Pregatirea de tip fizioterapeutic de care am vorbit iti readuce astfel intelegerea si increderea in propriul tau corp. In al cincilea rand, dar nu in ultimul, sa vorbim despre aparitia tendintelor de "socializare" a unei boli care devine periculos de frecventa, prin reunirea bolnavilor in diverse organizatii si asociatii cu caracter nonguvernamental si, atentie, nonmedical, prin care ei sa-si poata apara interesele impotriva abuzurilor de diverse tipuri si prin care sa-si promoveze drepturile. Exemplu: ideea de a lupta impotriva platii impozitelor, de catre bolnavii pe care administratia, prin reprezentantii sai oficiali, medici, ii declara bolnavi de o boala incurabila, ce le va produce decesul in cateva luni. In acest caz, plata impozitelor devine lipsita de sens, in contextul in care acestia, declarati oficial potentiali morti, nu vor mai beneficia in viitor de nici o protectie sociala. Sau ce este de facut cu aceia care, din cauza bolii, si-au pierdut prin pensionare locurile de munca iar daca nu au avut "norocul" sa moara din aceasta cauza, oameni tineri fiind, traiesc in mizerie, fiindca legea nu a prevazut ce sa faca o societate democratica (care sustine ca apara drepturile omului) cu cei care supravietuiesc peste perioada fixa de pensionare, de care beneficiaza bolnavul de cancer?
Convingerea ca aceste moduri de a trata bolnavul sunt perfect valabile m-a determinat sa modific procedura de baza a consultului si tratamentului, dupa cum urmeaza:
* cunoasterea de tip psiho-afectiv a pacientului si explorarea capacitatilor sale de vointa in a se vindeca;
* utilizarea principiilor de tratament bioenergetic, pentru a-i demonstra ca organismul sau are resurse de vindecare;
* administrarea de tip homeopat a extractului de vasc (crearea unui tip de autovaccin care sa creasca performantele vascului);
* colaborarea cu centre de asistenta fizica pentru persoane cu handicap.
Sa le luam pe rand:
* Cunoasterea psiho-afectiva a bolnavului de cancer este esentiala. Teste simple imi arata gradul de dezvoltare a inteligentei sale emotionale: acestea, spre deosebire de alte teste, il ajuta si pe pacient sa se identifice cu problemele sale personale, sa si le recunoasca. Tot ele ne permit sa facem o evaluare corecta a capacitatilor sale de lupta impotriva bolii, sa identificam factorii care au facilitat instalarea bolii, permitandu-ne sa-l sfatuim cum sa-si schimbe modul de viata pentru a se insanatosi. Cercetarile neuro-psihice asupra creierului au aratat ca acesta dispune de o mare plasticitate, care ii permite sa scape, sa zicem, de naravurile si obiceiurile nesanatoase. Sloganurile: "Asa sunt eu si n-am ce face!", "Asa am fost educat de mic!", "Sunt o fire sentimentala (sau "rationala") si nu ma pot schimba!" au devenit desuete. Abordarea psiho-afectiva este, deci, determinanta. Iata, asadar, ceva nou in domeniul profilaxiei cancerului: nu analize repetate periodic, ci determinarea profilului psiho-afectiv al viitorului bolnav de cancer si corectarea imediata a erorilor. Si la fel de nou: tratamentul psiho-terapeutic de tip psiho-oncologic. Se cuvine sa facem o precizare: nu orice psiholog sau psihiatru se poate aventura in acest domeniu. Este nevoie de o foarte buna cunoastere a acestui tip de pacient si, dupa ani de practica personala si de tratare de acest tip a bolnavilor de cancer, cred, mai curand, ca un oncolog ar fi mai potrivit unei astfel de terapii, dupa ce a absolvit un curs preparator de psihologie in domeniu. Din nefericire, nu suntem inca pregatiti sa acceptam existenta psiho-oncologiei si ne mai incurca si o legislatie medicala insuficienta si infantila in acordarea competentelor.
*Tratamentul bioenergetic este putin folosit in terapia cancerului, existand credinta ca este periculos pentru terapeut. Utilizat insa pe principiul stimularii anumitor centri energetici, el induce pe moment bolnavului o stare de bine, care ii demonstreaza acestuia ca nu este chiar atat de epuizat pe cat crede el, ca organismul sau are inca resurse de refacere si ca acestea trebuie gestionate cu grija. Este o experienta interesanta, care nu poate fi descrisa, iar ideea ca esti totusi mai grozav decat te credeai este o traire utila chiar si unui om sanatos. Intotdeauna am fost, atat eu, cat si pacientul, placut surprinsi de rezultatele tratamentului.
Vascul si autovaccinul cu sange
*Extractul de vasc este acum comercializat la noi sub doua forme: Iscador si Isorel. Dintre cele trei tipuri de Isorel, Isorel A, Isorel M si Isorel P, doar primul este omologat. Extractul de vasc este preparat si administrat deja in doze aproximativ homeopate, in produsul Iscador. Administrarea se face pe baza unor indicatii de prospect, noi neavand in Romania medici pregatiti in a personaliza tratamentul. Desi ambele produse au un pret destul de ridicat, totusi administrarea homeopata a Isorelului poate ameliora simtitor costurile. Acest tip de tratament, impreuna cu asocierea celor trei tipuri de Isorel intr-un singur produs, creste substantial numarul evolutiilor favorabile. Ar mai fi un aspect delicat din punct de vedere financiar: produsele administrandu-se injectabil, costurile sunt mai crescute si sunt greu de implementat in mediul rural. Personal, am incercat si administrarea pe cale orala, care s-a dovedit la fel de eficace intr-o anume preparare, diminuandu-se astfel costurile.
*Terapia imunostimulatoare de tip nespecific a intrat intr-o faza noua, in momentul in care o serie de studii au demonstrat implicarea unor virusuri in declansarea unor forme de cancer. Datele stiintifice existau si se cunosteau virusuri producatoare de tumori la galinacee (gaini), dar tezele nu erau considerate valabile si la om. Aceasta atitudine negativa a unor oameni de stiinta fata de fapte atat de evidente ne-a costat mult. Numarul din ce in ce mai mare de imbolnaviri de cancer a determinat, in cele din urma, realizarea primelor vaccinuri pentru acesti bolnavi. Avand la baza ideea ca organismul acestora trebuie sa produca anticorpi specifici formei de cancer de care sufereau, cercetatorii japonezi, si apoi cei americani, au fabricat diverse tipuri de vaccinuri care se adreseaza cancerului de colon, cancerului pulmonar. Sunt substante injectabile, iar pretul de comercializare este destul de semnificativ. Rezultatele sunt insa incurajatoare si vaccinurile nu au nici un fel de efect secundar toxic, cum au citostaticele.
Plecand de la cunoasteri mai vechi, care acum tin de domeniul istoriei medicinii, am observat ca medicina folosea diverse tehnici de stimulare imunitara nespecifica: administrarea de sange de la femeia insarcinata - cunoscut pentru bogatia sa in anticorpi, injectii cu lapte, autoadministrare de sange etc. Este evident ca sangele unui bolnav conserva capacitatea acestuia de a lupta impotriva bolii, prin anticorpii pe care ii transporta. Acest fenomen este similar si la bolnavii de cancer. Recoltand sangele de la bolnav si preparand un produs potentat prin tehnici homeopatice, am obtinut un autovaccin pe care bolnavul si-l poate administra acasa, sub forma buvabila, de picaturi. Durata de administrare este de trei-sase luni. Tulburarile psihoafective beneficiaza, si ele, de acest autovaccin, daca este folosit in dilutii inalte.
Regimuri, suplimente alimentare si vitamine
*Noutatile in ceea ce priveste importanta regimurilor alimentare sunt multiple. Cercetatorii englezi au aratat ca regimurile de protectie, de detoxifiere sau de restrictie sunt absolut inutile, crescand de fapt mortalitatea, prin diminuarea aporturilor principiilor alimentare necesare refacerii unui organism aflat in suferinta data atat de boala, cat si de tratamentele clasice agresive cu citostatice si radioterapie. Cercetatorii francezi au inaugurat stilul de bufet suedez intr-o serie de sanatorii, aratand ca bolnavul pe cale de vindecare manifesta pofta pentru anumite alimente - ca si o femeie insarcinata -, prin aceasta organismul exprimandu-si direct nevoia pentru anumite principii alimentare necesare vindecarii. Procentul celor care s-au simtit mult mai bine a fost net superior fata de cei terorizati cu diverse restrictii alimentare. Din punctul meu de vedere, am tratat si tratez bolnavii de cancer fara recomandarea de restrictii alimentare, diminuand, astfel, stresul interdictiei. Regimul exclusiv vegetarian, daca este impus fara ca organismul sa aiba o practica liber consimtita in antecedente, creeaza grave probleme de digestie si nutritie. Daca, in schimb, exista bolnavi cu initiative de a trece pe vegetale, recomand ca acestea sa nu depaseasca 30% din valoarea alimentara a unei zile si, in principiu, sa fie reprezentate mai mult de amestecuri de sucuri din vegetale si legume. Recomand si folosirea intensa de mirodenii, pentru stimularea apetitului si, in general, o bucatarie gen "bucataria lui Radu", care poate, uneori, remonta o situatie disperata. Trebuie sa fim atenti la un aspect particular al bolii canceroase, care este insotita din ce in ce mai frecvent de valori mari ale glicemiei, ca intr-un diabet. Deci, se impune controlul repetat al glicemiei si corectarea alimentatiei. O concluzie personala asupra suplimentelor alimentare si a administrarii de vitamine: bolnavii care au beneficiat de acestea au recuperat deficitul fizic creat de citostatice si iradiere mult mai rapid decat cei care nu au facut-o, iar rezistenta la urmatoarele cure a fost net superioara.
*Nu in ultimul rand, sa discutam despre "socializarea bolii". Din experienta personala, m-am convins ca bolnavul interesat de boala lui, care invata ca are dreptul la a fi informat corect, ca are dreptul la explicatii si lamuriri despre boala si tratamente, ca are si niste drepturi legislative, prin care boala lui sa fie mai usor de suportat financiar etc., are mai multe sanse de vindecare. Pe masura ce bolnavii mei se implementeaza activ in procesul de vindecare, in masura in care devin mai agresivi in dreptul lor de a sti si a fi informati corect, in masura in care invata ca au dreptul sa aleaga sau sa refuze terapii care li se par de nesuportat, in aceeasi masura se si vindeca. De ce? Fiindca "exercitarea profesiei" de bolnav ii obliga sa-si modifice stilul lor de a-si accepta si desfasura viata, aparand schimbarile in profilul lor psiho-afectiv, de care discutam mai sus. Intrunirile, conferintele, discutiile individuale si de grup, incluzand si familia bolnavului, fac deja parte din tratamentul meu complex pentru cancer. Nimic nu este mai important pentru ei decat dreptul de a alege.
Iata ce este nou in tratamentul cancerului cu Isorel: recuperarea demnitatii bolnavului, a respectului pentru sine si pentru cei care practica corect medicina, de orice fel ar fi ea, prin a-l invata sa decida in cunostinta de cauza ceea ce este bine pentru el.
Dr. Eduard Togoreanu poate fi contactat la tel. 0722/70.73.06, 0788/45.65.59